5,096 matches
-
Tocmai în acea vreme valorile fundamentale, de tip calitativ: adevărul, binele, frumosul treceau printr-o îngrijorătoare deteriorare. Cartea lui Rosenkranz, Estetica urîtului, era deja bine cunoscută intelectualității europene. Pe de altă parte, Jules Michelet scria admirativ în Légendes démocratiques despre balada românească Mihu Copilul, cunoscută din colecția lui Alecsandri, în varianta franceză: „Rien de plus naïf et rien de plus grand”; un oximoron drag romanticilor, arătîndu-li-se că naivul, înțeles ca tip de comportament socio-uman, se bucura de mare prețuire. De altfel
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
aceea, cînd spunem că Vasile Alecsandri acorda credit maxim poeziei populare, printre altele, și pentru „naivitatea” ei, trebuie neapărat restaurată semnificația de atunci a termenului. Mi se pare curioasă o propoziție ca următoarea, aparținînd aceluiași Ovidiu Bârlea, cu referire la balada folclorică: „... romanticii au îndrăgit-o pentru aerul ei vetust, pentru ecourile lumii feudale pe care le transmiteau cu candoarea naivității populare”. Poziția istoristă de tip patruzecioptist, nicidecum „desuet”, poate fi privită astăzi cu ochi critic, mai bine-zis în spiritul devenirii
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
alegoric al bocetelor și în acela al poemei mioritice, distanța e greu de apreciat. În primul caz, alegoria îndeplinește o funcție strict etnografică, de natură cutumiară: se regretă o întîmplare nefericită. Tragicul se află împlicat, decurge din firea lucrurilor. În baladă, în colinda rostită la fereastră, într-un timp ales, alegoria apare desprinsă de context, autonomă; cu alte cuvinte, întîmplarea se obiectivează, capătă libertate deplină. Tocmai de aceea mitologia a experimentat moartea în cîteva variante memorabile, ca aventuri exemplare puse pe seama
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
la „firescul” și măsura omenescului, reține în termeni mai degajați schimbarea survenită. Alegoria are alt statut. Ea nu face contabilitate, nu înregistrează cazurile comune, repetînd la infinit aceleași gesturi disperate și scheme ritualice, pînă se umple un cimitir întreg. Miorița (baladă, colind) s-a desprins de bocet, ca să devină un tip de meditație asupra morții. C. Imaginar mioritic în Baltagul Se face adesea apropiere între „epopeea păstorească” Miorița, și opera sadoveniană Baltagul, înrudite cel puțin tematic, adică inspirate din același mediu
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Ni se narează un asasinat petrecut printre proprietarii de turme de oi, dar în chip de „reconstituire” polițienească și cu un personaj feminin în acțiune. Faptul a părut o intruziune de natură cultă, ca și cum mama, soția ori sora, obișnuite în baladele păstorești sau de curte feudală, nu pot fi imaginate decît schematic, peregrinînd cu furca în brîu, înlăcrimate și interogînd stihiile; ca și cum viața păstorească s-ar reduce, în multimilenara ei existență, la trei turme de oi și la un asasinat; ca și cum
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de sentimentalitate. În oralitate poate fi identificată o întreagă tipologie numenală cu funcție mitico-familială și estetică. Este suficientă simpla citare a numelui într-un text, ca individul căruia i se adresează să fie convențional avansat în sfera frumosului. Cînd în baladă apare formula versificată „Ana Ghiordănel,/Nume frumușel”, este vizată fata declarată disponibilă pentru măritiș. Numele Nechifor Lipan era o formă deschisă de identitate; același personaj, sub semnul Gheorghiță, era destinat să rămînă într-o familiaritate restrînsă. Investigația „polițienească” a Vitoriei
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
să umble pe lună. De oameni răi spunea că nu-i pasă; are pentru dînșii pistoale încărcate în desagi. S-a dus și într-o vreme a prins a cînta din solz, ca să nu-i fie urît”. Sunt imagini de baladă voinicească. Aici Nechifor Lipan se întîlnește cu Ghiță Cătănuță, pregătit și acesta să înfrunte primejdii pe drumuri singuratice de codru. Operația reconstituirilor are de cîștigat în direcția mioritismului, mai ales dacă îl introducem în rol și pe Gheorghiță, fiul lui
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
asasinilor, Gheorghiță se putea alege cu formula epitetică „cel cu baltagul”, în loc de „cel cu căciula brumărie”. Ultima i s-a cuvenit lui Lipan, om „lumit” și în deplină putere. Din păcate, nu s-a bucurat nici de moarte vitejească de baladă, pe care ar fi întîmpinat-o fără discuție, după datele pe care le deținem, nici de moarte mioritică, asemenea păstorului prevenit despre uneltirile răufăcătorilor. „Condiția morții mioritice” este ca ea să fie anunțată de către o ființă atoateștiutoare, ca eroul să „știe
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
