7,814 matches
-
ai fost a lui, ai plâns ori te‑ai abținut, în ce poziții te‑a pus, te‑a violat numai noaptea ori și ziua, ținea lumina aprinsă, te‑a sărutat”... și altele care i‑au cam întors stomacul pe dos bietei fete, buimăcită de această avalanșă de întrebări jenante la care nu se aștepta. A trecut cu greu peste proba acestei curiozități ce i se părea a fi de prost gust și pentru care nu era pregătită. A răsuflat ușurată după ce
CHEMAREA DESTINULUI (19) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 297 din 24 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359575_a_360904]
-
Și-mi piaptănă blana sintetică numai cu păduchii lor di gitali Eu torc foarte cuminte Virtual îmi merge bine Salve (Asta-i în latină Că limba mea-i monument UNICEF și n-am voie s-o folosesc la vorbit) Un biet țăran limbist get-beget Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II Referință Bibliografică: DEMOCRATIZAREA SCRIITURII UNIVERSALE / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1477, Anul V, 16 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
DEMOCRATIZAREA SCRIITURII UNIVERSALE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359694_a_361023]
-
în altă limbă străină (lăsăm excepțiile, așa m-au asigurat psihologii!), dacă aș fi știut limba engleză încât să pot șlefui sensuri și semnificații, cu siguranță aș fi încercat să fac Acasă Acolo. Adevărul trăit spune că eu sunt un biet, dar fericit șlefuitor de limbă română!... Dumnezeu m-a condamnat la această trudă fascinantă și, sincer, mă simt bogat, chiar mâncând, uneori, și covrigi la Giurgiu. Dacă aș fi avut altă meserie, ceva din creierul de geniu în computere al
TÊTE-À-TÊTE, NIG ȘI MIRCEA M IONESCU de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359679_a_361008]
-
speranță, lacrimi și dor și le-am împletit cu cele roșii de sânge și durere. Am luat de la cei din jurul meu fire albe și roșii și le-am țesut cu durerile și dorurile mele. Se uitau cei din jur la biata femeie cu milă și mirare. - Îmbrac-o, băiete, insistă ea, că-i fermecată! Cine îmbracă această cămașă este apărat de foc și de fier. Ține de cald în gerul cel mai cumplit și răcoare în arșița cea mai mare. Mărțișor
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
să vă duc la puișorii mei, că sunt înfometați, săracii! Așa pleașcă pică rar pe la cetatea noastră. Și dădu să-i ia în gheare. Iute se feriră și alergară unul în dreapta și altul în stânga. Cum să se apere ei, niște biete mogâldețe, de ghearele și pliscul uriaș de deasupra lor? Inima le bătea în piept să le plesnească. Nu vedeau nici o scăpare. Bietul Mărțișor căzu în genunchi și strigă la Vultur. - Stai, Preaputernicule! Cu noi nu-ți astâmperi foamea! Vrem să
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
în gheare. Iute se feriră și alergară unul în dreapta și altul în stânga. Cum să se apere ei, niște biete mogâldețe, de ghearele și pliscul uriaș de deasupra lor? Inima le bătea în piept să le plesnească. Nu vedeau nici o scăpare. Bietul Mărțișor căzu în genunchi și strigă la Vultur. - Stai, Preaputernicule! Cu noi nu-ți astâmperi foamea! Vrem să mergem la Moș Vreme să ne spună cum să izbăvim lumea de cumplita Iarnă. Și cetatea voastră e bântuită de suflarea lui
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
oculte? Oare nu așa trebuia să fie, după ce, domniile lor, au făcut jocul marii finanțe, distrugând economia și industria națională, care bună-rea cum era aducea totuși un folos național, un folos care nu crea și mai mari datorii pe spinarea bietului popor. Oare nu a fost făcut acest lucru pentru a se „construi” noi piețe de desfacere supraproducției țărilor dezvoltate... în țările cu așa-zisă economie falimentară, loc unde să se „topească” toată marfa nevandabilă, sau greu vandabilă, desigur pe valută
