4,354 matches
-
este autorul unei proze de mică întindere, dar extrem de dense, intitulate What Was It? A Mystery (1859). Nuvela are în centru doi prieteni newyorkezi, Harry și un anume doctor Hammond, care, mutați într-o casă cu reputația de a fi bântuită, sunt atacați de o ființă invizibilă, pe care primul dintre ei (deghizat, de altfel, în narator) reușește s-o imobilizeze. Finalul este, în mare măsură, previzibil, dar, prin aceasta, nu mai puțin intens: creatura se stinge de inaniție și este
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
conflict (întrupate vs. neîntrupate) devine cu atât mai credibilă. Cei doi copii pe care aceasta îi are în grijă au fost puternic influențați de fosta guvernantă, domnișoara Jessel, și de valetul casei, Peter Quint. Ambii au decedat, însă spiritele lor bântuie încă zidurile blestemate ale casei. The Turn of the Screw, crede Peter Brooks, "este emblematică pentru tendința lui James din toate celelalte scrieri ulterioare de a intensifica lupta maniheistă dintre bine și rău, lumină și întuneric, printr-o reflectare a
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
reîncadrate în domeniul realității comune" (2002: 70). Câteva dintre episoadele primului bruion se regăsesc în varianta finală, precum incidentul legat de carafa cu apă sau experiența cu oglinda. Faptul că medicul însuși nu știe dacă pacientul tratat de el și bântuit de inamicul invizibil este sau nu bolnav psihic salvează, întrucâtva, deznodământul redactat în cheie pozitivistă și perceput, evident, ca insuficient dezvoltat sau precar la nivelul tensiunii estetice de către autor însuși, care procedează la o revizuire radicală a proiectului nuvelei. A
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
răbufnește; starea de expectativă, de întâmpinare a unei primejdii indefinite, dar iminente devine tot mai puternică (25 mai). Somnul este întrerupt de vise îngrozitoare, asemănătoare, ca forță de persuasiune, coșmarelor recurente din proza lui Edgar Lucas White: "un coșmar mă bântuie. Știu că sunt culcat și că dorm... O simt și o știu... Și tot atât de bine simt că cineva se apropie de mine, mă privește, mă pipăie, se urcă pe patul meu, îmi pune genunchiul în piept, mă ia de gât
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
un anumit convenționalism scenariilor epice, care trebuie, conform definiției intrinsece, să se grupeze în jurul ideii de anxietate, există numeroși autori români care nu ezită să abandoneze cadrul consacrat (spațiile malefice, definite printr-un arabesc al detaliilor arhitecturale, sau timpul nefast, bântuit de acei "night's black agents", pomeniți de Shakespeare în Macbeth), pentru a-și orienta discursul asupra interiorului antropic, deci asupra presiunii exercitate de mediu sau de alte personaje asupra psihicului eroului, oarecum în direcția intuită și exploatată cu admirabilă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cuvintele până în fundul lor, să răspund la vorbă cu înțeles nevinovat, dar mai adânc decât s-ar fi căzut la un copil. Vorba la mine era icoană: o vedeam cu ochii". Interlocutorii încearcă să curme această imersiune într-un trecut bântuit de halucinații periculoase, însă Trubadurul cere să nu fie întrerupt. Sesiunea de psihanaliză sui generis continuă sub presiunea subiectului: "Trăiam deștept și-n somn. Sufeream la lumină și pe întuneric. Îmbătrâneam în loc să cresc. Visele se înmulțeau și mai toate se
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
volumul Semn rău (1943). Prima dintre ele, Wilhelm Temerarul, duce de Brabant, pare o înscenare în registrul hard al basmului Flautistul din Hamelin. Ducatul lui Wilhelm nu poate prospera precum celelalte cetăți vecine din pricina numărului mare de șobolani care îl bântuie. Toate încercările de a-i stârpi pe paraziți sunt sortite eșecului, până ce, într-o noapte cu lună, unul dintre paznici "a văzut o ceată de câteva sute de șobolani fugind nebănuit de repede prin mijlocul drumului cel mare, ieșind pe sub
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
s-ar fi pierdut, inclusiv valoaroasele povestiri Zoe (1829) și O alergare de cai (1840), ca și Fiziologia provințialului (1840), această bucată singură ar fi putut asigura prestigiul literar al scriitorului, în pofida accentelor xenofobe (în definitiv, tipice romantismului naționalist care bântuia spațiul autohton în perioada pașoptistă) pe care le exală textul. Un transparent exemplu în acest sens este constituit de portretizarea succintă, însă elocventă a fiicei lui Petru Rareș, Ruxandra, devenită soția tiranului Lăpușneanu: "Figura ei avea acea frumuseță care făcea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
care-și supune orice adversar închipuit (pentru a-și satisface apetitul sadic, "scotea ochi, tăia mâni, ciuntea și seca pe cine avea prepus", ne mai spune naratorul), Lăpușneanu se îmbolnăvește de lingoare în cetatea Hotinului. Aici, el experimentează crizele care bântuie sfârșitul oricărui asasin, fie el om simplu sau cap încoronat: "În delirul frigurilor, i se părea că vede toate jertfele cruziei sale, fioroase și amenințătoare, îngrozindu-l și chemându-l la judecata Dumnezeului dreptății. În deșert se învârtea în patul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
