16,324 matches
-
un copil, odihnindu-l cu capul pe patul de pâine și-o legăna cu mersul ei șchiopătat, cum ar fi alintat o bucurie pe care cu toata neputința se încăpățâna s-o ducă acasă, acolo unde bucuriile erau din ce in ce mai rare. Bătrână urca anevoie prin fâneața iar cand privirea ei slăbită prinse conturul gardului rărit de vreme se întreba, ca într-o doară unde era bărbatul, unde era copilul care-ar fi așteptat-o uitându-se printre scânduri să le aducă pâinea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
o lectură participativa, al cărui rezultat va fi identificarea documentației despre câteva din mărturiile inedite și portrete remarcabile ale unor personalități isihaste. Nu lipsesc informațiile despre toți membrii Rugului Aprins. Revoltător va fi punctul în care descoperim că un poet bătrân - nimeni altul, decat Vasile Voiculescu - de aproape 74 ani este arestat și chinuit în închisori. Poetul se rupsese însă de această lume, supremul țel de-a fi era ancorat în Rugăciunea neîncetata, Rugăciunea inimii pe care o practică de mult
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
esti simbol frumos de primăvară. mai ai de mers spre viața, măi vâlcene. te-așteaptă pajiști mari cu cosânzene și-ți cresc nepoți cu zbenghiuri peste frunți; ține-te drept, c-o să le joci la nunți și dac-o fi bătrân - și o să fii, sunt și pe-acolo flori de bucurii, dar pân-atunci, ia umple râs, paharul; să-ți ție Domnul casa ta și harul! AXIOMA Prof. doctor MARIAN BARBU Socratele meu pescuiește într-o axioma foarte rotundă pune momeală
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
al marelui caricaturist - prozator la vremea lui - Neagu Rădulescu. Sau Elevul Dima dintr-a șaptea! Am fost noi, elevii ultimului deceniu de dinaintea comunismului, niște îngeri? Am rămas cu toții legați de alma mater, ne-am iubit fierbinte profesorii, dintre care unii, bătrâni, obosiți, în pragul pensionării, așteptau cu aceiași nerăbdare clopoțelul recreației, dar o mascau mai bine, iar alții, firavi suplinitori de ocazie, întrevedeau ziua plecării pe front, pe când strângeau extemporale de rutină? Urmăresc în presă avatarurile sistemului de învățământ, în epuizante
Școala și lumea ei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10751_a_12076]
-
cel mai propice mediu, unde scînteierile dicteului automat joacă rolul unor revelații. Suprarealismul reprezintă o rețetă de supraviețuire, de (in)adaptare, de mîntuire în răspăr: "pălind, strălucirea ei creștea. cerul se strîngea în jurul buricului ei/ bunica nu știa să fie bătrînă. o luam la palme ca pe o bucată de plastilină și/ făceam din ea figurine. o spălam și o ștergeam de praf. avea țîțele lungi din/ care ieșea un fum alb. avea degete lungi cu care îmi despica părul în
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
Așa este, nu-i suficient! Dar este o posibilitate. Dar de ce vreți să știți?" Pentru că aici se cere să citești mult, biblioteci întregi... Ori noi..." "Voi ce?"" În vremea asta, Ion Trifu, profesorul de sport (mai apar, în ,distribuție", Horo, bătrîn profesor de istorie, Drăgnoiu, de fizică, ,creierul bîrfelor" - o bibliotecară deșteaptă și blazată, absolventă de clasice, Doina Amelescu, de tehnologii, o frumusețe fanată, alunecînd în dizgrație, directorul - un ,domn", Tania, intriganta elegantă, o profesoară de filozofie, alta de matematică, Bulache
Întîmplări de școală veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10902_a_12227]
-
Daniel Cristea-Enache Poezia lui Șerban Foarță se scaldă, în ultimii ani, în apele dulci ale consensului critic. Despre multele sale volume, antologii și plachete, din și mai multele comentarii care li s-au dedicat - numai de bine. Bătrâni și juni cronicari, vechi colegi de generație ai autorului și noi aspiranți la gloria literară, critici, eseiști, traducători și publiciști găsesc în versurile lui Șerban Foarță momente de reală delectare estetică și un punct de sprijin într-o lume - axiologic
Vă place Foarță? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10903_a_12228]
-
Lucia Demetrius urmează Școala Centrală (liceu de elită, unde directoare mai era încă Maria Delavrancea, soția scriitorului și a marelui orator, pe care o admiră și o îndrăgește. Restul corpului profesoral i se pare antipatic. Mai toate profesoarele sunt fete bătrâne, acrite. Viitoarea directoare, Elena Rădulescu-Pogoneanu, soția cunoscutului junimist, elev al lui Titu Maiorescu, era autoritară și mereu ironică. S-ar putea spune, cu vorbele lui Bacovia, că liceul a fost pentru Lucia un fel de ,cimitir al tinereții sale". Și
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10908_a_12233]
-
Constantin Țoiu (Tinerilor naratori români sexoși) Acum venise rândul lui Pavelescu; Șușu obosind, luase el cuvântul, ca agronom mai bătrân... Tânărul agronom Titi Streașină, protejatul său, trimis în experiență în Statele Unite - povestea Pavelescu - mergea spre miază-noapte împreună cu prietena lui, Miriam, o negresă, în rabla lor de Buick, pe una din autostrăzile late, nesfârșite, părând că duc nicăieri. De condus, conducea
Zăpada suedeză by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10928_a_12253]
-
