KorAP: Find »[drukola/base=arhitect & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...116 117 118 ...702 >

17,527 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423

oară: „Plastic! Plastic!“, contemplînd planul pe care-l ținea cu amîndouă mîinile cît putea de sus. „Ce l-o fi apucat și pe ăsta?“, Își spuneau din ochi oamenii de afaceri; Îl părăseau apoi rînd pe rînd, uitau complet de arhitect, iar el Își strîngea planurile și desenele pentru a se Întoarce la logodnica lui și o ducea să mai ia cîteva lecții de la Susan. „Lucrează din zori fără oprire, Îi spusese arhitectul: cînd ajungi la planșeu nu ai voie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
părăseau apoi rînd pe rînd, uitau complet de arhitect, iar el Își strîngea planurile și desenele pentru a se Întoarce la logodnica lui și o ducea să mai ia cîteva lecții de la Susan. „Lucrează din zori fără oprire, Îi spusese arhitectul: cînd ajungi la planșeu nu ai voie să te oprești, trebuie să lucrezi neîntrerupt; mai beau și ei cîte o bere ca să se Încălzească și să prindă puteri; cînd se pornesc pe treabă, nu stau o clipă locului, urcă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
o clipă locului, urcă și coboară fără zăbavă, deși unii sînt pe jumătate afumați!“ De aceea Julius sosi zîmbitor și convins că va vedea ceva nou, interesant și vesel. Și de aceea acum, cînd s-a dat jos din automobilul arhitectului, iată-l cam nedumerit: lăsînd la o parte faptul că era foarte probabil să ajungă cu toții În iad fiindcă Înjurau tot timpul, erau pe jumătate goi și murdari de var și mortar. Păreau niște paiațe care se luaseră la bătaie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Păreau niște paiațe care se luaseră la bătaie rupîndu-și hainele și care acum, făcînd pe zidarii, continuau să glumească la fel ca la circ și se suiau pe niște schele fără balustradă de pe care puteau să cadă În orice clipă. Arhitectul uită de Julius și se Îndepărtă puțin ca să stea de vorbă cu inginerul și cu meșterul. Julius vru să se apropie de groapa unde se pregătea mortarul, dar cîteva strigăte: „ferea, băiete!“ Îl făcură să se dea la o parte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
palier se Înălța o altă schelă, care urca spre stînga, pînă la locul unde vărsau gălețile de mortar. Julius rămase preț de douăzeci de minute țintuit locului, singur-singurel și fără să stea de vorbă cu nimeni; În cele din urmă arhitectul se apropie de el ca să-i spună că se ducea cîteva minute la un alt șantier cu inginerul. „Vrei să rămîi?“ Îl Întrebă; „eu mă Întorc mai târziu să te iau“. Julius Îi spuse că rămîne și arhitectul Îl lăsă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
din urmă arhitectul se apropie de el ca să-i spună că se ducea cîteva minute la un alt șantier cu inginerul. „Vrei să rămîi?“ Îl Întrebă; „eu mă Întorc mai târziu să te iau“. Julius Îi spuse că rămîne și arhitectul Îl lăsă În grija meșterului. — Aha, e băiatul lui dom’ proprietar?... Lăsați-l aici și să n-aveți nici o grijă. O să-l punem Îndată la treabă. Cum te cheamă? Îl Întrebă văzînd că inginerul și arhitectul se Îndepărtează. — Julius. Meșterul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
spuse că rămîne și arhitectul Îl lăsă În grija meșterului. — Aha, e băiatul lui dom’ proprietar?... Lăsați-l aici și să n-aveți nici o grijă. O să-l punem Îndată la treabă. Cum te cheamă? Îl Întrebă văzînd că inginerul și arhitectul se Îndepărtează. — Julius. Meșterul se uită la el zîmbind, de parcă n-ar fi Înțeles ce nume e ăsta și Începu să-i explice cu o mulțime de amănunte cum lucrau zidarii În zilele cînd se turna planșeul. Îi arătă sticlele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
