52,493 matches
-
zi, ne-au părăsit acum, în pragul sărbătorilor, două personalități marcante ale artei românești contemporane: criticul de artă Cornel Radu Constantinescu, tîrît în justiție și hărțuit pînă în ultima clipă de către cei care infestează nestingheriți, prin impostură și fals, fenomenul artistic național (și nu numai!), și pictorul Ion (Alin) Gheorghiu, un reper artistic necontestat al ultimei jumătăți de secol. Asupra operei și personalității lor vom reveni, mai pe larg, cu un alt prilej. Dumnezeu să-i odihnească! (P.Ș.)
Mișcările unei generații (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15661_a_16986]
-
artei românești contemporane: criticul de artă Cornel Radu Constantinescu, tîrît în justiție și hărțuit pînă în ultima clipă de către cei care infestează nestingheriți, prin impostură și fals, fenomenul artistic național (și nu numai!), și pictorul Ion (Alin) Gheorghiu, un reper artistic necontestat al ultimei jumătăți de secol. Asupra operei și personalității lor vom reveni, mai pe larg, cu un alt prilej. Dumnezeu să-i odihnească! (P.Ș.)
Mișcările unei generații (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15661_a_16986]
-
Adevărul își publică suplimentul separat de ziar, celelalte n-au deloc. Între războaie, toate marile ziare aveau suplimente: Curentul, Adevărul, Universul, Cuvîntul etc. G. Călinescu făcea cronică literară în suplimentul Adevărului, care se chema, ca și azi, Adevărul literar și artistic. Perpessicius o ținea la Universul literar. Și așa mai departe. Și în alte părți există acest obicei. În anii '50, în suplimentul lui New Yorker, se publica, lunar, un roman. Onorariul îi permitea autorului - debutant, tînăr și promițător - să stea
La sfîrșit de an by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/15636_a_16961]
-
ei înșiși, în modalitățile de interpretare a unui text din punct de vedere regizoral, actoricesc, scenografic, că teatrul este, totuși, un organism viu care are nevoie să se alimenteze sau să trăiască pur și simplu traversînd acest tip de existență artistică. Din ce nu văzusem pînă acum, am remarcat vîna subtilă a regizorului Radu Afrim în No Man's Land, o adaptare după Samuel Beckett, o producție, realizată de Teatrul Luni în colaborare cu Teatrul Act, în care salut o nouă
Caragiale și teatrul contemporan (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15681_a_17006]
-
și retorica în funcție de agresivitatea sau de toleranța cenzurii, de formele pe care le-a îmbrăcat intervenția directă a comenzii politice în dinamica și în metabolismul creației. Așadar, pe lîngă interogația de ordin metafizic, pe lîngă indecizia abisală între corporalitatea formei artistice și puterea de seducție a idealității, a spiritului acorporal și pur, artistul român a fost constrîns să facă față și unei alt fel de indecizii: între a picta la comanda unor agenți ai terorii politice sau a refuza colaborarea cu
Mișcările unei generații by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15682_a_17007]
-
nonfigurativismului, a iconoclastiei tardive de factură orientală, cît și voința sincronizării cu experiențele directe și cu mișcarea de idei din Europa Occidentală. Din corpul mare al generațiilor care au devenit active în deceniul șapte, se selectează spontan toate palierele existenței artistice: unii pictori rămîn credincioși zonei neutre a expresiei, în care își asigură un anumit gen de confort tocmai din pricina absenței atitudinilor tranșante, alții constituie materialul de manevră al noilor proiecte oficiale, în vreme ce o categorie mai restrînsă, dar foarte puternic motivată
Mișcările unei generații by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15682_a_17007]
-
Lumea în care trăim e alta. Doar Păunescu se crede fascinant și etern. De curînd, după cîte am citit în ziare, la Teatrul Național din București, în sala care poartă numele lui Liviu Rebreanu, a avut loc o comemorare literar artistică a lui Mihai Viteazul. Totuși iubirea este o manifestare numai bună pentru așa ceva. Așa că Adrian, Andrei și Ana-Maria, plus Victor Socaciu nu puteau lipsi. Preț de o oră și jumătate, cei trei din urmă, potrivit ziarului Adevărul din 28 noiembrie
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15685_a_17010]
-
grea de semnificații adînci", operează, în proza eminesciană, și arta portretului (Dionis, de pildă) și ironia romantică. Prin Creangă vorbește, de fapt, poporul român (cu deosebire latura sa moldoveană). "Ceea ce observatorului superficial îi apare ca folclor, este de fapt creație artistică, grefată pe o înzestrare individuală, jovialitate și vervă" și îl asemuie pe marele prozator moldovean cu Rabelais. Cît despre Slavici, autorul observă că acesta introduce oralitatea populară în scrierile sale înaintea lui Creangă. Dar imaginația sa lingvistică este deopotrivă cu
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
mai toate directivele stilistice ale veacului al XIX-lea. Portretul omului fizic și moral constituie unul dintre sectoarele glorioase ale artei scriitoricești a lui N. Iorga. Și, evident, nu-l uită pe autorul Cugetărilor, care valorifică, odată în plus, portretul artistic al marelui istoric. La Delavrancea, are dreptate Vianu, din vîna populară extrage scriitorul și unele motive de basm, el fiind, crede autorul nostru, creatorul poemei în proză din literatura română. Îl așează la locul lui modest pe prea plinul de
