3,939 matches
-
oțet, până ce crăpau. Drumul galeriilor urca sau coboară, șerpuiesc în lateral, se ramifică formând labirinturi în căutarea filoanelor bogate în aur . Se pot vedea urmele prelungi, lăsate în piatră de dălțile ce au săpat pereții. În lumina chioara a unor becuri prea rar amplasate pe tavanul galeriilor, putem distinge pe pereți jocul de culori creat în timp, prin depunerile apei de infiltrație, încărcată cu minerale. Domină nuanțele de galben, roșu, portocaliu și vinețiu. Uneori sărim peste mici pârâiașe ce-și mâna
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
atelier. Mulțumesc! le spun. Mecanicii pleacă înfrigurați de vîntul rece. Eu rămîn lîngă ușă și-mi plimb privirea peste traseele de la sol. Vederea contrafluxului de hidrogen mă înfioară. Urc treptele scării metalice pînă la tabloul de comandă, mort, cu toate becurile stinse, înregistratoarele înțepenite și acele indicatoare în poziție de zero. Mă bate gîndul să bag tensiune în circuitele tabloului de comandă și să verific funcționarea ventilelor pneumatice. Aș face-o imediat, dar, nu știu de ce, acum nu am chef. Mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pe Livia, abia de-am avut timp să mă dezmeticesc din beția începutului. Mă chinuie altceva acum: un gînd rău și aspru, ca vîntul de afară, a pătruns în mine și stă undeva, într-un colț al creierului, ca un bec roșu de avertizare; e de ajuns să mă gîndesc la el că-mi și sună în minte întrebarea: care e poziția Liviei față de tot ceea ce fac eu? Iată-mă-s: la dispoziția ta! mă întîmpină Vlad, ieșindu-mi înainte din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
a știut să mi-o cultive; după șapte-opt luni de "dresaj", n-am coborît de la mansardă inorog, Ducipal nici atît, dar nici mîrțoagă n-am ajuns, cum aveam toate șansele ăsta-i esențialul. Intru în instalația de filamente: e liniște. Becurile roșii, de pe tabloul de comandă, aprinse, îmi spun că în cuptoare se pregătește o nouă șarjă. Muncitorii stau pe o bancă și discută ceva cu glas scăzut. Cînd mă văd, se ridică și mă salută. Schimbăm cîteva cuvinte despre mersul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
urît, ba chiar scandalos. Altfel, declarația dumneavoastră va ajunge în mîinile soțului delegatei. Don Șef stă cu privirea fixă, undeva spre mănușile din mîna mea; își mușcă rar buza de jos, respirînd adînc, de parcă ar ofta. În lumina slabă a becului de deasupra capului, văd cum un mușchi de sub ochiul drept începe să-i zvîcnească. Păcat! murmură el. Eu trăiam împăcat cu gîndul că am făcut-o spre binele dumitale, dar... Ce faci, mai scrii? mă întreabă, schimbînd tonul. Da... Asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mică, iartă pe maman grognon. Se poate să nu-și facă apariția ca o rază tăioasă de soare de iar nă, în începutul acestei primăveri de stăpânire asupra Parisului?! Am scris strâmb. În biurou nu a mai rămas bun decât becul albastru de la pomul de Crăciun al copilăriilor tale succesive și lumina cade prost și greșit pe hârtie și mă înșeală. Curge lumina albăstrie pe hârtia albăstrie și, sub peniță, umbra ei aleargă de zor pentru aceleași cuvinte. A bătut 12½
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
la Sorana, vorbeam de tine. Apoi au venit amândoi copiii Curti; am mâncat împreună și acum dorm, Iani în sufragerie, Chirana în patul meu... Unde ești, Monica? Am închis radio[ul] și îți scriu la lumina scundă și modestă a becului albastru al pomilor tăi de Crăciun. Nu va fi rămas poleit pe el râsul tău zglobiu din toți anii trecuți? Azi, orânduind camerele pentru noua repartiție, am deschis armoirul și am găsit în partea dulapului rochile tale, așezate de tine
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
achitarea a 3000, apoi întoarcerea plină de oboseli, acasă. După masă, Maria. Și ea cu griji multe, cu dorința încordată de a face ca tine, cu conflicte de meserie și cu 2 000 lei pentru lecții. Am luat din ei becuri pentru casă. În biurou e unul mare, de laborator, care face tot restul casei, deși iluminat, întunecos ca luminat de un opaiț. Apoi lecții cu Chirana și Iani. Seara, masă; reapare pe masă „salada de vinete“ faimoasă; cele două țigări