și ar vrea un bacșiș... Tatăl tău a poruncit să le trimită bere, dar a uitat să le dea și ceva bani. Julius rămase cu gura căscată Își aminti că Juan Lucas se plîngea că Îl costă o avere casa: „Arhitectul și inginerul se Îmbogățesc pe spinarea mea, spusese el odată: whisky-ul curge gîrlă, toată ziua stau la taclale și cînd vine ziua de plată te jupoaie nu altceva“. Juan Lucas stăpînea perfect jargonul creol și-l folosea adesea. „Bună ziua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
se lipi pe fațada casei. Pe urmă luă găleata de jos și i-o Întinse lui Julius. Nu! Nu! Terminați odată cu glumele! porunci meșterul, care făcea parte, Într-un fel, din conducere: stătea de vorbă cu inginerul și chiar cu arhitectul. — Nu mă bate la cap, meștere! — Lasă-l să Învețe! Albinețu, alb ca laptele și adus puțin de spate, ajuns În mod inexplicabil zidar, se ridică În picioare lăsîndu-și strachina cu mîncare pe o piatră, luă găleata lui Agheasmă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
n-are de unde... Zici că spune că-l costă o avere casa asta? — Atunci de ce-și face casă nouă? Nu-i ajunge vila pe care o are pe bulevardul Salaverry? — ... — Inginerul! Îl văzură pe inginer coborînd din mașină, Împreună cu arhitectul și dădură fuga să-și ia gălețile. Groapa cu mortar Îi aștepta plină, Începea din nou primejdiosul urcuș În șir indian al zidarilor. Această scurtă pauză, astăzi prelungită ceva mai mult datorită prezenței Iui Julius, Îi făcuse să piardă ritmul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
nou primejdiosul urcuș În șir indian al zidarilor. Această scurtă pauză, astăzi prelungită ceva mai mult datorită prezenței Iui Julius, Îi făcuse să piardă ritmul, se clătinau pe picioare mai ales pe prima parte a urcușului. „Haide, Julius“, Îi spuse arhitectul. Îl văzu făcînd cîțiva pași ca să dea mîna cu inginerul și cu meșterul și apoi luîndu-și rămas-bun de la lucrători cu gesturi largi. Prin geamul automobilului care pornea, Julius, putu să-i vadă pentru ultima oară pe zidarii care urcau și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
cărînd găleți cu mortar ca să astupe un gol enorm, ca să nu-i plouă iarna și, În sfîrșit, pentru ca, atunci cînd totul va fi gata, cineva să găsească ușa adevărată, fir-ar a dracului. Julius Îi puse cîteva Întrebări, pe care arhitectul la modă le consideră absurde din partea unui copil al lui Susan. „Năzbîtii de copil“, Își spuse el. Și nici răspunsurile lui nu-l mulțumiră pe Julius; el Întreba fiindcă voia să știe adevărul; nu cunoștea răspunsurile exacte, dar simțea că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
consideră absurde din partea unui copil al lui Susan. „Năzbîtii de copil“, Își spuse el. Și nici răspunsurile lui nu-l mulțumiră pe Julius; el Întreba fiindcă voia să știe adevărul; nu cunoștea răspunsurile exacte, dar simțea că nu de răspunsurile arhitectului avea el nevoie: prea semănau cu ale lui Juan Lucas... „De ce nu-i spui să ne dea o primă?“ De aceea așteptă cu nerăbdare să se Întoarcă Susan și Juan Lucas de la golf. De aceea Își dori din tot sufletul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
mori din vina acestui om, darling! — N-am pățit nimic, mi-a fost ușor să urc. — Și la fel de ușor ar fi fost să mori! Destul cu lucrătorii tăi! Să nu mai aud că treci pe la șantier! Trebuie să-i spun arhitectului că e pentru ultima oară! Și pe băiețelul ăsta nu-l poți slăbi o clipă din ochi că el a și făcut o năzbîtie! Vrei să fii dat din nou În grija, unei guvernante? — Unchiule, dar ei nu vor decît

