5,219 matches
-
miorlăia într-un fel de contralto în zimți de ferăstrău, pe când cealaltă, mai băr bată, i-a uimit pe irlandezi cu o voce de cavernă umedă și, cumva, indecentă. Luni, buni, marți, frați - tre buie să le fi sunat al naibii de bizar concetățenilor lui Leopold Bloom... Ne-am făcut apoi toți pul bere, am fraternizat, ne-am pupat și am dansat până mult după miezul nopții. Billy, care s-a ținut de cuvânt cu sticla de whiskey (Jameson), ne-a recitat o
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
toți pul bere, am fraternizat, ne-am pupat și am dansat până mult după miezul nopții. Billy, care s-a ținut de cuvânt cu sticla de whiskey (Jameson), ne-a recitat o gră madă de poezii în gaelic: sunau la fel de bizar ca oamenii noștri buni. M-am străduit și eu, într-un colțișor, să devin irlandez get-beget, „măcar pentru o noapte“, dar nu mi-a reușit decât ceva mai mult de jumătate. Se pare însă că mi-a fost apreciată bunăvoința
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
maestrului Sincu, în kimono albastru cu model de dragoni și crizanteme, făcându-și gim nastica de-nviorare. De fapt, întâm pinând soarele cu un fel de dans lent, semi-yoghin, semi-inventat de el însuși. Ne hlizeam la el ca la o arătare bizară. Era din alt film. Cu toate astea, toți căutam să-i fim cât mai aproape. Avea talentul unor anumite dame din lumea mare de-a aduna oame nii-n jurul lor. O laudă a lui ne făcea fericiți toată ziua. O
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
parte din voință, cu o parte din suflet și inimă, cu o parte din memorie și tot cu o parte de imaginație. Mai ales memoria și imaginația cooperează la însăilarea imaginilor oferite. Iar conlucrarea lor atinge forme dintre cele mai bizare. Majoritatea scenelor rememorate capătă, fie din start, fie mai apoi ori, chiar, în final, o altă turnură, diferită de cea autentică. Noua “față” a acestor secvențe îmi este, câteodată, pe plac, fiindcă e cu mult îndulcită; alteori, transfigurarea originalului capătă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
cartea mea de vizită” “O, mersi!”... “Atențiune, atențiune! Trenul accelerat din direcția București pentru...” ...IV.2. ... “Cum o cheamă, dragă, pe noua noastră colegă?” “Păi, după câte am reținut eu de la director... parcă... Epaminonda..., da, da, Epaminonda Toma” “Ce nume bizar! Un războinic și-un sfânt puși alături” “Și, pe de-asupra, sfântul acesta e și necredincios” “La cine te referi?” “La ăla din Biblie, sau din Noul Testament, dracu’, Doamne iartă mă, să mai știe” “Dar, ia du-te cu gândul
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
căpătâiul capului tatălui său adoptiv. Era, acesta, un fel de a-l "anunța" pe cel dispărut de marea reușită și de a-i mulțumi pentru tot ceea ce-l învățase, pentru modul cum îl încurajase, chiar și de dincolo de moarte. Ce bizar! Să poți comunica bucuria ta, imensa-ți bucurie, unui defunct, în schimb să n o poți face în cazul unui om care trăiește încă și care îți este părinte dat de Dumnezeu și de destin, dar să nu știi nimic
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
posibil, să nu las această mapă să-mi iasă din câmpul de observație. Dacă va fi nevoie, voi lua și alte măsuri de totală siguranță. Să trecem, acum, la evenimentele zilei. Azi am cunoscut o fată deosebită. În primul rând, bizară, nu numai prin comportament ci, mai ales, grație numelui: o cheamă Epaminonda. Această domnișoară-războinic sau acest războinic-domnișoară nu prea știe să râdă. Am fost împreună la un film, o comedie cu Luis de Funès, toată sala se tăvălea pe jos
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
trebuia să observ că nu era vorba de ceva supranatural. Viața mi se părea din ce în ce mai complicată și urma să mă supună altor încercări. Mă simțeam ca pierdut într-un pustiu. Era un mister. Știam că intrasem în ceva unic, prea bizar pentru ca să mai renunț sau să stric totul acum din lipsă de răbdare, din cauza teamei de necunoscut, de inexplicabil, nu de supranatural. Ce legătură era între aceste realități, și “călătoriile către alte lumi?”. Mă mai gândeam încă la dragostele mele, aș
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
