6,399 matches
-
comori. A găsit un teren gol, Întins, cu un sol nisipos și calcaros, un peisaj bolovănos și imprecis, bîntuit de singurătate și de asprime, acoperit de păduri dese și Încîlcite, În marea lor majoritate Întinse păduri de pin cu frunza ascuțită. Pe măsură ce pătrundea mai mult În interiorul țării, peisajul devenea mai variat În culori și forme: pămîntul era mai cleios, mai mîlos, iar cînd a plouat, l-a blestemat. Pe suprafața lui creștea o iarbă aspră, tufișuri mărunte și țepoase; și iarba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
un catîr sănătos ar trebui să ne propui ceva mai bun decît o biată pricină chioară. Drept răspuns se stîrnește un hohot de rîs imens, marcat pe ici, pe colo de plesnetul palmelor peste coapse și pe genunchi și chicote ascuțite. — Măi, al dracului...! exclamă cu admirație un ascultător cînd izbutește să-și tragă sufletul. Cred că o să se potolească un timp! Povestea despre „catîrul sănătos și pricina chioară“ a avut Într-adevăr mare succes, căci oamenii sînt mari amatori de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
al pisicilor mari ale junglei, de țipetele elefanților, de tropotul cailor, totul fiind Învăluit În mirosul neobișnuit, pătrunzător, stătut, al animalelor junglei: mirosul cămilelor arămii, mirosul panterelor, tigrilor, elefanților și urșilor. Apoi, pe lîngă rulotele circului, pe șine, răsunau strigătele ascuțite și Înjurăturile oamenilor circului, se zărea În Întuneric dansul fantastic al lanternelor, se auzea trosnetul greoi și neașteptat al lăzilor și cărucioarelor grele, tîrÎte pe podele și pe sănii și apoi pe platforme pentru a fi date jos. Și pretutindeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
vocea și strigă cât poate de tare: ─ Măria Ta, Verde Împărat, sunt eu, Ana, mă aflu în curtea palatului... Și tare aș vrea să te văd! Înciudată, doamna bătrână-bătrână deschide larg gura și îi arată Anei o pereche de colți ascuțiți... Flăcări îi izbucnesc pe nări. Brrr, deci nu e o doamnă, e un balaur. O zmeoaică. Eu n-am mai văzut până acum nici un zmeu adevărat, copii. Ana către zmeoaică: Am venit să-l văd pe Împărat! Zmeoaica: ─ Eu sunt
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
și-au luat chip de om, s-au adunat în văgăuna asta întunecoasă. Nu știu ce văd ei de acolo, dar eu văd prin întuneric tot ce fac ei. Pisicile văd și noaptea. Oare zmeii n-au și ei, cumva, vederea la fel de ascuțită? Răspundeți-mi voi, dacă știți. Dar ce văd eu? Sunt zece la număr zmeii, dar cei mai răi și mai umflați îmi par a fi Vanitosul, Mierosul și Invidia. Vanitosul e din cale afară de încrezut. Se crede cel mai mare
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Patru, vorbi pe un ton neutru: - Domnule, conform instrumentelor noastre, creierul prizonierului manifestă o neobișnuită configurație de fluxuri de energie. - Vrei să spui - chiar acum? - Da, Excelență. Tăcere. Apoi: - Ei prizonierule, ce ai făcut? Vocea Patru vorbise pe un ton ascuțit, inchizitor. Pentru Gosseyn acesta era unul din acele momente când era nevoie de știința Semanticii Generale, în aspectele ei cele mai neplăcute. Conform acestei științe, spuse: - Domnule, când am coborât din cușeta în care, după cum știți, am stat întins vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
se află acum la discreția unei culturi ostile, lipsită de umanism. Și noi credem că într-un fel sau altul tu ești răspunzător pentru acest dezastru. Așa că... Când Vocea Patru tăcu amenințător, se produse o întrerupere. Vocea unui băiat, subțire, ascuțită, țipă de undeva din tavan: - Aduceți-l aici sus! Vreau să-l văd! Aflu eu ce s-a întâmplat! Discut eu cu el! Surpriză totală. Și uimitor ce s-a petrecut atunci. Jos pe podea, toată lumea se ridicase în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
că acest interludiu era mai bine să fie cât mai scurt. În timp ce pășea grăbit pe un alt coridor lung, aproape alergând, Gosseyn profită de ocazie pentru a arunca o privire însoțitorului său. Profilul lui Breemeg, serios, concentrat, avea același nas ascuțit, puțin cam mare, pe care-l văzuse și la ceilalți, culoarea pielii era cam la fel cu a albului ochilor de pe pământ, dar ceva era puțin deosebit: poate că era prea albă, aproape lipsită de sânge. Claia de păr auriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
