2,985 matches
-
grele circa 20 de masivi muntoși, a forțat 12 cursuri mari de apă și a eliberat peste 3.821 de localități, dintre care 53 de mari orașe. Ostașii români au provocat inamicului pierderi echivalând cu 15 divizii. Prin Convenția de Armistițiu din septembrie 1944 și, mai târziu, prin Tratatul de Pace de la Paris din anii 1946-1947, României i s-au impus condiții grele de natură politică, economică și militară din partea marilor puteri ale Națiunilor Unite. Prin aceste acte internaționale, se consfințeau
Al Doilea Război Mondial. 75 de ani de la intrarea României în marea conflagrație by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101060_a_102352]
-
Armatei Albe. Ajunsă din urmă și atacată de avangarda Armatei a V-a ruse, Legiunea a susținut și a câștigat lupta defensivă de la Șeragul și Kuitun, în urma căreia s-a dezangajat de trupele urmăritoare. După câteva zile a intervenit un armistițiu între trupele cehoslovace și Armata a V-a bolșevică. Astfel românii s-au putut replia în continuare spre baza din Vladivostok, întârziați doar de necesitățile aprovizionării sau de problemele legate de folosirea cu prioritate, a materialului rulant de către trupele uneia
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
ca urmare a unui ordin venit de la Iași, a interzis voluntarilor încă aflați în Kiev să participe la acestea, motivul fiind acela de a nu exista acțiuni fățișe antiaustro-ungare într-un moment în care România era presată să încheie un armistițiu. Cu toate acestea, 3 delegați au participat la lucrări: ardelenii Sever Bocu și Ghiță Popp, precum și bucovineanul Filaret Doboș. Pe fondul greutăților cu aprovizionarea, cu tifosul exantematic și cu urmărirea stării trupelor ruse și a mișcării acestora, autoritățile române nu
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
a fost continuată metodic, românii din ariergardă - caracterizați de o disciplină admirabilă, aruncând gările în aer, distrugând rezervoarele de apă din gări, minând pădurea de lângă șinele de cale ferată, doborând stâlpii de telegraf și tăind firele de comunicații. Ofertele de armistițiu au fost pe moment declinate de români, aceștia aflându-se parte integrantă a unui efort de război superior. Deși în iarna 1919-1920 luptele dintre voluntari și trupele comuniste s-au intensificat, atât datorită câștigării luptelor defensive de către trupele de ariergardă
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
superior. Deși în iarna 1919-1920 luptele dintre voluntari și trupele comuniste s-au intensificat, atât datorită câștigării luptelor defensive de către trupele de ariergardă cât și a imposibilității soldaților Armatei Roșii de a obține un avantaj decisiv, s-a încheiat un armistițiu între cele două părți, consemnat la 7 februarie 1920 de către bolșevici și cehoslovaci cu includerea în acesta a trupelor române. Ca urmare a acestuia, trupele bolșevice s-au angajat să rămână 50 de kilometri în urma trupelor de ariergardă și să
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
toți soldații români din Viena au fost expediați și în oraș a rămas ca secție militară atașată legației române prezidată de Constantin Isopescu-Grecul doar un mic grup de ofițeri, Datorită însă modului confuz în care a fost creată Convenția de Armistițiu cu Ungaria, unele dintre unitățile care au primit ordin să traverseze teritoriul evacuat și să se îndrepte spre Arad au fost dezarmate de unitățile sârbe. Majoritatea unităților au sosit în preajma deschiderii Marii Adunări Naționale de la Alba-Iulia, după data de 1
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
partea română. Un prim aliniament delimitat la nord de cursul Someșului Mare, ulterior răsfrânt spre Târgu Mureș - astfel încât să urmeze cursul Mureșului până la vărsarea în Tisa, a fost consemnat la 13 noiembrie 1918 la Belgrad printr-o Convenție militară de armistițiu. Deoarece România semnase anterior o pace separată cu inamicul, fiind considerată astfel un stat necombatant, n-a fost invitată la semnarea respectivei Convenții și nici nu i s-a cerut părerea în ceea ce privește prevederile ei. Românii nu s-au împăcat însă
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
defensivă. Ultimele tentative de negociere au eșuat, astfel că la 16 aprilie 1919 trupele române au declanșat o ofensivă generală pentru a avansa dincolo de vestul Munților Apuseni. În contextul încheierii ostilităților, Linia de demarcație din Transilvania dintre armate după semnarea armistițiului ar fi urmat să aibă un scop strict militar de delimitare a zonei de contact dintre trupele inamice, astfel că nu ar fi putut fi considerată o frontieră politică, din moment ce aceasta ar fi urmat să fie fixată prin tratativele de
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