MEMORIA PENIŢEI (2) – CINE TRAGE SFORILE? de GEORGE ROCA în ediţia nr. 730 din 30 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359110_a_360439]
-
24 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului 25 Aprilie 2012 Sunt acasă, la țară, mă întrebi ce mai fac? Aici niciodată nu obosește lumina, Mă plimb prin grădină după bunul meu plac, Nu am treabă cu nimeni, nici cu vecina, O biată femeie, mai surdă ca vântul, Încălzindu-se veșnic lângă cuptor, Aici îmi scriu în tihnă cuvântul Când mi se face de liniște dor... Cel de sus nu mai vine pe șapte cărări Certându-și nevasta noaptea la două, De jos
SUNT ACASĂ, LA ŢARĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 480 din 24 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359183_a_360512]
-
pace să cer eu de la el. Eram mic de tot, a rugat-o cineva pe mama să mă lase la o plimbare cu sania, parcă văd și acum un cal roșcovan care zbura scoțând abur pe nări și eu, o biată mogâldice în spate la fundătoare. A oprit omul sania unde avea treabă, a vorbit cu o femeie care ieșise tare înfofolită iar eu neastâmpărat, m-am ridicat în picioare. A smucit omul hățurile îndemnându-și armăsarul iar eu m-am
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
în casă, a ieșit să mai facă un drum și a văzut curtea goală. Ptiu' drace! Se dusese pomina în tot satul că lumea numai despre asta vorbea: Văzuși fă' soro, cum a plecat pezevenghiul și l-a lăsat pe bietul om cu nunta de rușine? Da' fă' și cu porțile deschise! Ceilalți, din neamul Minuleștilor îi ațineau calea și unde se întâlneau, se lăsa cu carambol. Ori de câte ori avea loc o astfel de întâlnire, se dădea alarma și se strângea lumea
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
-o memoria și o confundă pe fiică-sa cu o nepoată. Dacă nu era apă caldă, se supăra, dacă ploua era nefericită, dacă ieșea soarele murea de ciudă că nu e răcoare ... nimic nu a mulțumit-o, toată viața, dar bietul om, care a fost terorizat de capriciile nevestei sale timp de cincizeci de ani, și care a iubit-o, are grijă de ea, o îngrijește, o ocrotește, însă regretă că nu i-a dat și lui Dumnezeu o femeie care
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
luptă în arena morții, fără teamă și fără milă, în ovațiile plebei, care asta și voia, panem et cicensis, de parcă astăzi ar fi altfel, nu s-a schimbat nimic, patricienii se preumblă cu Mercedesurile, Mercedes cu contele de Monte Cristo, bietele puștoaice, cu pîntecele inocente înfiorate de iubirea aia oarbă și nemiloasă, care își află împlinirea într-un viol, cel mai adesea, regretat mai tîrziu, încă mai visează la vreun Făt-Frumos generos și tandru, dar realitatea, mama ei!, gemea Vascodagama urinînd
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
spui care? BĂTRÂNUL: Maica Ana este de toat râsul. Parcă ar fi soția lui Vasilache de la târg! Nu știu un alt păpușar care se maimuțărește la fel de bine! BĂTRÂNA: Măi, Niculaie, până îmi trag oleacă sufletul, mai stau de vorbă cu bietele creștine care după cum se vede, sunt și ele ostenite. BĂTRÂNUL: Nu te întinde cum îți este obiceiul ală spurcat, odinește-te oleacă și după aceea să pornim căci mai avem o sumă de mers și acum se înserează! BĂTRÂNA: Dragă
VESTITORUL- PIESĂ DE TEATRU-FRAGMENT-DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345212_a_346541]
-