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
continuare, locul ocupat de prezența lui Vlahuță ca scriitor. Trec peste proza leșietică și "duioasă" a lui Brătescu-Voinești și peste cea a sămănătoriștilor minori pentru a constata că în Sadoveanu a văzut Vianu o culminare a curentului realismului liric și artistic. Acest întreg capitol e remarcabil cu totul, reușind să ni-l restituie pe marele prozator prin trăsăturile lui stilistice strălucite. Mă opresc tocmai la capitolul Arghezi prozatorul de mare har, a cărui operă prozaistică ocupă un loc privilegiat. Și voi
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
cărui operă prozaistică ocupă un loc privilegiat. Și voi încheia cu capitolul "Doi ctitori ai romanului". Rebreanu și Hortensia Papadat-Bengescu. E relevant că apariția, în 1920, a lui Ion a administrat o lovitură decisivă sămănătorismului leșietic, descoperindu-se, prin mijloace artistice adecvate, adevăratul țăran român. Iar prin Pădurea spînzuraților, Rebreanu un analist "al stărilor de subconștiență, al învălmășelilor de gînduri, al obsesiilor tiranice". Prin Răscoala aduce în prim plan viziunea stărilor de mulțime și a omului ca element al grupului social
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
Precis o voi utiliza în viitoarele mele sinteze despre evoluția muzicii-simbol a secolului abia încheiat. Merită elogii inițiativa României literare de a consacra un spațiu special acestei sărbători a jazzului românesc (altminteri, presa noastră culturală își menține inapetența față de manifestări artistice de maximă creativitate și "sincronism" cu evoluțiile la vârf pe plan mondial: jazzul și coregrafia). Dacă libertatea câștigată după 1989 n-a ameliorat, din păcate, soarta micii noastre comunități jazzistice (afectată de trista hemoragie a talentelor spre țări mai prospere
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
dă semne că este pe cale să-și redefinească spațiul de manifestare și, mai mult decît atît, poate chiar conștiința de sine. Prin , a cărui primă ediție, după atîția ani, tocmai a fost deschisă în Pavilionul 12 din complexul Romexpo, lumea artistică românească sau, în particular, instituția care o reprezintă, adică UAP, transmite un nou tip de mesaj care mută accentul de pe manifestarea individuală, mai mult sau mai puțin spontană, și de pe aceea conceptuală și analitică a Salonului municipal din ultimii ani
Salonul național de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15699_a_17024]
-
reprezintă, adică UAP, transmite un nou tip de mesaj care mută accentul de pe manifestarea individuală, mai mult sau mai puțin spontană, și de pe aceea conceptuală și analitică a Salonului municipal din ultimii ani, pe valoarea globală a fenomenului, pe sectorul artistic înțeles ca un segment social și uman bine definit. Dacă o asemenea manifestare ar fi avut loc cu cinci, șase ani în urmă, reacțiile ar fi fost vehement negative, iar argumentele nici nu trebuiau căutate cu prea mare insistență pentru
Salonul național de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15699_a_17024]
-
înaltului devotament patriotic, inducea sentimentul unei inevitabile eroziuni genetice, similare aceleia de la capătul unor multiple căsătorii endogene. Aerul de bilanț, de raport contabil, obligatoriu la sfîrșit de an în chip de consacrare practică a unei politici infailibile, vicia implicit manifestările artistice și le transforma într-un fel de examen obligatoriu la capitolul ,,eficienței muncii" și de mărturie publică la acela care privește ,,buna purtare"și înscrierea corectă în ,,codul echității și al eticii socialiste". Orice apel la Saloanele oficiale din Franța
Salonul național de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15699_a_17024]
-
participă la expoziție într-un număr destul de mare, deși reprezentarea geografică are o anumită substanță și varietatea genurilor și a stilurilor este cea obișnuită pentru acet tip de manifestări, mai este încă mult pînă la reprezentativitatea Salonului... pentru întregul fenomen artistic. Artiști importanți lipsesc nejustificat, iar genurile artistice prezente în expoziție sunt doar cele tradiționale, fapt care nu numai că sugerează o anumită inflexibilitate de concepție, dar și mutilează, prin omisiune, configurația de ansamblu a fenomenului, ignorînd o importantă componentă a
Salonul național de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15699_a_17024]
-
mare, deși reprezentarea geografică are o anumită substanță și varietatea genurilor și a stilurilor este cea obișnuită pentru acet tip de manifestări, mai este încă mult pînă la reprezentativitatea Salonului... pentru întregul fenomen artistic. Artiști importanți lipsesc nejustificat, iar genurile artistice prezente în expoziție sunt doar cele tradiționale, fapt care nu numai că sugerează o anumită inflexibilitate de concepție, dar și mutilează, prin omisiune, configurația de ansamblu a fenomenului, ignorînd o importantă componentă a realității noastre artistice. Dacă Salonul... ar fi
