7,476 matches
-
străzi observă ceva, o sclipire aurie în apă, este Templul în mijlocul rezervorului uriaș. Un croitor stă în fața atelierului său cu o privire goală, impasibil. Trec câțiva oameni pe strada îngustă. Merg pe jos, pentru că generalul a rechiziționat tonga-urile și bicicletele pentru armată. Dând colțul, Pran se confruntă cu un spectacol neobișnuit. Trei soldați englezi, bărbați din Somerset de culoarea cărămizii, aplecați asupra unui muncitor sikh. Merg în urma acestuia, care se târăște pe stradă. — Jaldi! Jaldi! Nemernic negru! latră subofițerul. Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Este o chestiune de credință în cazul lui, așa cum ar trebui să fie în cazul fiecărui bărbat, după cum crede el. Din nefericire, nu este așa. În timpul revoltei, o femeie a fost violată pe stradă. O misionară, miss Sherwood, mergea pe bicicleta ei (era o misionară tipică, încercând „să trăiască în mijocul turmei sale“, uite unde a dus-o asta) când a fost atacată de mulțime. Generalul a fost s-o vadă la spitalul Jubilee și vizita asta l-a înfuriat tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fără spătar. Cărțile de imnuri sunt așezate pe rafturi. Ușile duble care se deschid spre stradă, sunt barate cu chingi de lemn pe sub care se strecoară, printr-o deschizătură de câțiva centimetri, zgomotele orașului, roțile de tonga și clopoțeii de la biciclete, strigătele negustorilor. Locul este foarte curat, dar spartan, singura facilitate modernă fiind un ventilator montat în tavan. — Trebuie să i te adresezi nevestei mele pe numele ei, îl bruftuluiește pastorul. Nu vreau să te mai aud folosind acel nume pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
haosul de peste zi, la cel de noapte. Schimbarea ritmului este subtilă, poate chiar imperceptibilă unui ochi necunoscător. Vânzătorii ambulanți încă mai trec în sus și-n jos, oferind trecătorilor apă cu gheață, fructe, gustări și bidi. Roabele, tonga-urile și bicicletele, mașinile negre care claxonează nervos, își croiesc drum prin mulțime și prin praf. Mirosul de ceapă prăjită râncedă și cel de ulei de lampă plutește peste tot și, desigur, stelele străzii, fetele de pe treptele și balcoanele de lemn, rostesc cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ei și acum nu mai avea nici un motiv să-i încurajeze pe ceilalți spre o credință pe care ea însăși o părăsea. Când dădu glas acestei idei și cuvintele i se formară în cap, în timp ce mergea într-o zi pe bicicletă pe o stradă aglomerată, avu brusc un sentiment de vină, simțind sudoarea rece a trădării izbucnindu-i sub braț, între sâni. Resturile unei neveste de misionar, transpirând din abundență prin toți porii. Imaginați-vă o doctrină secretă. Imaginați-vă înțelepciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
căror traiectorie necesită riglă de calcul și tabele de conversie pentru a o calcula, Jonathan, o particulă fără casă, intră într-o coliziune. Un eveniment care schimbă totul, pentru totdeauna. Începe cu un clopoțel și scrâșnetul unui lanț neuns. O bicicletă dă colțul de la muzeul Ashmolean, iar pe ea este o fată. Bridgeman se dă la o parte din calea ei, dar pentru o secundă ea îl privește în ochi. Ochi albaștri. Lumea lui devine dintr-odată un sirop, se mișcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Sheldonian. Îi urmează sub impulsul momentului și ajunge în spatele unui grup care se îmbulzește într-o stare de veselie molipsitoare. O glumă grosolană. S-a terminat o prelegere la Sheldonian și participantele au constatat la ieșire că cineva a adunat bicicletele studentelor și le-a legat între ele cu sârmă, blocându-le cu o bară transversală. Mulțimea s-a adunat să urmărească spectacolul unei duzini de femei stânjenite care încearcă să iasă din încurcătură, să plece cât mai repede. Fluieră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu o bară transversală. Mulțimea s-a adunat să urmărească spectacolul unei duzini de femei stânjenite care încearcă să iasă din încurcătură, să plece cât mai repede. Fluieră și huiduie veselindu-se când una din ele cedează și încalecă pe bicicletă „ca un bărbat“. Foarte bine, băieți! strigă o gașcă de indivizi în jachete și pantaloni de crichet, formând un grup compact, marcați de veselia momentului, de comicul situației. Jonathan zâmbește și în timp ce face asta își dă seama că una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