NADIA URIAN A absolvit Liceul Pedagogic din orașul lui Rebreanu și... nimic nu e întâmplător. Din nou o poveste scurtă, intitulată, sugestiv: Omul și câinele. Erou principal e, ați ghicit, Lăbuș. Eroi secundari sunt Șoarecu, „schilodul satului”, care este stăpânul bietului patruped, mereu flămând, și prietenul lui Șoarecu, pe nume Ghițucă, „un alcoolist murat, care nu are nici măcar o coajă de pâine uscată” pentru Lăbuș, dar are, în schimb, „timp mai mult să-l îmbrățișeze, să-l pupe în bot și
STARPRESS 2017 de FLORIN T ROMAN în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340219_a_341548]
-
muncea mult, iar oamenii comunicau între ei ca într-o mare familie unde domnea bunătatea și înțelegerea. Eu eram absorbită de toate acestea și îmi plăcea să observ și să contemplu cu admirație cătă putere de îndurare puteau avea niște bieți oameni răpuși de vicisitudinile vieții, trecănd peste toate cu joc și voie bună, așa că, am căutat în poezia populară izvorul unei inspirații care constituie, după părerea mea, baza lirismului și oglindește sufletul nostru adevărat, căci folclorul este dătător de cultură
EU ȘI DRUMUL MEU CĂTRE POEZIE … de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340268_a_341597]
-
Strofe > Atasament > CHIPUL IUBIRII Autor: Daniel Vișan Dimitriu Publicat în: Ediția nr. 1873 din 16 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Am încercat să te pictez, iubire, așa cum îmi închipui eu că ești! Vedeam un chip, un suflet, o sclipire, iar bietul meu penel ... ce zvârcolire, ce căutări prin gânduri prea lumești! Culorile amestecate-n grabă, priviri ce, să clipească, nu-ndrăzneau văzând, pe șevalet, cum se înjgheabă ca-ntr-un poem, silabă cu silabă, un vers adus de îngeri ce-l
CHIPUL IUBIRII de DANIEL VIȘAN DIMITRIU în ediţia nr. 1873 din 16 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340411_a_341740]
-
Paradis, dar oare acolo n-or avea tot un fel de document la purtăror, ca să poată urca din sferă-n sferă, până-n al ... nouălea cer? Observ că mă îndepărtez de subiect și n-aș vrea să cad în păcatul acelui biet țăran cu mintea rătăcită, din satul tatălui meu, pe care tinerii veniți prin vacanțe de studii se făceau că-l întreabă: ”băi Ioane, ce părere ai tu despre facultăți?”, la care tipul răspundea cumpănit, profund îngândurat. ”facultăți, dificultăți...”. Ei bine
CULTUL IDENTITĂŢII de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1873 din 16 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340399_a_341728]
-
fie de deochi! Uite-o cum râde mititica! Alții o țin o gură la baie...și ea...! - Și...fără să i se facă o baiță, șase luni, în spital? Cum este posibil așa ceva? De neimaginat! Doamne în ce epocă trăim? Biata fetiță, uite cum stă! Emanuela curăță cu grijă, fiecare părticică din corp fiind spălată și îngrijită cu atenție. Pe un prosop mare, pufos, din bumbac, alb cu broderie roz și cu locșor special pentru cap, o scoase din cădiță înfășurând
ÎN MÂNA DESTINULUI...(4) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340379_a_341708]
-
Universului și-a dat binecuvântarea pentru existența ei. Sufletele gemene, așa cum au fost binecuvântate sau blamate ale noastre, se vor căuta veșnic în încercarea de a se afla măcar o dată la timpul și în spațiul potrivit. Dar cine suntem noi, bieți muritori, trecători prin această viață, să-i cerem Creatorului Universului să ne arate când va fi timpul sau locul potrivit pentru miraculoasa întâlnire? Nu pot să nu mă întreb ce am făcut să merit trăiri atât de puternice? Mă tem
POETUL, CREDINȚA ȘI ÎNCREDEREA I de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1873 din 16 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340412_a_341741]