baltag pentru a decide în conflicte lumești, fie că va fi pus în situația, de data aceasta peste puterile sale, să reziste sufletește la vestea morții de nebiruit. Rămîne să ne imaginăm despărțirea lui Nechifor Lipan de Păstorul din (ne) baladă. Aici nu decid factori conjuncturali în înțelesul obișnuit al cuvîntului, ca oamenii să știe din vreme cum să acționeze, să pună mîna vitejește pe baltag ori să intre în dialog cu moartea. La drept vorbind, am mai spus-o, păgubitul
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
nedorite în viața contemporană, desprinsă de tradiție. Frica de moarte își face loc într-un mod tensionat și anxios, doar în legendele neritualizate despre strigoi, singura rațiune de a exista a acestei categorii folclorice. În schimb, intră în surdină în balade și în colinde. În bocete, precumpănește îndurerarea firească a celui care pleacă „dincolo”, prin glasul celor rămași în viață. Nota distinctivă a formelor „de trecere” rămîne aceea de a atenua dramatismul momentului și, mai mult decît atît, starea de frică
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
lui Eugen Lovinescu, unul dintre marii admiratori ai poemei: „Dacă ar fi pus mîna pe baltag, pe lîngă milioanele dispărute fără urmă în noaptea timpului, s-ar mai fi pierdut încă un cioban”. Miorița ar fi devenit, poate, asemenea oricărei balade eroice din folclorul românesc, iar păstorul - un șablon literar - dacă s-ar fi dovedit un bun mînuitor de baltag. Mai este invocată cunoscuta teză a lui Emil Cioran din Schimbarea la față a României: ce au făcut românii timp de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
disponibilitatea de a fi analizată cu mijloacele și tehnicile retoricii savante. Demersul axiologic și literar permite lămurirea multor compartimente formale și de fond, structura de gen înainte de toate și suportul ideatic al alegoriei moartea-nuntă. Cînd se spune: Miorița este o baladă, formularea ține de domeniul judecății obiective. Dar este și o restricție. Ideea s-a repetat atît de des și de mult, încît, obișnuindu-ne, o critică restauratoare pare nici să nu mai aibă sens. Sadoveanu a definit compoziția ca fiind
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
secvențe povestite; nici în lirică, datorită îngrădirilor baladești, cu tot cu tonalitățile acute, uneori de doină, alteori de bocet și de colind. Pentru evitarea acestei situații dilematice, difuze, mai potrivit mi se pare să se utilizeze termenul de poemă decît cel de baladă. Structura complexă și „îmbinarea imposibilă” de genuri asigură unicitate textului și îl ridică la înălțimea capodoperei. Îmbinarea presupune un efort creator „exemplar”, în accepțiunea kantiană a termenului, realizabil de către o personalitate genială. Nicăieri în folclorul românesc (dacă nu și în
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
texte. Se pleda pentru eliminări arbitrare. În asemenea condiții, hermeneutica nu-și găsește suport sigur, nici în privința materialului faptic, nici în fixarea unor repere orientative în derularea discursului critic. Autoarea acordă statut egal tuturor tipurilor de texte, de la colind la baladă, de la cîntec la descîntec. Luate laolaltă, în corpus, obligă la abordarea hermeneutică. Faptul se impune cu atît mai mult cu cît unele texte tind să se sustragă satutului de variantă, în sensul că se disting prin informații individualizante, „proprii”, chiar
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
în corpus, obligă la abordarea hermeneutică. Faptul se impune cu atît mai mult cu cît unele texte tind să se sustragă satutului de variantă, în sensul că se disting prin informații individualizante, „proprii”, chiar contradictorii în raport cu altele („maica bătrînă” din balada de curte feudală/înlocuită de Fecioara Maria în colinda creștină), dar omologabile la un nivel superior de ființare, tip coincidentia oppositorum; ceea ce este ideal pentru investigația hermeneutică eficientă. Totalul de texte depășește, prin încapsulare, mulțimea variantelor, fără să-și piardă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
deja stabilit pe calea uzajului cult și găsirea unor formule noi, impuse de specificul fiecărui areal etnic în general și între compartimentele creației, sensibil diferite de la o zonă la alta. În caz contrar, aplicăm aceeași grilă și Mioriței și unei balade cu tematică voinicească ori amestecăm ritualurile funerare carpatice cu ale dogonilor sau ale populației din Bambara. Școala antropologică engleză de la 1900 a falimentat tocmai pentru că a perseverat în a aplica mecanic modele ale culturii orășenești, de ultima oră, asupra celei