gașcă de indivizi în jachete și pantaloni de crichet, formând un grup compact, marcați de veselia momentului, de comicul situației. Jonathan zâmbește și în timp ce face asta își dă seama că una din victime este chiar Astarte Chapel. Fata îngenunchează lângă bicicleta ei (acea bicicletă!) și începe să se luptă cu ea cu o furie nedisimulată. Apoi, de parcă mânată de soartă, ridică privirea și observă zâmbetul lui Jonathan, căruia îi aruncă o privire ce spune c-ar fi fericită să-l omoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în jachete și pantaloni de crichet, formând un grup compact, marcați de veselia momentului, de comicul situației. Jonathan zâmbește și în timp ce face asta își dă seama că una din victime este chiar Astarte Chapel. Fata îngenunchează lângă bicicleta ei (acea bicicletă!) și începe să se luptă cu ea cu o furie nedisimulată. Apoi, de parcă mânată de soartă, ridică privirea și observă zâmbetul lui Jonathan, căruia îi aruncă o privire ce spune c-ar fi fericită să-l omoare, să-i îngoape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
unei mușcături de șarpe cuprinsă de un spasm. Dând din mână încearcă disperat să-și manifeste disocierea de ceea ce s-a întâmplat, s-o facă să înțeleagă că-i e la fel de oripilat de toți cei impliați și de incidentul cu bicicletele. Cu o strângere de inimă, își dă seama că trebuie să pară afectat și-și face loc prin mulțime s-o ajute. — Cred că ți se pare teribil de amuzant, șuieră ea furioasă. Foarte sincer, bolborosește el, n-am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
decrepit profesor de la universitate în ușa unui croitor. Bătrânul se dezechilibrează, apoi își recapătă poziția, proferând înjurături în latina vulgară, pentru ca apoi să fie spulberat de hoardele de jucători de crichet, iar servieta sa cu traduceri nevăzute și etrierele de bicicletă să sfârșească laolaltă pe trotuar. Imediat, doi buldogi ai universității, foști soldați, cu pălării civile și temperamente diabolice pornesc în urmărirea ticăloșilor, pufăind roșii la față în urma lor. Sunt urmați de o ceată de studenți dornici să vadă sânge. Jonathan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
orice altceva de pe fețe. Jonathan înțelege că vor pune mâna pe el. Va îndura și umilința extremă. Nu are nici o șansă. Dar soarta care este indecisă astăzi, răstoarnă lucrurile din nou. În fața lui, ca un miraj, după ce și-a eliberat bicicleta de sârma cu care fusese blocată, cu ajutorul unui preot, care tocmai trecea, este Astarte Chapel. —Vino, Johnny, sari! Nu-i vine să creadă, dar dacă viața l-a învățat ceva, a fost faptul că uneori, credința este facultativă. Încalecă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
este foarte greu, mai ales că nu-i cunoaște pe cei despre care vorbește ea. Apoi brusc, tot așa cum a apărut în viața lui astăzi, Star dispare. El încearcă să-i spun cât de rău îi pare pentru incidentul cu bicicletele, iar ea îl sărută pe amândoi obrajii, urându-i să aibă o vară frumoasă, apoi dispare din ceainărie, clopoțelul deasupra ușii de la intrare vestindu-i ieșirea. El se întreabă dacă nu cumva a făcut ceva rău, dar nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fost implicat într-o serie de petreceri londoneze misterioase, la modă. Nu pare convingător. În cea de a treia zi a trimestrului, pe când se întoarce de la librărie cu o carte de mahjong sub braț, o zărește pe Astarte Chapel pe bicicletă, îmbrăcată toată în galben pal. O strigă. Ea se întoarce și-i face semne cu mâna, ezitând. —Star! Te-ai întors! —Desigur, chéri. După cum vezi. În timpul verii, ea a căpătat un accent foarte ciudat. Nu mai clai ei de păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
jur impacientată, de parcă ar vrea să vadă vreun cunoscut cu care să se salute. Apoi, oftează. — Vii, chéri? — Unde? — La prelegerea tatălui meu. Vorbește din nou despre africanii lui. Jonathan se grăbește să meargă. Merge pe lângă Star, care-și duce bicicleta de ghidon. Discută despre cercetările profesorului Chapel legate de poporul Fotse, care trăiește într-o zonă îndepărtată, inaccesibilă, din vestul Africii. — Cred că sunt minunat de primitivi. — Păcat, bieții de ei. Majoritatea nu poartă haine nici măcar când ies. Poartă doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
iubitule, ne vom distra perfect, și vorbele ei sună ca un certificat de garanție emis de producător. Un taxi îi duce dincolo de zona cu cafenelele de pe trotuar, spre Montmartre. Parisul devine dintr-o dată foarte animat; vânzători de țigări, bărbați pe biciclete, femei elegante cu câinii lor de talie mică; cetățeni de toate felurile care se grăbesc, revărsându-se pe porțile decorate ale metroului ca niște suflete de creștini abia salvate. Orașul de acum pare să nu aibă nicio legătură cu străzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
