KorAP: Find »[drukola/base=banc & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...116 117 118 ...148 >

3,693 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901

se trage chiulu ca pe la noi. Zice că la iei ingineri stă cu curu pe scaun și ochi la producție și la noi e invers că stă cu ochi la scaun și cu curu la producție"... Cele mai multe delațiuni erau pentru bancuri politice. Cum dracu să arestezi un om pentru așa ceva, mai ales când știi că bancurile sânt fabricate și lansate, o dată cu zvonurile de pe la cozi, de echipa specială de pe Buzești, colegi de-ai tăi, care le iau "i ei din culegeri franțuzești

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
scaun și ochi la producție și la noi e invers că stă cu ochi la scaun și cu curu la producție"... Cele mai multe delațiuni erau pentru bancuri politice. Cum dracu să arestezi un om pentru așa ceva, mai ales când știi că bancurile sânt fabricate și lansate, o dată cu zvonurile de pe la cozi, de echipa specială de pe Buzești, colegi de-ai tăi, care le iau "i ei din culegeri franțuzești și le adaptează... Și le pasează unii dtora la cehi, la bulgari, la ruși, la

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
Buzești, colegi de-ai tăi, care le iau "i ei din culegeri franțuzești și le adaptează... Și le pasează unii dtora la cehi, la bulgari, la ruși, la polonezi, așa că nu-i de mirare că tot lagărul râde de-aceleași bancuri, schimbîndu-i doar pe Kadar cu Brejnev și pe Walter Ulbricht cu Ceaușescu. Mai bine să râdă decât să iasă în stradă. Sau că ascultă "Europa liberă". Mai întîi că nu ascultă multă lume, și-apoi, până și cei care ascultă

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
omoplați ca dintr-un soi de aripioare, toți încercînd să-și acopere sexele negricioase, toți cu nasu-n spinarea plină de coșuri a celui din față, puțind a transpirație, așteptând să se suie în fine pe cântar. Și doctorii, comisia, făcând bancuri obscene și tâmpite, și sora, aproape o fetiță, privind indiferentă sutele de sexe vinete, chircite de frig, și greutățile de alamă glisând pe vergeaua gradată... Am stat și eu, de-atîtea ori, într-o cameră mirosind a spital, gol pân-la brâu

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
urmă, decât înseși mulțimile sumbre, scufundate în frică, frică bestială și fără obiect. Dacă nu cumva era în noi, dacă nu era răul, noaptea și teroarea din noi. Că o Securitate adevărată există dincolo de flăcăii ăștia cu ochi albaștri, de bancurile cu mănăstirea Secu și cu "mai împrăștiați-vă, băieți", o știu prea bine, deși o știu tot prin mărunții figuranți cu care-am avut de-a face în ultimul timp. Doar că ea este cu totul altceva decât pare, și

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
străluceau și părea deodată mult mai tînără: "Mircișor mamă", îi spusese strîngîndu-l în brațe, "să nu mai vii să-mi spui, mamă, lucruri din astea, că nu-mi plac deloc, să știi..." Cică un frizer avea un copil, așa era bancul, și copilu-ăsta iese-ntr-o zi pe stradă și aude pe un alt copil spunând "pizdă". Fuge repede la tatăl lui în salonul de frizerie și-l întreabă: "Tată, ce-nseamnă pizdă?" Și taică-su-i spune: "Ce să-nsemne

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
lasă pe copil în salon. Tocmai atunci intră un client. La care copilul îi spune: "Pune-ți-vă pizda-n cui, / Stați pe futu-i mama lui,/ Tata puia și-o ascute,/ Vine-ndată să vă fute!" Asta era tot bancul. Mircea spuse "bună ziua" și ieși din clasă printre ultimii. Școala era pustie, fiindcă adunarea de detașament se ținuse după ore, și mai era încă puțin până când hoarda celor mari, dintre care mulți se-nghesuiau deja la intrare, avea să intre

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
lată, Saveta o chema. Bărbată-su era un oltean care-i ajungea pân-la umăr, cu basc pe care probabil și-l ținea și noaptea pe cap. Era tâmplar, făcea galerii pentru perdele, mese, scaune și coșciuge. Rânjea mereu și făcea bancuri proaste, ca un necioplit ce era. Era de ne-nțeles cum părinții lui puteau fi prieteni cu asemenea oameni. În casă aveau toată mobila acoperită cu cuverturi grele, pline de ciucuri, pe perete era o carpetă cu un cerb și