semnificativ faptul că, spre deosebire de alte creaturi imaginare, care populează cu generozitate topografia acestui interval, multe dintre fantome (care, să ne înțelegem, apar în toate tradițiile culturale din lume)81 sunt circumscrise universului afectiv, chiar familial, al personajului pe care-l bântuie, fiind vorba, în acest caz, de spirite înrudite, pe parcursul existenței terestre, cu eroul. O simplă enumerare a câtorva dintre cei mai importanți scriitori care au produs proze centrate asupra fantomelor "de familie" este elocventă: Thomas Hardy, Edward Frederic Benson, Walter
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în preajma mormintelor, iar în Eneida, cel de-al doilea pretinde că anumitor duhuri cărora nu le este înhumat trupul nu li se permite accesul în Hades. Ulterior, Pausanias discută chiar despre duhurile morților în bătălia de la Marathon, care continuă să bântuie câmpul de luptă fie din frustrarea de a fi fost măcelărite în mod violent, fie din supărarea produsă de absența unei ceremonii funerare. În Metamorfozele lui Apuleius, spiritele celor decedați pot înfăptui chiar crime: o vrăjitoare controlează stafia unei femei
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
amantul, un bun prieten al familiei" (1984: 111). Totuși, acestea sunt doar coordonatele generale ale unei geografii a tenebrelor cu totul speciale. Eroina, după cum punctează, succint, Stelian Cincă, "[a]re o frică organică de frig" (1995: 68), într-o viață bântuită de spectrul omnipotent și, paradoxal, seducător al înghețului. În mod neașteptat, debutul prozei aduce în prim-plan un tablou din registrul sublimului apocaliptic: un soare însângerat de amurg. Sugestiile crude, viscerale sunt augmentate de omniprezența rubiniului vâscos: Ea privește soarele
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
nuvelă este o poveste balcanică, povestită de tata" (1978: 54-55)88. Astfel, naratorul este perfect conștient de importanța factorului veridicității în alegerea coordonatelor geografice ale decorului și acționează în consecință, fiindcă o localitate pur ficțională ar apărea mai puțin convingătoare. Bântuit de tabuuri creștine, naratorul se grăbește să-l diabolizeze pe Călifar, prezentat ca având "înfățișarea sură", cu "ochii ce iscodeau tăios din stuful sprâncenilor" și, mai târziu, "barbă sivă, sprâncene de mușchi uscat, nasul cioc de cucuvaie". Tonurile sunt, așadar
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Hotăran), slujitorii de la castel, apropiați, ca ton, mai degrabă teratologicului decât antropicului (Gușatul, incapabil, aparent, de vorbire articulată), istoria unei familii ilustre, dar decăzute, incluzând figuri cu pasiune pentru ocultism (contele Armin), în fine, spectrul care nu-și găsește liniștea, bântuindu-i cu voluptate tristă pe cei rămași în viață (Aranka). Dacă vorbesc, totuși, de neogotic în cazul prozatorului român este pentru că toți acești topoi de construcție epică sunt transferați, in corpore, într-o epocă pozitivistă, în care personajul central este
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cu ochi sticloși de huhurez și cu tot scheletul împuținat". Se dovedește, în cele din urmă, că slugile, ale căror bune intenții efasează impresia inițială de repulsie extremă, vor numai să-l determine pe intrus să nu doarmă în odăile bântuite de spectrul Arankăi, al cărei portret hipnotizează orice privire. Atras de o chemare misterioasă către smârcurile fetide, eroul îl reîntâlnește afară pe hirsutul Gușat, figură împrumutată din imaginarul gotic apusean: acesta "se apropie ocolit cu râsul oribil, care-i dezvelea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
și revenite la viață (adăugați ghilimelele de rigoare), sub forma unui vampir-strigoi93. Background-ul popular al intrigii este observat și de un cercetător german, Richard Reschika: "Fundalul folcloric îl constituie diferite mituri românești despre făpturi nemântuite și vampiri arhiîntunecați care bântuie între lumi, între aici și dincolo" (2000: 99). Despre percepția medievală europeană, care a hrănit în permanență substratul mentalitar popular, a fenomenului acestor revenants însetați de sânge, Laurence A. Rickels afirmă: "Vampirul era, prin definiție, o persoană decedată care, de vreme ce
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