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Dard . Azi a fost întâia zi de toamnă mohorâtă și rece. Cum eram răcită, mi-am pus peste ciorapii de mătase șosetele de lână gălbui cu verde și mi-am adus aminte de vacanța ta la Diham. Am luat un bec mare (240 lei) pentru biurou și acum îți scriu la o lumină albă, care face din biurou o imensă scoică cu irizații trandafirii. Am răsfoit planul Parisului, albu mul cu vederi din Paris, am suspinat nostalgic, nu după Paris, ci
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Am scăpat ieftin: mi-au luat doar un cearceaf, o pernă și pledul galben cu carouri maro. A plecat și s-a întors la ora 6. Am golit sertarele ambelor birouri, al tău și al tatei, am reușit să iau becul cel mare, cele două perne de pe divan, câteva cărți de care aveam absolută nevoie, câteva statuete; știi că seara, intrând în biroul luminat de felinarul cel mare [din stradă], despre care ți-am mai vorbit, mi s-a făcut pielea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
o aranjăm la urmă. Acum îți scriu în sufragerie, fiindcă masa Biedermeyer e prea joasă ca să scriu la ea - am încercat, când cu cartea poștală din 1 aprilie, și aproape n-am putut să scriu. Dar în sufragerie n-am becuri. M-am întors în camera mea ca să-ți scriu. Sunt singură în casă și, pentru prima oară, singurătatea mă apasă; îmi vine să mă uit pe gaura cheii în birou. [...] Îți dai seama, îți scriu toate aceste lucruri, care vor
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
spune șoferul. Elton Road. La ce număr? — 43. E casa de acolo, spun. Cea cu baloane, stegulețe și... serpentine argintii în copaci... La naiba. Arată ca la bâlci. În castanul de la intrare e un bărbat care se chinuie să bage becuri printre crengi, pe aleea din fața casei e parcată o dubiță albă și mai multe femei în uniforme cu dungi albe și verzi intră și ies din casă. — Par să vă aștepte, oricum, zice Danny. Ce-ai? — Nimic, spun și - e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de an posibilitățile de dezvoltare au crescut Încît punînd față În față cele două patrii, ale anilor 1944 și 1964, este imposibil să le mai poți identifica ceva În afară de frumusețile naturale>>”. Acest text, subliniat În original, i-a aprins un bec sub craniu demolatorului cuvântului scris și vorbit din Bârlad, punându-l Într-o mare dilemă: „Fraza este confuză. Reese că din 1944 și pînă În 1964 am cunoscut două patrii. Ca urmare fraza a fost scoasă din reportajul prezentat pentru
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ochii în lacrimi. Mergem la culcare destul de devreme, parte din oboseală, parte din economie de energie: electricitatea provine de la o baterie în spatele casei care intră în funcțiune seara pentru câteva ore apoi casa este scufundată în întuneric. La etaj există bec și prize doar pe hol lângă televizor, în rest lumânările sunt principala sursă de lumină. Intru la mine în cameră, a cărei unică mobilă este constituită dintr-o plasă contra țânțarilor, îmi întind sacul de dormit pe podeaua de lemn
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
seară, cu ger și promoroacă geroasă... În casa socrului meu, cu negrăită bucurie de mamă, cu o lumină deosebită în ochii albaștri de cicoare, soția îmi prezintă ca dar fata aceea mare și frumoasă! În lumina aproape chioară a unui bec, „cu umbre prin colțuri de odaie” și cu un pronunțat miros de cărbuni - lemnele erau cu ciubote roșii pe atunci - văd un ghemotoc mic, vânăt, congestionat de plânsul momentan și am avut o mare deziluzie... Ce știam eu de mărimea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
volum rămas în sertar până în 1989 : Adio, Europa ! Ceea ce vedea spectatorul anilor ’80 în film semăna foarte mult cu lumea lui, o lume a unei periferii mizere cu corelatul ei antropologic, caracterizată prin : insalubritate, promiscuitate, pauperitate, lumina difuz-maladivă scursă din becuri chioare, găunoase tirade patriotice, gigantomanii absurdiste care proiectau în smârcul levantin „ctitorii” megalomanice în gustul satrapiilor orientale, imprecația cea mai virulentă, decăderea morală etc. Pintilie își invita acest spectator să se vadă prin intermediul unei intențio- nate deformări a operei lui
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
manifestări. Când i-am mai spus și că toate babele l-au recunoscut, spunând gălăgioase și exuberant „Asta-i Mousen-nul nostru”, s-a luminat tot și petrecerea a-nceput. Tot la o masă rotundă, cu numai cinci scaune, la un bec și cu improvizațiile mele. Dar a fost superb și seara va fi de neuitat pentru noi. Joi 4 septembrie 1997 - San Pere de V. Catalunia - un pământ binecuvântat tot de Dumnezeu, cu oameni harnici, veseli, mândri și încăpățânați, care prețuiesc