științific. ...Și, cu cel puțin tot atâta siguranță, oameni ca Breemeg și Draydart, reprezentați ai militarilor, acționau într-un fel sau altul, nestând să aștepte pur și simplu. Pe scurt, ceva se întâmpla undeva pe această navă. Precis că mințile ascuțite, în chiar acest moment, se întreabă ce se întâmplă între străinul numit Gosseyn, pe de o parte și împărat și mama lui, pe de altă parte. Cineva va veni să cerceteze nu peste prea multă vreme. Cu acest gând - despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
și preotul o uită: el se fa-ce cunoscut prin frământarea de a face, de a ajunge la toate, de a salva totul și pe toți, în grabă. Face cinste preotului, un om și un creștin împuns în multe cu fiare ascuțite. Totuși, dincolo de zel, preotul este chemat de către măgar să-l poarte pe Cristos și, evident, să-l lase pe Cristos să acționeze. Misiunea trebuie înțeleasă prin ceea ce este ea, adică un act al lui Cristos, păstorul cel dintâi și de
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
și el arăta spre rațele care înotau, fără excepție, spre cealaltă parte, către prima baliză. Adăpost. Schneiderhahn a scos o bucată de hîrtie din buzunar și, aplecîndu-se peste șaua bicicletei, a făcut o barcă, de fapt, mai degrabă o pălărie ascuțită, cu degetele lui dolofane. A încercat să o arunce în apă, dar n-a ajuns prea departe. A aterizat aproape de țărm, dar totuși destul de departe pentru a o vedea mișcîndu-se sălbatic, înainte și înapoi, pe valuri și abia înaintînd. Pe
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
b)Arcul, arma națională a Sciților și chiar a Geților în timpurile mai vechi, rămâne totdeauna la Daci. Săgețile se purtau într-o tolbă atârnată la spate; adeseori tolbele erau frumos săpate. c) Praștia cu care aruncau pietre sau plumbi ascuțiți la ambele capete. Afară de aceste două soiuri de arme ofensive Dacii mai purtau topoare, ciomege și măciuci. Armele de apărare a le Dacilor constau din: a)Scutul (naQfia Geților), de formă ovală, împodobit cu deosebite figuri sau flori. b)Casca
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
mașini întrebuințate la Romani pentru baterea cetăților, precum fălcile murale, un soi de instrumente care slujeau spre a scoate pietrele din ziduri; terebrele, un fel de berbece, care în loc de cap de animal spre a lovi, se sfârșea într-un vârf ascuțit spre a găuri zidul; turnurile mișcătoare si altele mai multe. Ca mijloace de apărare contra asediului cetăților lor de Romani, Dacii întrebuințau fără îndoială mașinile acelea ce aruncau pietre foarte grele asupra a-sediatorilor, numite la Romani baliste sau catapulte. Astfel
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
Gosseyn va reuși să se întoarcă aici. Acum, singura noastră nădejde este faptul că el se găsește în transportorul care părăsește azi Pământul în direcția Venus. Urmă un moment de tăcere Femeia făcu niște semne în ghid cu un instrument ascuțit Când atingea pagina, materia lucea albăstruie. În cele din urmă ridică din umeri: - N-avem ce face. Cine s-ar fi gândit că Enro va descoperi atât de curând ceea ce faceți! Din fericire ați fost iuți, iar soldații lui din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Thorson. Vă spun, Reesha, este periculos să lași o regină într-o poziție de unde nu se mai poate mișca. Trebuie să fie liberă, printre stele, acolo unde ar avea cea mai mare mobilitate posibilă. După mine, atâta timp cât jucătorii vor rămâne ascunși și în măsură să-și mute piesele fără să fie prinși și nici observați, Gosseyn va fi în pericol de moarte. Eu cred că și un interval de câteva luni ar putea fi fatal. Patricia, tăcută o vreme, spuse: - Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
său aproape patologic de a face ceva din proprie inițiativă. Nu era tipul cu care să vorbești în ziua în care o navă aeriană trebuia să plece pe Venus. Gosseyn întinse mâna și activă placa video. Așteptă ca imaginea figurii ascuțite a celuilalt să se clarifice, după care spuse: - Ascultă, Janasen, vreau să vorbesc cu Yorke. - Am primit instrucțiunile de la domnul Yorke. Janasen rămânea imperturbabil. Figura lui părea ciudat de netedă în ciuda ascuțimii. - Dă-mi-l pe Yorke, zise Gosseyn. Janasen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