Salonul național de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15699_a_17024]
-
lipsesc nejustificat, iar genurile artistice prezente în expoziție sunt doar cele tradiționale, fapt care nu numai că sugerează o anumită inflexibilitate de concepție, dar și mutilează, prin omisiune, configurația de ansamblu a fenomenului, ignorînd o importantă componentă a realității noastre artistice. Dacă Salonul... ar fi fost conceput pe genuri, așa cum era cel interbelic, și secvențele sale s-ar manifesta în succesiune, atunci omisiunea ar putea fi justificată, dar cînd pictura, sculptura, artele decorative etc. sunt împreună în același moment și în
Salonul național de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15699_a_17024]
-
spectatorului, părea singura rațiune a intervalului (festivalului) pe care îl petreceam împreună. De doi, trei ani însă, decăderea teatrului și a ideii de a face teatru se simte acut. Această ediție ne arată un chip marcat de degradare a actului artistic de pe scenă. Se poate ca logica de a aduce atîtea producții lovite de mediocritate care nu au a comunica mai nimic sau prea puțin, să fie tocmai aceea de a medita îndelung, grav la ce se petrece cu acest fenomen
Caragiale și teatrul contemporan (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15698_a_17023]
-
am avut prilejul de a-l fi audiat în ultima vreme, în ultimele decenii, pe Körössy, recentele întâlniri petrecute aici, la București, par să fi produs o veritabilă întoarcere în timp. Căci timpul pare a nu fi trecut peste alura artistică, peste alura profesională a acestui mare muzician al jazzului. În urmă cu peste trei decenii, în mijlocul anilor '60, Körössy iniția o muncă de pionierat în ce privește informarea tinerilor muzicieni, a tinerilor intelectuali, în ce privește inițierea noastră în marea lume a jazzului. O
Iancsi Körössy la București by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15701_a_17026]
-
nostru; ethno-jazzul a debutat la noi cu Körössy, la mijlocul anilor '60, în emisiunile de radio, cele de la tv, prin intermediul primelor imprimări discografice realizate în domeniul genului, la noi. Fiecare apariție a sa în spectacole, în concerte, hrănea atmosfera de deschidere artistică, de deschidere intelectuală... perioadă care, ne aducem aminte, a durat mai puțin de un deceniu, până în debutul anilor '70. Körössy a fost un pianist de mare forță, un artist de impecabilă realizare a formei performanței muzicale, un artist de impresionantă
Iancsi Körössy la București by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15701_a_17026]
-
monstruozitatea nu doar a figurii centrale, ci a tuturor personajelor unui univers închis (în ciuda plein air-ului) în care victime și călăi se ignoră sau se acuză reciproc, confundîndu-se. Un amănunt de nobilă generozitate: Cristi Puiu apare pe generic drept consultant artistic. Maniera autoreferențială a adoptat-o cu amuzantă detașare și David Lynch în călătoria sa pe Mulholland Drive - un film polițist cu o nostalgie retro conferită în bună parte și de muzica lui Badalamenti - o poveste ambiguă în care destinul și
Salonic 2001: satisfacții și frustrări by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15700_a_17025]
-
e mai de osîndit: îndrăzneala necinstiților sau pasivitatea celor cinstiți" Adăugînd patetic: ,, Nu e formă de guvernămînt mai prielnică șarlatanilor și escrocilor politici ca pseudo-democrația". Circumstanța agravantă a talentului Pagini emoționante au scris în DILEMA, 22 și ADEVĂRUL LITERAR ȘI ARTISTIC scriitori care l-au cunoscut sau i-au fost apropiați lui Z. Ornea. În DILEMA, Mircea Iorgulescu a notat că, luată cu alte preocupări, Academia Română a uitat sistemaic, dacă putem spune așa, să-l primească pe Z. Ornea în rîndurile
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15703_a_17028]
-
care arta care nu e ,,de consum" indispune prin profitul material redus, dacă nu chiar nul ce-l atrage. Astfel ,,socialismul real" și economia de piață își dau mîna în aspirația lor spre o producție (mai mult ori mai puțin artistică) dirijată, tendențioasă, ,,profitabilă". Nu întîmplător, teoreticianul ce-l minimalizează pe E. Lovinescu exultă în speță la ideea unei societăți civilizate într-o perspectivă iluministă, exclusiv laică și raționalistă, ostentativ atent la indicii ,,progresului" material... Esteticul e demonizat în temeiul unui
Un impas al lovinescianismului? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15710_a_17035]
-
și conștiința poziției sale culturale și a obligației ce i-o impune, într-un moment istoric atît de neprielnic... Față de rezerva și chiar de acțiunea violentă a publicisticii de ieri sau față de o literatură abătută de la linia normală a evoluției artistice, criticilor noștri le incumbă datoria unei atitudini militante, bărbătești". Azi, ca și ieri. P.S. În prezentarea, de altminteri amabilă, pentru care-i exprim mulțumiri, făcute numărului dintîi al revistei Columna, în Contemporanul-Ideea europeană, nr. 42/noiembrie 2001, Ioana Șișcu se
Un impas al lovinescianismului? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15710_a_17035]