4,015 matches
-
văzură că ia loc. În liniștea care se făcu se declanșară câteva reportofoane. - Doamnelor, domnișoarelor și domnilor, bună seara, spuse ministrul. Calomfir îl trase de mânecă și îi șopti ceva la ureche. Leurdiș zâmbi. Uitase să activeze microfonul. E aprins becul roșu? făcu o voce din sală. Drept răspuns, ministrul își deversă acum vorbele prin boxe. - Doamnelor, domnișoarelor și domnilor, bună seara. Ca și dumneavoastră, am deosebita plăcere de a asista la un eveniment de excepție pentru cultura noastră. E vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Și eu am fumat. Asta mă face vinovat? Unde e Carmen? Am apucat să-i văd doar părul, părul roșcat care a dispărut sub scările pe care le-au coborât cu toți în câteva secunde. Am ieșit la geam, dar becul portocaliu din curte făcea oamenii parcă și mai negri, și n-am văzut nimic. Se auzeau bolboroseli, voci înăbușite, plânsete subțiri. Am coborât după ei. Scările deveneau alunecoase, mi se părea că merg pe un calorifer înghețat. În curte, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
povești de groază că m-a speriat rău de tot, spre marea supărare a părinților mei, care nu i-au mai dat apă două săptămâni. Dar acum situația reintrase în normal și nu aveam de ce mă teme. Lumina palidă a becului cădea pe un coș de răchită spart, pe un frigider vechi și pe un contor de gaz dezafectat. Astea erau ale Rizeștilor și nu încăpuseră în boxa lor, plină ca întotdeauna, așa că le lăsaseră pe culoar. În beci era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
În sfârșit, am găsit-o și am descuiat. A mers mult mai ușor decât m-am așteptat și am pus asta în seama bunei dispoziții a lui Platon, care putea, aparent, să facă asemenea mici trucuri când voia. Am aprins becul din boxă și am închis ușa după mine. Nu voiam să-și bage nasul vreunul de pe culoar. Platon nu era nicăieri. Taică-meu așternuse de vreo câțiva ani un amestec de pietricele și pământ cam de o palmă grosime, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și făceam treaba comandată, altfel nu se putea. Și nu știu cum se întâmpla că mai tot timpul rămâneam fără apă spre seară sau chiar noaptea. Atunci orbecăiam pe întuneric, căci pe toată strada noastră nu era decât un stâlp cu un bec chior, cam în dreptul lui Piucă. Mergeam la școală. Dimineața, mama îmi dădea douăzeci și cinci de bani, să-mi iau de la prăvălia lui Ursu un covrig. Eu preferam, de aceeași bani, două bucățele de rahat, sau câteodată, când pofta era prea mare
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mă simțeam încotoșmănat și greoi în mișcări. Cele două lămpi de carbid ardeau, mai sfârâind când vântul sufla mai tare. Dar o pală de vânt mi-a stins una. Am încercat s-o reaprind dar n-am izbutit, se înfundase becul (becul este o biluță de metal înfiletat în țevușoara lămpii, care are un orificiu prin care vine gazul de la carbid). Imediat vântul mi-a stins-o și pe cealaltă. Și era un întuneric dens, să-l tai cu cuțitul, căci
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
simțeam încotoșmănat și greoi în mișcări. Cele două lămpi de carbid ardeau, mai sfârâind când vântul sufla mai tare. Dar o pală de vânt mi-a stins una. Am încercat s-o reaprind dar n-am izbutit, se înfundase becul (becul este o biluță de metal înfiletat în țevușoara lămpii, care are un orificiu prin care vine gazul de la carbid). Imediat vântul mi-a stins-o și pe cealaltă. Și era un întuneric dens, să-l tai cu cuțitul, căci luna
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
a început o forfotă care, multă vreme, ținu trează împrejurimea. Ceea ce se petrecea sub grădină, a rămas câtva timp un mister. Fum albăstrui, miros de smoală, șuierat de scândură dată la rindea, înjurături, un uruit de betonieră iar, noaptea, aureola becurilor, iată tot ce se oferea curiozității vecinilor de deasupra maidanului. în raza vederii lor nu se legăna decât un scripete iar sus, sub cer, ca niște grațioase aeroplane de hârtie, pluteau zboruri planate de porumbei. Când primăvara s-a sfârșit
