4,866 matches
-
brațele celuilalt. S-a prefăcut că plânge în timp ce abia se ținea să nu izbucnească în râs. În timp ce Iacob își făcea declarația, Ada dădea din cap aprobator. Zilpa s-a albit când și-a auzit numele. Laban, care-și petrecuse săptămâna beat de bucurie că i se măritase fiica, era atât de stupefiat încât de-abia a putut îngăima ceva în semn de protest, și-a ridicat mâinile la cer, i-a blestemat pe toți și s-a întors în întunecimea cortului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
atunci informația, tresări de parcă ar fi Înțepat-o o muscă. Arthus reacționă și el, deși mai discret, dar nu-și pierdu cumpătul și se arătă Încă și mai categoric. - Eu am fost cel care a răspuns la telefon. Gildas era beat și atît de incoerent Încît n-am crezut nici o clipă că ar fi util să vă vorbesc despre acest lucru. - Și ați stat să ascultați niște incoerențe timp de unsprezece minute? SÎnteți un om răbdător, domnule de Kersaint... Arthus se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
conștient de zîmbetul nătîng pe care-l arbora, o urmări cu privirea pînă ce ușa ascensorului se Închise Îndărătul ei. Liniștit, Își mai servi un ultim pahar, apoi Își reprimă rîsul cînd o auzi Împleticindu-se pe coridor. Loïc, destul de beat la rîndul lui, ieși din cameră. Sticla goală pe care o ținea În mînă nu fusese suficientă pentru a-i potoli grija care-l frămînta În legătură cu fiul lui. Trecu În birou și se opri brusc În mijlocul Încăperii. Sub lumina micuței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
atunci ai șters-o. Ca un laș. Chipul skipperului se făcu alb ca hîrtia. - De ce n-ai spus nimănui nimic? stărui ea. - Voiam s-o fac. Te asigur că voiam s-o fac, repetă el. Am alergat acasă, tata era beat mort, ca de obicei. Nici măcar nu mi-a lăsat răgazul să vorbesc, mi-a tras o mamă de bătaie pentru că umblasem creanga, după care m-a azvîrlit În pivniță. De n-ar fi fost Yvonne Le Bihan, poate că aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pustie. Totuși, o fată de vreo cincisprezece ani, complet goală, stătea turcește pe covorul din salon. „Gone to the beach...”, făcu ea drept răspuns la Întrebările lui, după care căzu iar În apatie. În camera Janinei, un zdrahon bărbos, vizibil beat, sforăia prăvălit de-a curmezișul patului. Marc ciuli urechea; auzea gemete sau horcăieli. În camera de la etaj domnea o duhoare cumplită; soarele, pătrunzând pe fereastra largă, lumina violent dalele albe și negre. Pe dale, fiul său se târa cu stângăcie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mai complicat. Am adus-o acasă, am urcat direct În camera mea. Mă temeam să n-o vadă tata: era totuși un bărbat care la viața lui avusese femei foarte frumoase. Bătrânul Însă dormea, de fapt În după-amiaza aia era beat criță, nu s-a trezit decât pe la vreo zece noaptea. Ciudat, Annick nu m-a lăsat să-i scot chiloții. N-o mai făcuse niciodată, mi-a spus; la drept vorbind, nu făcuse niciodată nimic cu un băiat. În schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
netezi; dar nici asta nu era cu adevărat o surpriză. O cunoștea pe această Alicia: chiar ea Îl dezvirginase, În urmă cu zece ani, după o masă cu multă băutură, la un congres de genetică din Baltimore. Era atât de beată, că nu-l putuse ajuta să-i scoată sutienul. Fusese un moment laborios, chiar penibil; tocmai se despărțise de bărbatu-său, Îi mărturisi ea, În timp ce Michel se războia cu cheutorile. Apoi totul se petrecuse normal; spre mirarea lui, Michel avu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Înduioșată a noilor prieteni. Apoi Hannelore se așeză pe vine Între picioarele lui și Începu să-i sugă sexul mușcându-i-l mărunt, În timp ce Christiane continua să-l mângâie. Puțin amețit, Rudi repeta mașinal „Gut... gut...” Se despărțiră pe jumătate beți, dar Într-o dispoziție excelentă. Bruno Îi vorbi Christianei despre Le Club des Cinq, Îi spuse cât de mult seamănă cu imaginea pe care și-o făcuse dintotdeauna despre Claude; nu lipsea, după el, decât bravul câine Dago. A doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