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Și încă nu cunoaștem toate traducerile Mioriței, pentru că ceasul ne aduce oricînd surprize, precum cea oferită de domnul Dan Romașcanu din Danemarca prin gestul - pentru care amabilitate îi mulțumim și pe această cale - de a ne transmite o traducere a baladei noastre în limba daneză, Mioritsa, tipărită de Kristoffer Nyrop în anul... 1885, în volumul Romanske mosaiker (Reitzel, 1885, Kobenhaven), pe care o încredințăm cititorului român pentru a-și astîmpăra curiozitatea și mîndria... patriotică. (Ion Filipciuc, O traducere uitată a Mioriței
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
române în multe limbi ale planetei. Lucrarea este editată la Cîmpulung Moldovenesc (Biblioteca „Miorița”) și și-a făcut apariția, probabil prima dată, la Salonul de Carte organizat de Biblioteca Municipală „Gheorghe Asachi” - Iași, ediția 2002. Întîlnirea cu noua înfățișare a baladei (-colind-bocet-legendă) a fost șocantă, a trezit reacții diverse, de la entuziasm la mirare, pentru că nimeni nu se aștepta la o recunoaștere atît de categorică și de întinsă pe plan internațional a acestei capodopere naționale. Merităm lecția. Trebuie să intervină străinii să
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
încă rezistăm. Ar trebui să ne construim și noi un monument al aducerii aminte, din aceeași dorință de întărire sufletească. Dar nouă ni se impune să ne distrugem monumentele. Conducătorii „noștri” de „istorie recentă” îndeplinesc rolul ucigaș al complotiștilor din baladă. Revenind la „zidul plîngerii”, Ion Filipciuc pledează în studiul introductiv pentru intensificarea comparatismului în abordarea textelor mioritice. Pe această cale se deschid mari perspective, depășindu-se cadrul strîmt al autohtonismului. De regulă, valoarea textului se pune pe seama unui motiv decupat
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
-l țineam pe o pernă mică, iar sub urechea mea mă chema la somn vreo șapte perne, care mai de care mai pufoase și mai dispuse în așa fel ca să nu cadă cumva prețiosul meu cap alăturea! Tocmai le fredonam balada lui Ciprian Porumbescu. O știu foarte bine și corect, o cântam cu gura închisă, cu limba lipită de dinți în interior, așa cum învățasem la școala populară de canto clasic și vocea mea semăna cu o vioară, cu timbrul de tenor
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
lui Șerban Bascovici. Nu citisem până atunci nimic din. poetul francez și auzind Stârvul, Spleen, Albatrosul, Corespondențele, am avut un șoc. Citisem Villon, cu dicționarul în mână și după ce îl descifrasem îl recitisem luni de zile, prizonier total al celebrelor Balade. După Eminescu era al doilea poet care mă făcea să simt că poezia e un miracol care ne scoate din efemer și ne face să ne simțim eterni. Și tatei îi plăcea poezia... Coșbuc... Din codru rupi o rămurea, Ce
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
înfiorătoarei boli, sub titlul Holera. Înainte de a prezenta amintirile unui martor ocular asupra primului și celui mai groaznic val epidemic, cel din 1831, Russo a evidențiat și un ecou al zisei calamități surprins în lumea satelor. Astfel, el a menționat Balada Vîlcului, unde se povestește lupta inegală între vajnicul țăran și holeră: "Sus pe malul Oltului/ La casele Vîlcului/, Vâlcu bea și veselește,/ De holeră nici gîndește", cu toate că maică-sa l-a prevenit: "Tu bei și te veselești/ Și de holeră
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
românului. Vâlcu, în desperare îi oferă toate bunurile sale, carul, boii, oile, tot, numai să scape copilele, "care-i sânt dragi ca soarele". Dialogul cu Holera se curmă însă, ea făcând semne cu mâna la portiță unei copile bălăioare, și balada se încheie fără alt adaos, "că sus pe malul Oltului/ au rămas pustie casa Vîlcului". În cursul povestirii, în care a evocat zisa baladă, Alecu Russo include însă și amintirile unui bătrân ofițer care asistase la marea epidemie din 1831
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
cu Holera se curmă însă, ea făcând semne cu mâna la portiță unei copile bălăioare, și balada se încheie fără alt adaos, "că sus pe malul Oltului/ au rămas pustie casa Vîlcului". În cursul povestirii, în care a evocat zisa baladă, Alecu Russo include însă și amintirile unui bătrân ofițer care asistase la marea epidemie din 1831. Acesta zugrăvește într-un salon ieșean, la 1839, în culori foarte sumbre și realiste, tabloul dezolant înfățișat de capitala Moldovei în timpul cumplitei molime. Iată
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
care am avut nenorocire de a rămâne singur, viu din patruzeci persoane ce locuiau într-o casă, să spui drept că nu crez episodelor nouă de la 1848. Dar frica trezită în voinicii noștri cetățeni mi-au adus aminte de o baladă și de un om... cinstit"345. Și scriitorul dă viață mai departe baladei lui Vâlcu și evocării marii epidemii din 1831, văzută de un ofițer al miliției ostășești și amintită de noi la locul cuvenit. Temerile societății ieșene au fost
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]