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cine știe de pe unde îmi intrau în cameră prin gaura cheii în timp ce stăteam în pat și încercam să adorm. Mă trezeam în toiul nopții - mătușă-mea era plecată în vacanță în Germania și nu era nimeni care să limiteze folosirea becurilor noaptea - și începeam să pictez. Pictam gros, cu multe culori, direct din tub, ore în șir, febril. Alteori cântam la muzicuță sau pur și simplu lingeam o bucățică de zahăr cubic, simțind acut lipsa a ceva nedefinit. Iubirea Pe la sfârșitul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
pământul. Acum timpul devenise o bulboacă neagră care te trage la mijloc și te scufundă. Într-un târziu m-am ridicat din pat și am început să mă învârt prin cameră, ca un fluture de noapte care se izbește de bec. Din fericire, în noaptea aceea eram singură în cameră - peste weekend verișoară-mea dormea ca întotdeauna la prietena ei. — Cât de proastă sunt ! spuneam eu cu voce tare. Eu mă dau de ceasul morții, iar el e în brațele nemțoaicei
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
în restul serii. Ce-ați zice dacă v-aș cânta puțin la saxofon ? — Și copiii ? N-o să-i trezim ? — Sunt tocmai în partea cealaltă a casei, mă liniștește Jacqueline. Nu trebuie să ne facem griji din pricina lor, adaugă ea stingând becul pentru a pune și mai mult în evidență lumina caldă a focului din șemineu. Pasiunea cea mai recentă a lui Jean-Claude e saxofonul. Noi ascultăm cu resemnare, încercând să-i împărtășim entuziasmul. După câteva minute simt că mă cuprinde o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ochi rugători. — Te iubesc, i-am spus eu, îmbrățișându-l. Hohotele de plâns îmi zgâlțâiau rucsacul din spate. — Marilenă, du-tie ș-adă scara din cămară, o îndemnă tata. Sora mea se ridică de la masă și intră în cămară, al cărei bec nu mai funcționa de ani de zile, de când ea se mutase la oraș. Puse scara în fața peretelui fără fereastră, în dreptul Cinei cea de taină. — Și eu te iubesc, spuse tata la capătul scării, făcându-mi semn să ies prin cerul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
petrosin, am tras pe nări miros de fum și de cărbuni din teracotă, m-am îndesat mai bine-n palton, în șoșoni, în ciorapii groși și-n trening, am morfolit ciucurii de la fular și abia mi-am ținut răsuflarea când becurile chioare de pe margini s-au stins. Am râs atât de mult la filmul cehesc Bucătarul împăratului, cu hohote, cu icnete și chiar scheunături, încât pe la cinci am făcut pe mine. Aș fi putut țâșni să mă eliberez, dar fiindcă n-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
Metalochimice, cu ochii-n pământ. Când am ajuns în colțul lui Ion Vasi, lângă fântână, am revăzut într-o clipă, străluminată, tot filmul. De bucurie, m-am aruncat în zăpadă și m-am tăvălit de râs până s-au aprins becurile, ca într-o sală de cinema, la final. Ca o eliberare, ca raiul din Laho, ca însăși Victoria. rockin’ by myself Dumitru UNGUREANU Joy Division Există momente în viață când nimic nu pare să se lege, nimic nu iese cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
inițial de viermi de mătase. Îi ținea la căldură, sub lumină electrică, și le cânta melodii grecești, dar viermii nu se lăsau păcăliți. Scoțându-și capul din găoacele negre, dădeau de aerul uscat, de interior, și de soarele fals al becurilor și Începeau să se Încrețească. ― Mai vine o tură, spuse sora Wanda ca să alunge acest insucces. Vin direct aici. Zilele treceau. Desdemona se obișnui cu palmele palide ale mâinilor negre. Se obișnui să intre pe ușa din spate și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
curentul electric. Când Capitolul Unsprezece lăsa o lumină aprinsă mai mult de un minut, se trezea În beznă totală. Și o voce din beznă Îi spunea: ― Ce ți-am zis eu de kilowați? O vreme am trăit cu un singur bec, pe care Milton Îl muta dintr-o cameră În alta. ― Așa pot să controlez cât curent consumăm, spunea el, Înșurubând becul În lampa din sufragerie ca să ne așezăm la masă. ― Nu-mi văd mâncarea, se plânse Tessie. ― Cum adică? răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
voce din beznă Îi spunea: ― Ce ți-am zis eu de kilowați? O vreme am trăit cu un singur bec, pe care Milton Îl muta dintr-o cameră În alta. ― Așa pot să controlez cât curent consumăm, spunea el, Înșurubând becul În lampa din sufragerie ca să ne așezăm la masă. ― Nu-mi văd mâncarea, se plânse Tessie. ― Cum adică? răspunse Milton. Asta se numeștea ambianță. După desert Milton scotea o batistă din buzunarul de la spate, deșuruba becul fierbinte și, aruncându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