voucherul. Așa că iată-mă, în ziua în care fac douăzeci și nouă de ani. Stau pe o canapea, într-un halat alb de prosop și chiloți suprarealiști de hârtie. Și am o fereastră de jumătate de zi. Maxim. Fumați ? Nu. Beți alcool ? Da. Mâncați în mod regulat mâncare gătită acasă ? Ridic ochii, puțin iritată. Ce întrebare mai e și asta ? De ce sunt neapărat superioare mesele la care mănânci mâncare gătită ? Am un regim alimentar hrănitor și variat, scriu în cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nu foșnesc așa. Firește. Sunt așternuturile din casa Geiger. Mă cufund confortabil între perne - și, brusc, mă săgetează un gând. Cine sunt Geigerii ăștia ? Clipesc din ochi, încercând să-mi amintesc. Mă simt de parcă aș fi simultan mahmură și încă beată. Îmi vin în minte frânturi clare ale zilei de ieri, ca printr-o ceață deasă. Nu sunt sigură ce e real și ce e vis. Am luat trenul... da... mă durea capul... Gara Paddington... am ieșit din birou... O, Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
scări, aproape scrîntindu-mi glezna și mă uit blocată la șofer. — Ellerwood Road, numărul 41, spune cu un gest Înflorit al mîinii. Nu. Nu se poate una ca asta. Mă uit bulversată În jurul meu În autobuz, și o pereche de adolescenți beți mangă mă privesc fără să mă vadă. — Ce se Întîmplă ? spun către șofer. V-a plătit ? — Cinci sute de lire, spune acesta și-mi face cu ochiul. Fata mea, dac-aș fi În locul tău, nu i-aș da drumul. Cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
căutând un altul pe care să-l dea Umbrei. Se repezi spre mine dar, unul dintre vânătorii cei mari ai lui Tek Îl izbi cu un bolovan În cap, amețindu-l și făcându-l să meargă Într-o parte, ca beat. M-am repezit asupra lui, l-am Împuns cu sulița În burtă, după care l-am terminat, răsucindu-i vârful suliței În măruntaie. - Tot ai să mori pân’ la urmă! mă blestemă vrăjmașul cu ochi pieziși. Of, of! Îi afundasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fi putut scrie Antoniu și Cleopatra? Pe urmă m‑am gândit la Scurte vieți de Aubrey. Dar n‑am să vă Înșir toată lista. Am Încercat să i‑l descriu lui Ravelstein pe domnul Morford: „Morford nebunul” nu venea niciodată beat În clasă, deși, fără Îndoială, era un bețivan, și avea o față roșie de alcoolic. Purta zi de zi același costum ca scăpat de la foc. Nu ținea să te cunoască, nu ținea să fie cunoscut de tine. Privirea lui albastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
calc inspirat de versul celebru al unei melodii celebre prin care industria divertismentului se privea În oglindă: There’s no business like show business. Expresia Shoah business are și ea paternitate incertă, precum și o circulație enormă: să fi fost poetul Beat Tuli Kupfenberg, care o și cânta pe melodia despre show business? să fi fost Abba Eban? În orice caz, sintagma este acum destul de populară pentru a fi intrat În vocabularul eroilor ficționali, așa cum se Întâmplă În romanul lui Philip Roth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
sticlele cu încântare.): N-am să te uit... Vierme! Râmă! Scobitoare! PARASCHIV: Te-ai fi îmbătat și m-ai fi omorât. MACABEUS: Nici măcar nu te-aș fi bătut. Aș fi dormit tot timpul. PARASCHIV: M-ai fi omorât. Când ești beat omori oameni. MACABEUS: Cel puțin era bun? PARASCHIV: Nu era cine știe ce... MACABEUS: De ce nu recunoști că a fost bun? PARASCHIV: N-a fost cine știe ce... MACABEUS (Îl lovește scurt cu cotul în stomac.): De ce nu recunoști că a fost bun... PARASCHIV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Da. MACABEUS: Mi-e greață... PARASCHIV: Știu. MACABEUS: Cred că m-am curățat... PARASCHIV: Da. MACABEUS: Cred că mi-au dat foc... PARASCHIV: Da. MACABEUS: Niște javre... PARASCHIV: Ți-am spus. MACABEUS: Și totuși nu mă doare nimic. PARASCHIV: Ești beat. MACABEUS: Unge-mă cu ceva pe față. PARASCHIV: Cu ce? MACABEUS: Nu știu. (Pauză.) Cu ulei. PARASCHIV: Te ung. Se ridică.) MACABEUS: Nu pleca! PARASCHIV: Lasă-mă! MACABEUS: Nu pleca! PARASCHIV: Stai dracului liniștit! (Pleacă; se întoarce cu sticla de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