sale, erau reacții pe bază de "fixații" emoționale și nu de procese cortico-talamice non-A. În vreme ce descria posibilitatea unei utilizări a venusienilor în bătălia împotriva lui Enro, Madrisol îi tăie firul gândurilor și al relatării.. - Care va să zică. zise pe un ton ascuțit, Statele Ligii stabilesc o rețea de transport în direcția sistemului solar și încredințează unor non-A conducerea războiului de partea Ligii. Gosseyn își mușcă buzele. Era bine înțeles că venusienii vor atinge în foarte scurt timp pozițiile cele mai înalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
că era el putea fi deplasată, încolțită, pusă în șah sau în pericol, și chiar "prinsă" și scoasă din joc. Era să vorbească, dar se abținu. Fiecare cuvințel ar fi fost notat și analizat de către unul dintre spiritele cele mai ascuțite și mai periculoase ale galaxiei. Mai șovăi un moment și reveni la prima întrebare. Spuse cu glas tare: - Să scăpăm? Femeia oftă. - Pare incredibil, zise. Un om ale cărui mișcări nu le poți prezice. Până într-un anumit moment, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Enro este cu flota. Au dispărut fără urmă patru divizii, iar bătălia celui de-al șaselea decant este oprită pentru a pune la punct contramăsuri. - Și unde este Secoh? întrebă Gosseyn. Nimeni nu știa, dar Crang îi aruncă o privire ascuțită și interogatoare. Se mulțumi să spună: - Contează, bine-nțeles, ca victoria să nu fie totală. O predare fără condiții nu este decât o iluzie. Gosseyn nu ezită. Măcar să cunoască și ei faptele. Pe scurt, succint, fără să indice sursele, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
timidă și zbîrlită, de șaisprezece ani. Rima avea o figură interesantă, deloc frumoasă, cu părul negru dat pe spate și prins în coadă la spate. Toal era mărunțel, cu o înfățișare sălbatică și plăcută, cu o barbă tinerească, roșcovană și ascuțită, și mai era un băiat masiv și palid, pe care-l chema McPake, în uniformă de locotenent. Sludden, cu brațul în jurul taliei lui Gay, nu se întrerupse și nici nu se uită la prietenii lui, ci continuă să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu era compusă din mișcarea limbii sau buzelor. Deși avea un ecou ușor cavernos, recunoscu vocea lui Sludden, care-i spuse volubil: — Ar fi timpul să ne întîlnim din nou, Lanark, în timp ce o voce mică, identică, din palma stîngă, striga ascuțit: îți faci prea multe griji pentru ce nu trebuie. — O! O! gemu Lanark sufocat. Sînt în iad! își astupă gura cu amîndouă mîinile și, cu ochii pironiți la figura lui Gay, care se legăna în fața lui, se dădu înapoi, depărtîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să mănînc. — De ce? Arată ciudat. — Dar nici măcar n-ai gustat! Gustă puținel. De dragul meu. — Nu. — Copiii din China mor de foame, nu au mîncare ca asta. — Trimite-le-o lor. După alte discuții, maică-sa îi spunea pe un ton ascuțit: — O să stai la masă pîn-o să mănînci ultima fărîmă. Sau: Așteaptă tu, pînă o să-i spun lui taică-tu, drăguțule. Atunci el lua o bucățică, o mesteca fără să-i simtă gustul și o vomita în farfurie. Apoi se încuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
intrară în gura gangului, iar Thaw fu pus jos. Rămaseră în întuneric, răsuflînd din greu; apoi, domnul Thaw spuse cu o voce stinsă, pe care Thaw nu o recunoscu: — Cred că-ți închipui cît ne-ai speriat? Urmă un sunet ascuțit și un pocnet, și Thaw fu împroșcat în obraz cu bulgări de noroi. A doua zi dimineață, de la fereastra camerei de zi văzu o groapă în trotuarul de vizavi. Lovitura răspîndise funingine pe podeaua camerei de zi, iar doamna Thaw
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și pîlcuri de pădure, pe malul unui lac împodobit cu insule. Conacul era spațios, întunecos și liniștit. în holuri atîrnau tablouri pictate de el, biblioteca era ticsită cu romanele și poeziile lui, iar în ateliere și laboratoare lucrau cele mai ascuțite minți ale vremii atunci cînd doreau să-l viziteze. Afară, soarele încălzea pămîntul, albinele bîzîiau printre flori și fîntîni, iar anotimpul era undeva între vară și toamnă, cînd pomii își arătau verdele împlinit și doar arțarii erau stacojii. Activitatea politică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o piatră, iar noaptea îl înhăța asemeni unei fiare. într-o noapte, s-a trezit cu laba bestiei strîngîndu-l atît de tare de gît că a trecut de la frică la panică teribilă și a sărit din pat cu un croncănit ascuțit, apoi s-a dus împleticindu-se pînă la fereastră și a tras perdeaua. Pe hornurile de vizavi atîrnau un solz de lună și un nor întunecat ca un șomoiog. Le-a privit fix, ca pe niște cuvinte pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]