lăsa siluită pe rând de toți. Ea îi îndemna, chiar ea. Îi primea goală, pe covor, doi câte doi. Până a venit vechilul și a împușcat-o". Partea a șasea aduce în centrul diegezei prima apariție onirică a Christinei, care bântuie, ca spectru al seducătoarei îndrăgostite, visul lui Egor. Coșmarul însă continuă în realitate, într-o scenă care ar fi trezit invidia prozatorilor gotici: Nu dormea deci; nu visa. Își mușcă puternic buza de jos. Simți durerea. Ar fi vrut în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cu o reificare a contactului subtil dintre Egor, ca entitate vie, și Christina, ca entitate moartă proximitatea celor două forme dă naștere la o progenitură ce incarnează teroarea pură și care eludează orice tentativă de conceptualizare. Altfel spus, pictorul este bântuit de materializarea propriei terori subliminale, proiectate în exterior. Oricum, acesta nu asistă pasiv la asaltul strigoiului și decide, în capitolul următor, să-i reziste. După vizita doctorului Panaitescu, chemat s-o consulte pe Sanda, Egor se logodește în pripă cu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
englez, eruditul Ueda Akinari (1734-1809) publică, în 1776, strania și faimoasa Ugetsu Monogatari (aproximativ Povești despre lună și ploaie, însă traducerea titlului în limba română se îndepărtează de finețea poetică a originalului)110, o culegere de povestiri cu substrat supranatural, bântuite de fantome răzbunătoare și de spirite melancolice, operă beletristică fără egal în istoria literaturii universale, însă rămasă multă vreme, din cauza evidentului obstacol lingvistic, aproape necunoscută în Occident. Corespondentul ei în teatrul kabuki (cel puțin din punctul de vedere al celebrității
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
topoi șocanți: "unele au de de a face cu diavolul și cu apropiații acestuia sau cu monștri, altele sunt centrate asupra copiilor, fie malefici, posedați, fie având puteri ieșite din comun; altele au ca subiect o casă sau o clădire bântuită; altele sunt variații ale legendei vampirilor" (Seigneuret, 1988: I, 633). 14 În acest punct, trebuie notat că există două opinii distincte, chiar opuse: una concesivă, aparținându-i lui H.P. Lovecraft, potrivit căreia ar trebui să savurăm insulele de virtuozitate în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în preajma nimicului. Este esențială această precizare a lui Benjamin: ea descrie sensul deconstrucției orașului „tehnic“, convențional nu ca o disoluție a acestuia, ci ca o privire piezișă aruncată din locul în care metropola își depozitează resturile, uitările, fantomele care o bântuie. Dezastrele orașului, incendiile pe care copilul le pândea cu aviditate se ascund, de îndată ce ele se iscă. Failibilitatea clădirilor și a oamenilor este mascată de fațadele impozante și de rapiditatea mișcărilor, pericolul și întâmplările neobișnuite găsindu și locul apoi doar în
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
narațiune nu pot urma logica acestei tensiuni dialectice a reprezentărilor urbane. Foto grafia o face, întrucât ea scapă conceptualizării și, deopotrivă, povestirii. Textul Ancăi Oroveanu „150 de ani de fotografie (1839- 1989)““ aruncă o lumină asupra acestei teme. Problema care bântuie istoria „teoriei“ fotografiei este cea a imitației: redarea realității pune fotografia într-o relație tensionată cu idealul clasic al artei care, spiritualizată, redă, în esență, o lume transfigurată subiectiv, străină de „brutalitatea“ sau „derizoriul“ imediatului. Opțiunile teoretice se întind de la
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
acest aspect. Ion Frunzetti face o descriere sculpturii lui Dimitrie Paciurea, pe care o consideră "expresionistă", în termeni care răspund însă sensibilității simbolisto- decadente. Paciurea concepe un Eminescu ieșit din zona puterilor infernale, a "plutonicului" (Ion Negoițescu), un geniu damnat, bântuit de himere, în corpul căruia se zbat înlănțuite trupurile damnaților eterni, pe care criticul îi aseamănă lui Ugolino din Divina Commedia, sortit unei cumplite pedepse. Pe de altă parte, referința la Rodin, ca și la Michelangelo, ne plasează în aceași
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu cuvintele și confesiunile despre arta lui -, aceste desene reflectă o preocupare permanentă, care închide opera în cercul solipsist, aproape monahal, al unei reflecții obsesive. Himerele nu doar constituie o bună parte din corpusul impresionant al operei paciuriene, ele chiar "bântuie" întreaga operă a lui Paciurea. Aceste eboșe au fost publicate în volumul coordonat de Dana Bercea, în ampla lucrare Repertoriul Graficii Românești din secolul al XX-lea343. Publicarea schițelor pentru diverse lucrări, cele mai multe dintre ele rămase la stadiul de proiect, indică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
raport problematic, marcat de ambiguitatea unei feminități virtual punitive a creației care-și domină creatorul. Himera malczewiaskiană stă ca un animal de pradă pe trupul artistului paralizat, corpul său animal și interfața feminoidă fiind clar evidențiate, așa cum himerele paciuriene îl bântuie pe artistul care le-a eliberat. Din arta lui Paciurea, însă, dispar reflexele decadente, himera nu devine o expresie a femeii fatale, așa cum relația dintre artist și arta sa nu este plasată în contextul simbolic al confruntării dintre sexe cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]