domnule, să vrei să fii călător prin ploaie și să ți se întâmple... atâtea lucruri urâte... Eu, de pildă, când eram mic simțeam ploaia de la distanță. Dar eu, după cum vedeți, n-am înnebunit, nu. HAMALUL: Nu-l ascultați, domnule, e beat. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Duceți fata de aici. Vreți să duceți fata de aici? HAMALUL: E obișnuită. Ea îl îngrijește. CASIERUL: Cine e beat? Cine spune că sunt beat? Domnule, nu v-am spus încă esențialul. Sunt încă în stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ploaia de la distanță. Dar eu, după cum vedeți, n-am înnebunit, nu. HAMALUL: Nu-l ascultați, domnule, e beat. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Duceți fata de aici. Vreți să duceți fata de aici? HAMALUL: E obișnuită. Ea îl îngrijește. CASIERUL: Cine e beat? Cine spune că sunt beat? Domnule, nu v-am spus încă esențialul. Sunt încă în stare să călătoresc prin ploaie! HAMALUL: Minte! E un lingușitor nerușinat. Vrea să vă facă să-i spuneți totul. ȘEFUL GĂRII (De data aceasta receptiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
după cum vedeți, n-am înnebunit, nu. HAMALUL: Nu-l ascultați, domnule, e beat. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Duceți fata de aici. Vreți să duceți fata de aici? HAMALUL: E obișnuită. Ea îl îngrijește. CASIERUL: Cine e beat? Cine spune că sunt beat? Domnule, nu v-am spus încă esențialul. Sunt încă în stare să călătoresc prin ploaie! HAMALUL: Minte! E un lingușitor nerușinat. Vrea să vă facă să-i spuneți totul. ȘEFUL GĂRII (De data aceasta receptiv la spusele CASIERULUI.): Nu! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
așa se trece dincolo, printre vârfurile de copaci răsturnați în luciul apei. Priceput? Așa îi vorbește sticletele de pe ramura unei răchite sufletului unui înecat. Moroiul, verde-cenușiu, stă pe marginea apei, mototolit și nehotărât. Chiar și așa se vede că era beat când a murit, beat pulbere. ─ Ce zi urâtă! oftează. Dar n-a fost urâtă de la început. Nu, la început... Soarele a strălucit, au picurat streșinile, oamenii au răzuit gheața de pe crucea din curtea mitropoliei, sloiurile s-au topit la marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
printre vârfurile de copaci răsturnați în luciul apei. Priceput? Așa îi vorbește sticletele de pe ramura unei răchite sufletului unui înecat. Moroiul, verde-cenușiu, stă pe marginea apei, mototolit și nehotărât. Chiar și așa se vede că era beat când a murit, beat pulbere. ─ Ce zi urâtă! oftează. Dar n-a fost urâtă de la început. Nu, la început... Soarele a strălucit, au picurat streșinile, oamenii au răzuit gheața de pe crucea din curtea mitropoliei, sloiurile s-au topit la marginea trotuarelor, abia după amiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
depou fără să știe că poartă în el un pasager singur și bolnav, într-o salopetă roasă de muncitor, prea subțire pentru vremea rece, un pasager care în toamna trecută a strâns cartofi și de multă vreme e mult prea beat ca să mai știe de ce. E târziu. Iulia și Alexandru trec în sus pe bulevardul Carol către Biserica Armenească, merg fără să vadă, văzând fiecare altceva, imposibil altfel, fiecare altfel, de nespus, spus. Nici nu bănuiesc când trec pe lângă fereastra de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
și alaiul pornește. Naomi Ruth privește cu dezgust străzile înguste, prost pavate, țipătoare. Ce oraș nesuferit, ce murdar, se gândește. Ce lume străină. Cu doar câteva zile în urmă, vineri mai exact, drept în fața bisericii Batiște, un vagabond murdar și beat își scosese din pantaloni membrul viril care-i apăruse dintr-o dată pasagerei înrămat în pătratul ferestrei, în timp ce posesorul urla și gesticula pe afară. Dezgustător. Two ver moomah woastrer dey ahmeyrikan. ??? Dar nu era asta. Nu e asta. Oriunde te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
treia o privește aiurit. Un motiv în poezia lirică? încearcă el. Sorana surâde viclean. Din clasa alăturată se pornește repetiția de pian și după violența cu care sunt atacate clapele, oricine-și poate da seama că Izabela Ciortea e iarăși beată. D-șoara Filip își dă ochii peste cap și face pfff! din gură. Acum toată clasa e complice. Îmi poți da un exemplu? „─ Enigel, Enigel, Scade noaptea, ies lumine, Dacă pleci să culegi Începi, rogu-te, cu mine.” Dumnezeule, e trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
meu, nu am deloc ureche muzicală. N-am avut frați și surori, iar tata venea rareori pe acasă. Așadar mulți ani am fost principalul companion al mamei. Ea era o persoană frumoasă, talentată, morbidă. Cred că mai tot timpul era beată. Îmi amintesc când odată a umplut o farfurioară cu un amestec de spirt medicinal și sare de bucătărie. A așezat farfurioara pe masa de bucătărie, a stins toate luminile și m-a pus să iau loc la masă vizavi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]