electorală. Ca dovadă a acestui fapt, încă din primăvară, după ce am vizionat la televizor câteva imagini de pe litoralul românesc înțesat de turiști, filmate pe plaja Mării Egee, ne planificasem să mergem la mare și în pelerinaj la gardul Liceului ,Mircea cel Bătrân" din Constanța, sărit de elevul Băsescu pentru a nu fi premiat... Însă, când nevasta lui Haralampy și-a încercat costumul de baie în prezența lui, prietenul i-a zis cutremurat: - Sfinte Dumnezeule! Da' când ne-am căsătorit parcă nu aveai
Sorcova Veselă? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11021_a_12346]
-
la soare. Legenda spune că Naiadele au scos-o la suprafață. Primii locuitori atestați au fost fenicienii. Pe insulă s-a născut Pithagora. Unul din orașele de pe coasta de sud-est se numește Pithagorio. Cele mai vechi situri arheologice sînt mai bătrîne cu o sută de ani decît cele din Atena. în timpul tiranului Polycrates, Samos a fost primul oraș din toate, grecești și barbare, povestește Herodot. Schiller evocă într-o baladă norocul neobișnuit al acelui Polycrates, al cărui inel de aur ar
Et in Samos ego! by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/11018_a_12343]
-
în pagină, fiecare zi își are șartul ei, la București, la Paris, la Râmnicu-Vâlcea, cu ciocniri, satisfacții, întâlniri: ,De la Roman pășesc o vreme pe urmele Mariei Banuș - în stilul urmăririlor detectivistice. N-am mai văzut-o de vreo trei decenii. Bătrână, obosită, cu umerii căzuți, mantou de lână, foarte elegantă. Arată ca o babă din fosta aristocrație proletară, ieșită la plimbare pentru a-și expune artrita cronică la soare." Cu coda: Vag sentiment de duioșie." El însuși își cunoaște vârsta: ,La
Diaristul prin vârste by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10999_a_12324]
-
pe malul fluviului St. Laurent. M-a inițiat în pescuitul subacvatic. Voi păstra toată viața arbaleta pe care mi-a adus-o cadou. Am fost împreună în casă, când la numai 30 de metri de noi a fost trăsnită salcia bătrână de aprox. 500 de ani de pe malul apei de neuitat moment! A fost prieten cu ziaristul Andrei Bădin, pe care mi l-a prezentat la Câmpul Românesc de la Hamilton, On. (vedeți și interviul pe care l-a dat renumitului ziarist
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Eram doar noi două și gazda. O, draga mea, trebuia să vă fi spus de ce v-am rugat să vă luați seara ce vă place din frigider, dacă nu sunt acasă! Yo lo siento! Avem aici în sat o femeie bătrână și bolnavă care nu mai are pe nimeni să-i ducă de grijă, să-i dea mâncare, să o ajute să se spele, săi schimbe și să-i spele așternuturile de pat, să-i facă curățenie măcar o dată pe săptămână
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
invadaseră fața și... deschise ușor ochii... Razele soarelui după-amiezii de vară îi mângâiau din lateral fața ridată. Oh, Doamne, îți mulțumesc că a fost doar un vis!, imploră Idu divinitatea. Respira ușor și rar, din ce în ce mai rar, întins sub un arin bătrân de la marginea zăvoiului din spatele casei. între trupu-i firav și pământul reavăn cu care doar peste trei zile avea să se contopească, firul verde și mlădios al ierbii... Dansul tahionilor (ferestre fulgerate) * între mintea omului (inteligență) și Divinitate, core lația o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
spini“», 1939); La țărmul mării, lângă-albastrul foc, / în „Ceasul umbrei“, meditând, Motoc / Constată ... că penița-i n-are toc ! («Poetului Nicolae Motoc, autorul volumului de versuri „Ceasul umbrei“», 1969); „școlar, pe drum, saluți pe cel mai mare !“/ (I-a spus bătrâna doamnă-nvățătoare);/ Astfel a și făcut, dar e-n dilemă: / Cum să salute-acum, când „El“ e... „mare“ ?! («Dilemă»); Demult, mi s-a încredințat o ramă / și-am atârnat-o printre stele, chiar mai sus, / Crezând că printr-o bună epigramă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Iată, cineva mă prinde tainic de mâna și-mi spune vorbe vii și-atât de frumoase iar lacul cu glasul lui mă-ngână și deapănă poveștile vremii ciudate. O, noaptea aceasta-i împușcată-n aripă și nu se mai aude bătrânul meu câine, mă uit pe fereastră cu îngrijorare și frică hoții vor fi în casa mea până mâine. Semizeul Iată, pe creasta alb-cenușie a zidului meu geto-dac trece cu pași măsurați omul global, un fel de divinitate neagră ori poate
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de divinitate neagră ori poate un semizeu al timpului declarat triumfal, indiferent și posac sau un fel de paznic discreționar și arogant al saivanelor noastre unde el, îngâmfatul total, adună oile grase ale neamurilor lăturalnice, pe care le consideră doar bătrâne și inițiatice. Deși-i încălțat cu cizme mari, coloniale, suntem siliți, pe sub sprâncene, să-l vedem în pantofi de tenis albi, inofensivi, chiar de are spatele atât de lat și masiv. Atât de masiv. Semizeul merge pe ziduri străvechi, numără
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
dobândește individualizarea sa prin spirit. Iar spiritul e tot ce poate fi mai străin și mai de neînțeles pentru o Ana Vogel, ahtiată după salariile mari oferite anchetatorilor de statul polițienesc menținut prin teroare. Individualizat în romanul eliadesc este doar bătrânul director de școală care, și după treizeci de ani, încă mai încerca să dezlege misterul unor dispariții din planul lumii fizice. El este copil și bătrân în același timp, este cel prin care renaște memoria (M. Eliade, încercarea labirintului, p.