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Comisiei mixte economice. Cred că de la primele schimburi de valori materiale ale lui "homo sapiens" obiectivul l-a constituit întotdeauna interesul reciproc, dar o linie maritimă directă Constanta-Montevideo care să transporte la dus 1000 de perechi de ciorapi, 5000 de becuri și 100 de cutii de cremă gerovital, iar la întors 100 de lăzi cu fructe de mare și alte 100 de lăzi cu mandarine, era, cum se spune, "vânare de vânt". Treaba cu Comisia mixtă se mula cam pe același
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ta și-a pierdut un fiu; c) sora să și-a pierdut copiii În r)zboiul din 1973; c) pe aceast) strad) din Ierusalim, cu r)coarea ei pl)cut), cu flori care se deschid noaptea și cu verdele-Închis de sub becuri, multe alte familii și-au pierdut copiii. Iar pe strada Jaffa, din cauza altei bombe, șase adolescenți - doi dintre ei aflați Într-o pauz) la cursurile serale - care se opriser) la o cafenea s) m)nânce niște cornuri cu stafide tocmai
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
B)iețași arabi mișc) În toate p)rțile manetele unui joc de fotbal mecanic. Șiruri de juc)tori metalici lovesc o minge de oțel, doar cu puțin mai mare decât o alice. Al)turi, Într-un mic alcov, sub un bec electric, zace un pui cu capul ț)iat și cu pielea jilav), așteptând s) fie g)țiț pentru cin). Al)turi, o sal) pentru atleți. Pereții sunt acoperiți cu fotografiile unor b)rbați puternici, cu colanți și piei de leopard
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Stratford să joci Hamlet. Ne-am asumat acest risc fără să știm cum va reacționa publicul numeros de 3.000 de greci moderni. Profitând că era lună plină, am decis să jucăm Medeea la miezul nopții, fără să adăugăm nici un bec electric. Actorii erau văzuți ca siluete conturate pe fondul pietrei albe a muntelui. Deși greci, spectatorii nu Înțelegeau nici ei greaca veche decât fragmentar, dar au ascultat cu o atenție totală, uimiți și adânc atinși, netulburați de sclipirile orașului, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
sclipitoare nu mi se păreau cu nimic mai prejos prin misterul și vraja pe care le răspândeau, decât iluminarea orașului În timpul serbărilor imperiale, când, În liniștea vătuită a unei nopți geroase, uriașe monograme, coroane și alte semne heraldice alcătuite din becuri colorate - safire, smaralde, rubine - licăreau cu un fel de obligativitate fermecată deasupra cornișelor tivite cu zăpadă de pe fațadele caselor din străzile rezidențiale. 2 Numeroasele mele boli din copilărie ne-au apropiat și mai mult pe mama și pe mine. Când
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și făcând să vibreze deznădăjduit pe etajera lui vreun obiect de sticlă, care Împărțise veghea cu mine. Acum a intrat În cameră. Un schimb alert de valori ale luminii mă anunță că lumânarea de pe noptiera ei preia funcția ciorchinelui de becuri din tavan, care, după două țăcănituri mai degajă Încă două licăriri, una naturală, apoi una supranaturală și se sting de tot după Încă un țăcănit. Fascicolul meu de lumină Încă există, dar a devenit bătrân și palid și pâlpâie ori de câte ori
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
făcându-mă să „înot”, să bat parcă pasul pe loc. Ninsese abundent cu câteva zile în urmă, între timp zăpada, din fericire, se murdărise (dacă ar fi rămas imaculată, probabil că n-ar mai fi „ieșit” nimic), luând - la lumina becurilor roșii de pe stradă - culoarea familiară și plăcută a cafelei cu lapte. În această culoare cineva turnase impresiile cu care ieșisem de la film, obținând - și oferindu-mi-l ca pe tavă - elixirul unei inexplicabile euforii. Sub semnul căreia am pășit, neștiutor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de la o vreme. Poate chiar de multă vreme... * Vocația fantastică de care dispun copiii de a transforma realitatea în ficțiune! Într-o seară de vară, la Snagov, așezat la masa de lemn de sub nuc, cu fața spre fereastra bucătăriei, unde becul ardea de mult și unde Doina pregătea cina, trebăluia, se dusese să aducă de acolo solnița sau ceainicul, un Dani de 4-5 ani, observând-o cum se mișcă dincolo de geamul luminat și exclamând surprins, încântat: „Uite-o pe Nașa!”. De parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]