ar fi adus decizii definitive în materie de teritorii precum și obținerea unui nou statut diplomatic, guvernul de la Budapesta a luat contact cu comandantului trupelor aliate din Orient și a început la 7 noiembrie 1918 tratative la Belgrad, în vederea încheierii unui armistițiu separat pentru Ungaria. Odată cu încheierea păcii cu Puterile Centrale în 7 mai 1918, valabilitatea tratatului din 1916 al României cu Puterile Aliate a fost pus în discuție, cu toate consecințele de rigoare derivate din încheierea respectivului acord de pace. Cu
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
succesul solicitărilor sale teritoriale inclusiv prin maximalizarea gradului de ocupare militară. La data de 13 noiembrie între Aliați - reprezentatați de generalul Louis Franchet d'Esperey si guvernul ungar al lui Károlyi, a fost semnată la Belgrad o Convenție militară de armistițiu. Acestă convenție a reconfirmat și a individualizat pentru Ungaria după disoluția Dublei Monarhii "„Linia Diaz”", așa cum fusese ea precizată în cadrul armistițiului de la Villa Giusti din data de 3 noiembrie 1918 ca linie de contact dintre trupele Antantei ( care câștigase Primul
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
Louis Franchet d'Esperey si guvernul ungar al lui Károlyi, a fost semnată la Belgrad o Convenție militară de armistițiu. Acestă convenție a reconfirmat și a individualizat pentru Ungaria după disoluția Dublei Monarhii "„Linia Diaz”", așa cum fusese ea precizată în cadrul armistițiului de la Villa Giusti din data de 3 noiembrie 1918 ca linie de contact dintre trupele Antantei ( care câștigase Primul Război Mondial ) și cele ale statului ungar (în calitate de stat succesor al Austro-Ungariei). Linia de demarcație a fost stabilită în Transilvania pe
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
De cealaltă parte însă, guvernul Károlyi a încercat să prezinte actul drept o recunoaștere a integrității teritoriale a Ungariei. Începând cu 26 noiembrie 1918, la Budapesta a funcționat o misiune militară franceză cu menirea de a supraveghea aplicarea Convenției de Armistițiu. Conducerea acesteia a fost încredințată locotenent-colonelului Fernand Vix. După o scurtă perioadă, Guvernul de la Paris a realizat imperfecțiunile textului semnat, ceea ce a determinat un statut de provizorat al acestuia. Înlocuirea sa efectivă va fi luată în considerare însă doar începând
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
Fernand Vix, ca Arad, Oradea, Carei, Satu Mare, Alba Iulia, Aiud, Cluj, Baia Mare, Sighetu Marmației, Târgu-Mureș, Bistrița, Odorheiu Secuiesc să fie ocupate de trupe ala Puterilor Aliate. La 11 decembrie solicitând lămuriri lui Vix în privința trupelor române, Comisia Ministerială maghiară pentru Armistițiu a primit răspuns precum că În cursul lunii decembrie guvernul de al Budapesta nerecunoscând Unirea, a început să ia jurământul de credință către statul ungar de la toate autoritățile comitatense, cercuale și comunale. și s-a preocupat de întărirea poziției sale
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
Mackesen în același scop. Forțele existente ar fi putut să încerce să împiedice Armata Română să treacă de râul Mureș, dar guvernul budapestan temându-se de potențialele repercusiuni internaționale ale unui astfel de act defensiv, a ales să respecte termenii Armistițiului de la Belgrad și să caute o soluție mediată. Incertitudinile privind intențiile Conferinței de Pace de la Paris, precum și declarațiile sau măsurile - contradictorii din punctul de vedere ungar atât ale generalilor francezi, care s-au comportat ca niște regi la Belgrad și
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
a liniei de demarcație era deja pregătită la data de 15 decembrie, moment în care guvernul Ungariei i-a cerut șefului Misiuni aliate de la Budapesta explicații cu privire la intențiile trupelor române. Deși trecerea liniei ar fi fost neavenită - conform convenției de Armistițiu românii având voie să ocupe doar puncte strategice dincolo de respectiva linie, Consiliul Dirigent contrar avertismentului făcut de Vix lui Berthelot, a notificat atât pe 15 cât și pe 16 decembrie Comisariatului General al Ungariei de Răsărit din Cluj, condus de
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
de întrunire precum și libertatea de mișcare. Deși în faza inițială refuzul Comisariatului ungar din Cluj la sugestia de retragere a soldaților ungari în nordul liniei de demarcație a fost categoric, după ce românii au avansat dincolo de linia stabilită prin Convenția de Armistițiu, în data de 17 decembrie guvernul ungar a acceptat această retragere. În aceeași zi, Fernand Vix a transmis autorităților ungare o telegramă de la generalul Berthelot, prin care acesta le-a informat de faptul că la ordinul său Clujul urma să
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