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
clipă din ochi că el a și făcut o năzbîtie! Vrei să fii dat din nou În grija, unei guvernante? — Unchiule, dar ei nu vor decît... — De ce nu taci odată?! se amestecă Bobby. — Învață, tinere, că pentru asta există un arhitect, un inginer și o droaie de trîntori care trăiesc pe spinarea mea! Mi-e de ajuns și chiar prea mult și nu mai am nevoie să-mi spui și tu ce trebuie să fac! Acum termină repede mîncarea și la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
ce trebuie să fac! Acum termină repede mîncarea și la culcare imediat! Sau vrei să mă ocup personal de concedierea acestor haimanale: Albinețu și tovarășii lui?! — Darling, eu cred că Albinețu ăsta s-ar putea să fie un om periculos... Arhitectul la modă făgădui să termine casa la toamnă. Susan Își petrecea toată ziua răsfoind reviste despre locuințe și grădini, oprindu-se Îndeosebi la paginile cu decorații interioare. Pe toate mesele din palat stăteau mormane de reviste și cărți: El mueble

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
multe altele pe care le răsfoia zilnic, așteptînd sosirea lui Juan Lucas ca să ia o gustare Împreună, În fiecare zi Îi venea cîte o idee nouă; adevărul e că Îi veneau atîtea idei, Încît nici măcar nu-l mai consulta pe arhitect, nu fiindcă ar fi fost antifuncționaliste, căci el mai evoluase nițel, se maturizase, ci fiindcă era imposibil să faci șapte băi sau douăzeci și șapte de terase pentru ceai În aceeași casă, mai ales că era vorba de stiluri atît

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
căci el mai evoluase nițel, se maturizase, ci fiindcă era imposibil să faci șapte băi sau douăzeci și șapte de terase pentru ceai În aceeași casă, mai ales că era vorba de stiluri atît de diferite. Nu-i spunea nimic arhitectului, dar ei singuri-singurei și sorbindu-se din ochi Își construiau zeci de case bînd gin and tonics și În fiecare găseau loc pentru vreo două-trei din barurile concepute de el și vreo patru-cinci terase visate de ea. Erau zile frumoase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
plăti cîteva luni de vacanță și Celso și Daniel erau În culmea fericirii, fiindcă acum puteau să-și edifice singuri casa. Să o edifice! Ăsta era cuvîntul pe care-l foloseau tot timpul și ce nevoie aveau de ingineri și arhitecți cînd, slavă Domnului, nu erau betegi? Dicționarul oferă probabil toate datele despre cuvîntul a edifica, etimologia, verbul latin și cîte și mai cîte, dar la ce foloseau toate astea cînd ei au și Început să edifice și-ți zîmbeau dezvelindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
surdă. Jos, pe marginea drumului Încă neterminat, puseseră o pancartă: PROPRIETATE PARTICULARĂ, slavă Domnului, fiindcă ar fi fost o nebunie să intre cu mașina acum, cînd era și cu nevastă-sa alături, dar trebuia să meargă Înainte pe șosea. Alături, arhitectul la modă pusese o altă tăbliță cu numele lui scris cu litere negre de-o șchioapă și așa a urnit treaba din loc. Toate astea În Monterrico, care e mai San Isidro decît San Isidro Însuși. Pe urmă, se spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
copii i-au lăsat la internat și ei au plecat În Europa, voiau să se Întoarcă abia cînd totul era gata și să nu mai aibă nici o bătaie de cap. I-au dat mînă liberă și o groază de bani arhitectului la modă; ce-i drept, i-au spus că voiau să folosească multe suprafețe de sticlă și el, revizuindu-și Încă o dată ideile funcționaliste și privind cecul pe care i-l dăduseră, a optat pentru un fericit eclectism: casa aceea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
ale cîtorva chelneri care zîmbeau de parcă erau gata să se topească de amabilitate, fără să reușească să adune la un loc tot ce vedeau, În afară de unul cu o mutră de trădător. Cei o sută de invitați se perindau prin fața lor, arhitectul la modă cu soția lui, o Susan puțin mai ștearsă, era fericit cînd Îi auzea că Întreabă cine e artistul care a făcut casa de cristal, le dădea lămuriri, nu avea destulă sticlă ca să facă atîtea case de cristal: ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
destulă sticlă ca să facă atîtea case de cristal: ce era Facultatea de Arhitectură, o porcărie, ce era vocația și ce erau principiile și soția lui știa să se poarte și astfel, gata să dea explicații cînd i se puneau Întrebări, arhitectul putu să se alăture grupului În care se aflau Susan, fermecătoare și Juan Lucas, perfect ca Întotdeauna. Îi salută fericit și străbătură Împreună imensul living, ieșind În acel patio fermecat În stilul secolului XX prin geamul enorm, deschis, pe post

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
se mai opreau puțin din rîs le explicau celorlalți geniala replică a jucătorului de golf, gluma s-a răspîndit peste tot, „ești grozav, Juan Lucas“, spuse o femeie, Lastarria ar fi fost În stare să-l poarte pe umeri, iar arhitectul la modă rîdea și el și o urmărea cu coada ochiului pe Susan, fermecătoare, care se Îndrepta spre misteriosul salon japonez. Suedeza se Întoarse să vadă ce se petrece, nu pricepu nimic biata de ea, se uita la Juan Lucas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
premierul, Înaintînd cu sucul de grepfrut și invitații se obișnuiau Încet-Încet cu prezența lui și ultima lege În realitate nu le aducea nici un prejudiciu; invitații Îl vedeau cum străbate curtea, Lastarria se umfla În pene de mîndru ce era și arhitectul la modă ar fi vrut să-i facă o casă gratis prim-ministrului. „Ți-l aduc pe domnul ministru, spuse Ernesto Pedro de Altamira, adăugînd foarte Încordat: nu știam că e un mare admirator al tău.“ - „Foarte vechi, foarte vechi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]