-
luăn în piept noua construcție sistemică. Foloseau, când situațiile o cereau, până și magica formulă a humuleșteanului nostru „Piei drace!” și erau preocupați mai mult să radă răul manifestat într-un mod „odios și samavolnic”, „atentat inadmisibil” reprezentat de o biată cămașă a cărei vină ar fi putut fi (judecând la rece) că se asemăna întâmplător (la culoare și croială) cu cea purtată de naziști, legionari, fasciști sau cum s-or mai fi numit mișcările ăstea socotite radicale, de extremă dreaptă
CROCHIURI DIN VREMURI...PARŞIVE! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 200 din 19 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340430_a_341759]
-
numai cu o secundă înainte de a se așeza pe tron. Ușurarea veni și pe plan psihologic împreună cu un alt set de înjurături. De data asta cu glas tare ceea ce îl alertă pe bodyguardul de la ușă. Un umăr bine proptit aruncă biata ușă în capul președintelui, iar pistolul flăcăului apăru în fața ochilor holbați ai celui mai puternic... În fine, bine că era așezat întrucât a rezolvat cu acest prilej și o constipație cam rebelă care-i amăra diminețile. Era aproape fericit! Rezolvase
CEL MAI PUTERNIC OM AL PLANETEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340447_a_341776]
-
exacerbate, așa că trată cu dispreț mingea aruncată de președinte și se uită cu oarecare milă la el. Bine, nu era posibil așa ceva, dar cert este că puternicul om îi dădu un șut în coaste și nu-l mai folosi pe bietul labrador decât pentru câteva fotografii oficiale când trebuia să obțină voturi de la iubitorii de animale. Luă prânzul cu prima doamnă în sufrageria mică, iar meniul format din morcovi cruzi, broccoli, andive, șnițel de soia și prăjituri din dovleac plus apă
CEL MAI PUTERNIC OM AL PLANETEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340447_a_341776]
-
vocea, iar papagalii din jurul ei începură se dea ochii peste cap și să aplaude părând că au auzit o înțelepciune de-a lui Socrate. - Tăticu’ nu credeam că sunt pe lume așa lingăi. Păi, pe lângă ăștia, ai noștri sunt niște bieți analfabeți. Și uite la ei ce moace de oameni importanți au... Unul dintre împodobiți se aplecă la urechea de sub oaie și șopti ceva... - După îmbrăcăminte îmi pari a fi jidov, mai suspină regele de sub perucă... - De fapt sunt juvete, preastrălucite
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
lui Nică: școala asta era un adevărat ‘meșteșug de tâmpenie’. Învățam la greu lucruri complet inutile pentru un viitor practician: o grămadă de istorie a psihologiei și a câtorva științe conexe; materii care erau puse în programă ca să aibă și bietul profesor cutare cu ce să își completeze catedra; profesorii ne dictau (e drept: încă nu prea erau xeroxuri și imprimante) cursuri traduse greșit (!) din engleză sau franceză de către colegii din anii mai mare care primiseră câte un 10 pentru asta
De ce vreau să devin coach și cum văd eu disputa dintre coachi și psihoterapeuți () [Corola-blog/BlogPost/338282_a_339611]
-
cu o durere de gât ”de cât își înălțase capul pentru a vedea și altceva în afară de pantofii trecătorilor” și o vede. Știe că e ea pentru că îi recunoaște pantofii verzi, dar abia acum, de unde e afla, poate vedea tălpile tocite - „biata lui prietenă avea o slujbă prost plătită”. Tânăra se oprește și nu spune nimic, ba mai mult, nici nu-i răspunde când el încearcă să lege o conversație legată de vreme. ”Emoționat, vrând să facă ceva prin care să-și
Micuța domnișoară Sano și misterioasele bufnituri din camera ei. Cum sunt privite bolile psihice în Japonia () [Corola-blog/BlogPost/338280_a_339609]