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
ridicându-se în depline drepturi cu fruntea iarăși în lumină ca strămoșii cei tari. Dacă după atâta zbucium, după atâtea jertfe, am răzbit la limanul unde ne aflăm și ne-am înfrățit cei despărțiți și ne-am găsit iarăși în bătrâna noastră ocină moldovenească, apoi soarta a avut asta scris în cărțile sale tainice. Ceea ce a trebuit să se împlinească ca și cuvântul sfânt care spune că ,cei tari se vor smeri și cei umiliți se vor înălța". Această profesiune de
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
stil sadovenian: Și simt și mirosul bun de flori uscate și toată atmosfera prietinească care mi-a pătruns totdeauna sufletul în căsuțe vechi, în umbra livezilor, în colțuri pașnice de țară. Parc-aș fi undeva ,la noi" și în ochii bătrânei tovarășe a mazilului parcă plutește ceva din blândețea cerurilor Moldovei... (p. 54). Călătorul a mai întâlnit, totuși, și alte tipuri de bun moldovean. Drept buni moldoveni el îi socoate, în genere, pe cei din pătura neamurilor, adică pe micii boieri
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
din secolul al XII-lea, cu o aripă rămasă intactă, o moară carolingiană, de transformat într-o cochetă rezidență secundară, în nici unul din orașele vechii Românii nu vei găsi o casă mai veche de două secole și destul de puține mai bătrâne de un veac. Când timpurile s-au îndulcit, s-au înmulțit căscioarele din chirpici, apoi din cărămidă arsă, stilului românesc în arhitectură i-a succedat cel cubist, acestuia cel numit florentin. Punând gheara pe ele, comunismul le-a dat replica
Home, sweet home... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10817_a_12142]
-
milioane, imortalizezi dragostea tînără. Vai, domnișoară McNeil, lăsați că știu eu - ia uitați-vă, pînă și tînărul dumneavoastră prieten zice că am dreptate. Apropo, cine ești, tinere? Stai puțin, vreau să notez totul. Walt Whitman? |sta nu-i cineva foarte bătrîn, sau mort, sau faimos, sau așa ceva? Walt Whitman. A, înțeleg, Walt Whitmann al doilea, un nepot, da? Ei, ce chestie formidabilă. Mulțumesc, domnișoară McNeil, și dumitale, domnule Whitman, ați fost absolut adorabili. A plecat, dar nu înainte de a lua de pe
Truman Capote O vară de răscruce by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/10795_a_12120]
-
pasiunea generală pentru bani zornăitori și discursuri sforăitoare" (p. 204). Raporturile dintre cele două femei sînt ambivalente. Lamia este la început șocată de prezența acestei Lolite însărcinate în casa ei, prezență care-i dă peste cap toate tabieturile de fată bătrînă, dar va sfîrși prin a o îndrăgi pe micuța hoinară, fișată de altfel ca prostituată în documentele Poliției. Cele două femei se modelează reciproc și scurta viață comună pe care destinul le-o rezervă va avea efecte marcante asupra fiecăreia
Un scriitor incomod by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/10853_a_12178]
-
domnule Bardem eu fac jocul aici pun capcanele lipesc izolez de lume incompatibile forme corpuri ce se resping acolo nimic nu e bun conducător de căldură scena acțiunii la o distanță confortabilă vizavi de gară în ușa cîrciumii borăște țiganul bătrîn cu plete slinoase, un ghemotoc de viermi burta alunecoasă untură rîncedă între pulpele slabe ale fetiței lipită de zid fusta roșie acoperă fața îneacă țipătul și dă-i și dă-i grohăitul porcului în icnetul pieptului strivit un pui golaș
Exuberanța solitudinii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10878_a_12203]