consumăm, spunea el, Înșurubând becul În lampa din sufragerie ca să ne așezăm la masă. ― Nu-mi văd mâncarea, se plânse Tessie. ― Cum adică? răspunse Milton. Asta se numeștea ambianță. După desert Milton scotea o batistă din buzunarul de la spate, deșuruba becul fierbinte și, aruncându-l În sus ca un jongler fără ambiții, Îl transporta În camera de zi. Noi așteptam În Întuneric În timp ce el orbecăia prin casă, ciocnindu-se de mobile. În cele din urmă se vedea o dâră de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
reluate. Desdemona spunea rugăciunile În greacă, iar noi stăteam adunați În jurul patului ei, iar Tessie, Încerca să-și alunge Îndoielile și să creadă din toată inima cum făcea de obicei. Lampa de veghe nu mai conținea petrol, ci era un bec electric. Timp de trei zile n-am primit nici o veste de la Milton. Când Tessie se Întorcea din călătoriile ei până la parter, Începusem să detectez, pe lângă dârele de lacrimi de pe obraji, vagi urme de vinovăție. Întotdeauna moartea Îi face pe oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și s-a inventat Încuietoarea de la rezervorul de benzină. În acele zile penuria atârna greu În conștiința tuturor. Economia era În recesiune. Pe tot cuprinsul națiunii familiile Își luau cina pe Întuneric, așa cum făceam noi pe Seminole, cu un singur bec. Tatăl meu Însă privea cu scepticism politica de austeritate. Milton evoluase mult din zilele când număra kilowații. Așa că În noaptea În care a plecat să mă răscumpere, a făcut-o tot la volanul unui Cadillac imens, Însetat de benzină. Ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se caută, și a mâinilor care se ridică, sub fustă, până la pielea subțire a coapsei interioare și mai sus, până la chiloțeii sub care se simt, aspre, granulele părului pubian, prin zăpada căzând tăcută în piețișoara triunghiulară, pustie, în lumina unui bec cu neon, prin bulevardul Kiseleff al nostalgiei, prin muzeul Antipa al antipatiei, prin Foișorul de Foc al răcelii, prin strada Uranus cu cerul plin de stele, abia în liceu triunghiul inițial se lărgise nesigur, pipăitor, șovăitor, ca o amibă sau
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pe Maica Domnului. Știu acolo câteva case cu totul fantastice: pare că doar pereții lor exteriori au rămas în picioare, ornamentați cu gorgone de ipsos și îngeri de stuc fărâmițat, dar de fapt ruinele sânt locuite, cum o arată vreun bec aprins la etaj sau vreo hăinuță întinsă la uscat pe un balcon strâmb. Una dintre ruinele astea spectrale are o scară în spirală, exterioară, înconjurînd un turnuleț cu luminatoare rotunde ca niște lentile. în rest, barurile și cârciumile se țin
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
camere - și fascinantele ei țoale și cosmeticale. N-aș fi iubit-o nici doar pentru că o dată, pe când o conduceam acasă, ca de obicei, într-un decembrie înzăpezit, s-a oprit cu mine într-o piațetă triunghiulară, luminată doar de un bec chior, și-a strecurat minutele ude în buzunarele paltonului meu și m-a privit în ochi, în întuneric, fără să-mi spună nimic, pe când în lumina becului ningea cu o furie nemaipomenită. Pentru asta o iubesc abia acum. Adevărul este
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
s-a oprit cu mine într-o piațetă triunghiulară, luminată doar de un bec chior, și-a strecurat minutele ude în buzunarele paltonului meu și m-a privit în ochi, în întuneric, fără să-mi spună nimic, pe când în lumina becului ningea cu o furie nemaipomenită. Pentru asta o iubesc abia acum. Adevărul este că D. m-a sedus (prin forță și persuasiune, mai mult așa cum un bărbat seduce o femeie) prin puterea ei specială de a visa. D. nu era
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
noi. Toți avem amintiri rușinoase despre primele noastre ieșiri peste hotare, când am rămas blocați în WC-urile cu plată din aeroporturi, am făcut frigul zile-n șir pentru că n-am știut să deschidem caloriferul, în conversații am "călcat pe bec" spunând lucruri tabuizate în lumea vestică... Am devenit, sau am crezut că devenim 220 astfel ținta nedumeririi și antipatiei tuturor... Unii dintre noi pur și simplu n-au reușit să depășească această..." "Au mai fost vreo doi români pe-aici
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]