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
Lenin?" Și Dumnezeu cică: "Nu Dumnezeu, tovarășul Dumnezeu, și dacă vrei să știi Dumnezeu nici nu există!" Hă, hă, hă, râseră toți copiii: cum să spună însuși Dumnezeu că el nici nu există? Jean de la opt spunea cele mai haioase bancuri. În rest, nu era mare lucru de capul lui, era murdar și jerpelit, nici nu-nvăța la școala lor... Dar fiindcă spunea mereu cântece și bancuri, uneori copiii îl căutau și făceau roată-n jurul lui, mai ales când șefii

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
însuși Dumnezeu că el nici nu există? Jean de la opt spunea cele mai haioase bancuri. În rest, nu era mare lucru de capul lui, era murdar și jerpelit, nici nu-nvăța la școala lor... Dar fiindcă spunea mereu cântece și bancuri, uneori copiii îl căutau și făceau roată-n jurul lui, mai ales când șefii grupului, Mimi și Vali, nu erau pe-acolo. Tatăl lui Jean lucra la circ, dar nu era circar, ci un fel de tractorist acolo, căra remorci

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
luni de-ntrerupere. Se mai uitaseră o dată pe marele afiș din capătul aleii și văzuseră că formația cehoslovacă se numea No-To-Ko, deci Luci câștigase pariul. Mircea fusese aproape, zisese No-Ko-To. Cel mai aiurea fusese Sandu, care zisese doar așa, de banc, că formația se numea "Cotonogeala"... Să dai la cotoaie sau să cotonogești însemna să pui piedică la fotbal. Era și un fel de cântecel cu "cotoaie", unde totul era să nu spui cuvinte urâte, dar să știi că ele sânt

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
de la opinci, un fel de șireturi. Cică Horia se dusese la-mpărat, la Viena, să ceară drepturi pentru români, iar împăratul, când l-a văzut, l-a-ntrebat dacă era nobil: "Nobel ești?" Horia răspunsese însă mîndru: "Nu, iobag!" Dar era un banc, căci de fapt se-nțelegea "N-o belești?" Nu, i-o bag", adică prostii. Și pe urmă, oricum nu se putea să fi vorbit așa, că doar împăratul nu știa românește. Lui Mircea-i plăcuse mult și de Gheorghe Doja

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
Blajenîi? Plictisită, pupîndu-l pe Kotofei Ivanovici în creștet, între urechi, unde țeasta lui făcea o mică depresiune, mica femeie urmărea perindarea numerelor, intrarea și ieșirea trupelor din arenă, muzica și vorbele bombastice ale prezentatorului în frac roșu (impotentul de Cărbuneanu), bancurile răsuflate ale lui Ciacanica (destul de potentul secretar de partid al băștinașilor), țipetele ca de extaz amoros ale asistentei iluzionistului Farfarelli de câte ori acesta mai scotea cîte-un ou din urechea vreunui spectator... Toți erau fardați ca niște măști, rujați până și bărbații

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
la remorcă, la clasa a doua. Când era-nghesuială și oamenii mergeau și pe scări, nimeni nu mai lua bilet, sau era câte unul mai temător care dădea mărunțiș din mînă-n mână "pînă-n fund la taxatoare". Ăsta era unul dintre bancurile tâmpite ale nașului, tatăl lui Jenei, care când venea cu tanti nașa pe la ei spuneau amândoi numai porcării. Atunci ai lui dădeau drumul la radio și-ncepeau să danseze "cu figuri", mama se prăpădea de râs, roșie ca focul, iar

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
tanti nașa pe la ei spuneau amândoi numai porcării. Atunci ai lui dădeau drumul la radio și-ncepeau să danseze "cu figuri", mama se prăpădea de râs, roșie ca focul, iar olteanul șmecher mai arunca din când în când câte un banc. Că cică o vânzătoare de la cofetărie zicea de prăjituri că "se topesc ca rahatul în gură", sau că unii au intrat la o cafenea unde aveau cafea Mocca și au cerut "două moace" și ospătarul a zis "V-am văzut

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
de zile... După nu știu câte zile pierdute și teancuri de declarații completate își recăpătase în sfârșit obiectul, cu care se-ntorsese acasă zdrobit și rușinat. " O știți pe aia cu Tică și Tache?" începuse ca de obicei Jean. Toată dimineața spusese bancuri. Se și certase cu Luci, fiindcă Luci spusese că-n "Angelica, marchiza îngerilor" apărea Angelica vreo zece secunde în pielea goală. Jean zisese că nu se poate, că de fapt actrițele astea care-și arată țâțele și toate alea poartă