noroi s-au cam dărâmat, partea unde se afla cândva altarul a fost reparată și găurile din acoperiș au fost astupate cu trestie împletită. Restul perimetrului a devenit un fel de curte, cu un cuptor, mai multe oale și o bicicletă veche într-un colț, cu lanțul ruginit, legată cu un nod solid. — Hei! strigă profesorul prin ușă. Din interior se aude cum tușește cineva, apoi o voce de englez pe care ei nu-l văd. — Șterge-o, nu vezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
din ce în ce mai frumoasă. Deve nise înaltă, avea părul lung, unduit pe umeri, ochi focoși, albaștri, picioare superbe, un zâmbet tot mai fascinant. Am dat peste o poză adorabilă în care mătușa mea, pe la vreo cinci spre zece ani, făcea echilibristică pe bicicletă. — Văd că aveai o dexteritate de acrobat, am remarcat entuziasmată. — Da, nu mă plictiseam niciodată. Când eram la țară, îmi călăream iapa pe câmpiile domeniului, făceam sute de tururi cu bicicleta pretutindeni. Asta nu însemna că eram lipsită de preocupări
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
pe la vreo cinci spre zece ani, făcea echilibristică pe bicicletă. — Văd că aveai o dexteritate de acrobat, am remarcat entuziasmată. — Da, nu mă plictiseam niciodată. Când eram la țară, îmi călăream iapa pe câmpiile domeniului, făceam sute de tururi cu bicicleta pretutindeni. Asta nu însemna că eram lipsită de preocupări intelectuale. Aveam șapte ani când deja înmuiam o pană răsucită într-un mic vas negru. Era începutul carierei mele de pictoriță! Am făcut niște decoruri de teatru pentru un unchi, regizor
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
uniforme bleu marin cu nasturi aurii. Printre ei era unul foarte chipeș, nepotul doctorului Mețianu, pe nume Mihai. Eu îi spu neam Miu. Era pilot de război și făcea zboruri de recu noaștere. Îmi punea scrisorele adorabile în geanta de la bicicletă, iar din când în când se rotea cu avionul dea supra moșiei, să-mi arate că e lângă mine. Am păstrat de la el mii de scrisori, legate între coperți, ca foile unei cărți. Când a venit să mă ceară, tata
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Jocul poate deveni periculos. La școală, în recreație, pui o piedică unui coleg fără să-ți treacă prin cap că celălalt ar putea să-și spargă țeasta. Nepoata mea cea mică are treisprezece ani și trece ca o vijelie cu bicicleta pe lângă mine, gata-gata să mă dărâme, și adio... bunica! Dar bunica dărâmată trebuie să râdă, spunându-și în sinea ei: „Poate că o merit.“ Tot Dalai Lama zice că mo dul lui cel mai bun de a-și petrece timpul
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
bărbații în maiou și șlapi își lustruiesc mașina ori sapă fără convingere o bucată de grădină, femeile în pantaloni, cu țigara în gură, caută să pară aidoma ființelor de vis pe care le admiră în reviste, peste tot copii pe bicicletă și, pe un teren de tenis prăpădit, două fete își trimit neîndemânatic mingea răspunzând la telefoane adresându-și câte-un cuvânt la răstimpuri. Ploaia După zile caniculare, începe ploaia ... picături străvezii se scurg pe geamuri, ca niște lacrimi, cerul se
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
nu credeam ca am să ajung vreodată, când am intrat în oraș am rămas timp de aproape un ceas fascinat de ceea ce oferea ochiului viața străzii, cu toate că ceea ce vedeam nu avea în sine nimic senzațional: erau bărbați și femei pe biciclete. Da. Dar asta trebuie văzut, fiindcă bărbații erau mici și păreau toți tineri, iar femeile, datorită halatelor lor multicolore, păreau toate fete. Cuvântul halat sună însă nepotrivit, trebuie precizat că era vorba de un vestmânt închis sever până sub bărbie
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
de un vestmânt închis sever până sub bărbie și despicat în două părți în așa fel încît pantalonul, violet sau alb, care înlocuiește la ele fusta sau rochia, să se vadă de la șold în jos. Acest vestmânt ușor flutura în urma bicicletei, fără să jeneze pedalarea. Nici o urmă de mașină, nici un zdrăngănit de camion de mare tonaj, nici un autobuz al cărui motor Diesel îți zgâlțâie creierii nu se vedea și nu se auzea pe străzile acestui oraș. Când se întîmpla să treacă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]