granițelor cu Cehoslovacia, Iugoslavia și România, precum și în ceea ce privește chestiunile economice. Guvernul ungar, încurajat de o atitudine pe care o considera de fapt o slăbiciune, a respins noile propuneri și a formulat o contrapropunere ce a avut la bază termenii aceluiași Armistițiu de la Belgrad, ceea ce ar fi impus ca armatele române să se retragă pe linia de demarcație fixată la 13 noiembrie 1918. Suplimentar, trupelor franceze li s-a cerut să evacueze Aradul și Seghedinul. În aceste condiții generalul Smuts a încetat
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
1918 a returnat Turciei ultima cucerire a Rusiei prin Tratatul de la Berlin (1878) și Turcia Otomană a revenit la frontierele din 1877 cu inamicul rus. În octombrie 1918, totuși, britanicii au spulberat ambele armatele otomane cu care au luptat, iar armistițiul impus Turciei de către britanici la Mudros (30 octombrie 1918) a obligat armata otomană să părăsească Transcaucazia. Înfrângerea armatei otomane era definitivă, iar Talaat a demisionat pe 14 octombrie 1918. Talaat Pașa a părăsit capitala otomană într-un submarin german pe
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
a demisionat pe 14 octombrie 1918. Talaat Pașa a părăsit capitala otomană într-un submarin german pe 3 noiembrie 1918, plecând din portul Constantinopol cu destinația Berlin. O săptămână mai târziu Poarta Otomană a capitulat în fața Aliaților și a semnat Armistițiul de la Mudros. Opinia publică a fost șocată de plecarea lui Talaat Pașa, chiar dacă se cunoștea că el obișnuia să treacă cu vederea corupția miniștrilor proveniți din cadrul CUP. Talaat Pașa avea o reputație de om curajos și patriot, părând tipul de
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
înrăutățit atât de mult încât s-a ajuns la concluzia că poziția avea să ajungă în scurtă vreme de neapărat. Numeroase clădiri folosite de britanici pentru adăpostirea răniților au fost distruse sau incendiate. Din acest motiv a fost declarat un armistițiu de două ore în seara acestei zile, iar răniții au fost evacuați și luați prizonieri de germani. Printre britanicii luați prizonieri s-a numărt și Frost. În timpul nopții, câteva subunități au încercat să spargă încercuirea ca să ajungă la Oosterbeek. Unele
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
punctelor de prim-ajutor pentru ca să permită răniților să ajungă la adăpost, dar duminică a devenit evident că este nevoie de o încetare a focului de mai lungă durată. Colonelul Graeme Warrack, șeful personalului medical — a cerut permisiune pentru negocierea unui armistițiu. Urquhart a acordat medicului această permisiune. Warrack a fost primit de Bittrich, care primise la rândul lui acordul superiorilor săi pentru un armistițiu. Germanii i-au oferit lui Warrack atâtea provizii cât acesta din urmă a putut să care. Timp
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
focului de mai lungă durată. Colonelul Graeme Warrack, șeful personalului medical — a cerut permisiune pentru negocierea unui armistițiu. Urquhart a acordat medicului această permisiune. Warrack a fost primit de Bittrich, care primise la rândul lui acordul superiorilor săi pentru un armistițiu. Germanii i-au oferit lui Warrack atâtea provizii cât acesta din urmă a putut să care. Timp de două ore, între 15:00 și 17:00, au fost evacuați în timpul armistițiului aproximativ 450 de răniți, germanii folosind ambulanțe și mașini
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
primise la rândul lui acordul superiorilor săi pentru un armistițiu. Germanii i-au oferit lui Warrack atâtea provizii cât acesta din urmă a putut să care. Timp de două ore, între 15:00 și 17:00, au fost evacuați în timpul armistițiului aproximativ 450 de răniți, germanii folosind ambulanțe și mașini de teren pentru evacuarea cazurilor grave la spitalul din Arnhem, unde personalul medical german, britanic și olandez a lucrat împreună pentru salvarea răniților. În cursul nopții, soldații aliați au făcut o
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
un tratat de pace la 20 septembrie 1897. Grecia a fost forțată să cedeze teritorii mici aflate în zonele de frontieră și să plătească grele despăgubiri. În scopul de a asigura plata despăgubirilor, economia Greciei a intrat sub supraveghere internațională. Armistițiul forțat a fost o umilință pentru armata și opinia publică din Grecia, deoarece a evidențiat lipsa de pregătire militară a țării pentru a-și îndeplini aspirațiile naționale (Megali Idea). Această conștientizare a stat la baza revoluției de la Goudi din 1909
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
locuite de albanezi. Războiul civil dintre guvern și albanezii insurgenți a avut loc între martie și iunie 2001, mai mult în partea de nord și de vest a țării. Războiul s-a încheiat după intervenția forțelor NATO de monitorizare a armistițiului. În cadrul Acordului Ohrid, guvernul a fost de acord să acorde mai multă putere politică, și să respecte cultura minorității albaneze. Partea albaneză a fost de acord să renunțe la dorințele separatiste și să recunoască toate instituțiile statului macedonean. În plus
Istoria Republicii Macedonia () [Corola-website/Science/336776_a_338105]