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
ca să apară așa în filme. În oraș erau filme "interzise copiilor sub 14 ani", dar Jean zicea că-n alte țări sânt și filme atât de porcoase, că erau interzise și bărbaților, și femeilor sub 80 de ani. Apoi zisese bancul cu Tică și Tache. Cică erau doi frați, Tică și Tache. Într-o zi taică-su avea nevoie de tuș. Și l-a trimis pe Tică să cumpere tuș de la un magazin care se numea Găurica. S-a dus Tică

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
Doar pe aceasta din urmă o putuse lua acasă. Îi deschise mama, transpirată ca de obicei, mirosind a ceapă fiartă, și-ntr-adevăr vreo trei oale fierbeau pe aragazul din bucătărie, umplând casa de aburi. Copilul încercă fără succes să-i spună bancul cu Tică și Tache. "Să nu te mai aud cu prostii din astea!" îi spusese categoric și nu-i mai dădu apoi atenție, căci era ocupată să toarne borșul în oale. Merse-n sufragerie unde tatăl lui, abia întors de la

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
era ocupată să toarne borșul în oale. Merse-n sufragerie unde tatăl lui, abia întors de la defilare, stătea pe sofa doar în chiloți și maieu și se uita la televizor. Bineînțeles, nici nu putea fi vorba să-i spună lui bancul, oricât l-ar fi mâncat limba. Se așeză și se uită și el în ecranul alb-negru unde se vedea deja defilarea sportivilor de la diferite cluburi, anunțată de vocea înflăcărată a crainicului. Păcat că televizoarele nu puteau arăta și culorile. Copiii

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
nu trăim bine, că nu știu ce, tu să pleci de acolo. Vezi câți milițieni sânt în blocu-ăsta, și dacă te-au luat, ăla ești! Nu te mai scoate nimeni de la ei de-acolo." Așa aflase copilul că erau și altfel de bancuri decât cele cu porcării, și că nu trebuia nici să spui, nici să asculți bancurile alea. Și nu doar bancuri. Se speriase groaznic într-o zi când venise de la joacă și, așa cum lălăia de multe ori tot felul de vorbe

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
blocu-ăsta, și dacă te-au luat, ăla ești! Nu te mai scoate nimeni de la ei de-acolo." Așa aflase copilul că erau și altfel de bancuri decât cele cu porcării, și că nu trebuia nici să spui, nici să asculți bancurile alea. Și nu doar bancuri. Se speriase groaznic într-o zi când venise de la joacă și, așa cum lălăia de multe ori tot felul de vorbe fără sens, începuse să strige prin casă "Pe-ne-le, pe-ne-le!" Nici nu

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
luat, ăla ești! Nu te mai scoate nimeni de la ei de-acolo." Așa aflase copilul că erau și altfel de bancuri decât cele cu porcării, și că nu trebuia nici să spui, nici să asculți bancurile alea. Și nu doar bancuri. Se speriase groaznic într-o zi când venise de la joacă și, așa cum lălăia de multe ori tot felul de vorbe fără sens, începuse să strige prin casă "Pe-ne-le, pe-ne-le!" Nici nu mai știa de unde-i veniseră

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
aia și timpul le-ar fi trecut mai ușor. Ar fi numărat anii până la pauză, s-ar fi gândit ce-aveau să facă în alea zece minute în care n-ar mai fi simțit nici o durere... Iar apoi, ca în banc, ar fi venit Scaraoțchi și le-ar fi zis: "Pauza s-a terminat,/ Toți cu capul în căcat!" Dar, oricum, era preferabil să stai cu capul în rahat decât în zmoală clocotită. Și și mai bine era să mori și

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
joace-n fiecare zi, în vacanța aceea nesfârșită, cu copiii din gașcă, Vova și Paul, Mimi și Lumpă, Flocică, Sandu și Luci, Dan Nebunul și Silvia... Să joace fața, să se suie pe gardul de prefabricate al morii, să asculte bancurile lui Jean. Nu-i plăceau toți copiii la fel de mult. Paul era un derbedeu blond care fuma și se bătea mereu cu unii mai mari decât el. Se bătuse până și cu Porumbel. Chiar și pe frati-su, Vova, cu toate că era

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
adânc se ridică atunci o uriașă corabie. O corabie putredă, cu lemnul încrustat de scoici și răgălii, cu cârligele și scoabele pufoase de rugină, cu clopotul de cart mâncat de cocleală. Pe catarge, pânze negre și flamuri negre, umflate de bancurile sclipitoare de pești. În odăile de sub punte, leșuri de marinari ciugulite de crabi, cu madrepori crescuți ca niște coarne din cranii. În cale, crini de mare amestecați cu mormane de aur, de bijuterii și de perle, comori nemairîvnite de nimeni

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]