zăgaz, M´agăț grăbit de ciotul secundei ce urmează, Suflarea Cosmică nu îmi mai dă răgaz, Și Tihna de Universul rătăcit se´nstrăinează Mă las cuprins de Haosul nedesluțit Și-apoi împins de ritmul său prea infernal Din Lumea cea bizară a visului închipuit, Dezmeticit, ajung din nou pe un tărâm banal, UNDE și CRONOS de mult a ADORMIT.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93384]
-
dau un ceas Tot nu văd Destinul în Oglindă. Înconjurat de grelele ispite Mai zăbovesc în iarna tainicelor stele, Fierbinții ghimpi din tălpile rănite Mă´ntoarnă iar în cugetele mele. Colind buimac prin vechile ruine, Mă regăsesc pe un meleag bizar; Par toate rânduite așa de bine Și totuși, totul e un imens bazar. Muncesc să ies din a Tenebrelor capcană Privind prin ale vieții încâlcite rânduri, Infamelor fantasme le sunt hrană Și anevoie stau aninat de gânduri. Zăvor oi pune
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93383]
-
în aceeași direcție? Existau jocuri și mai periculoase, sugerară polițiștii. Le putea da vreun detaliu despre prietenii lui? Le răspunse ceva vag despre colegii de la IBP. Era un grup, pretinse ea. Un cerc. Din descrierea ei, Mark părea aproape popular. Bizar: voia ca până și poliția să aibă o părere bună despre el. Chiar și bărbații ăștia, care voiau s-o convingă că mai fusese cineva care îl azvârlise pe Mark de pe șosea. Nu le păsa ce i se întâmplase lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
el va fi nevoit să înțeleagă asta, pe măsură ce i se limpezeau lucrurile. Luă situația așa cum îi spuseseră terapeuții, pas mărunt după pas mărunt. Lucră cu Mark, fără să forțeze lucrurile. Îl duse jos, la bufet. Îi răspunse la întrebările lui bizare. Îi cumpără cele două reviste preferate despre camioane. Îi încurajă și îi împrospătă amintirile, cu aluzii vagi la istoria familiei. Dar trebuia să simuleze că nu știa prea multe despre el. Încercase o dată sau de două ori; orice pretenție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
era gelos pe femeia asta, pe descrierea pe care i-o făcea Karin. Răbdarea era vanitatea lui secretă, ceva la care voia să fie mai bun decât oricine altcineva. Stă și-l ascultă pe Mark când își lansează ideile lui bizare, de parcă tot ce-ar spune el ar fi perfect plauzibil. Ca și cum l-ar respecta fără rețineri. Apoi cercetează pur și simplu lucrurile împreună cu el, fără condescendență, până când își dă și el seama unde a greșit. —Hmm... Tipa a fost vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
îndrepte atenția spre ceva. Simțea nevoia să stea în tăcere cu cineva pentru că așa a ales ea, nu din cauza unui accident. Fratele ei refuza încă s-o recunoască; îndârjirea lui devenise cu adevărat înspăimântătoare. Nu-și închipuise că simptomul ăsta bizar și instabil avea să dureze atât de mult. Stând nemișcată timp de o oră, pe un snop de iarbă bărboasă care revenea la viață, înăuntrul unui balon de tăcere în sălbăticie, își simțea propria neputință. În timp ce ea se făcea tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o dată, nu-i oferise nimic. Dar ca de obicei, Daniel părea să nu aibă nevoie decât de ocazia de a dărui. Dintre toate stările stranii, de suferință mintală pe care doctorul ăsta scriitor le relata, nici una nu era atât de bizară ca grija. PARTEA A DOUATC "PARTEA A DOUA" Dar în noaptea asta, pe North Line Roadtc " Dar în noaptea asta, pe North Line Road" Știu un tablou atât de evanescent, încât doar arareori e văzut. Aldo Leopold, A Sand County
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
până la sfârșit. Avea oroare de invitațiile periodice la cină, deși, ca să respectăm adevărul, se simțea în general bine când seara își intra în ritm, iar gazdele puteau conta pe el să aprindă câte un foc de artificii cu un subiect bizar de conversație. Povestiri din criptă, așa le numea Sylvie: povești care le demonstrau oaspeților veniți la cină că nimic din ceea ce gândeau, vedeau sau simțeau nu era neapărat adevărat. Nu-și pierduse capacitatea să se bucure de plăcerile lumești. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o seară, testând apele mai adânci, apoi s-ar fi retras, rămânând rude onorifice de sânge pe viață. Weber își adună hârtiile și se retrase în hol. Obținuse ce voia, adunase datele necesare, văzuse de aproape una dintre cele mai bizare aberații de care putea suferi eul. Avea deja suficient material, dacă nu pentru un articol în literatura de specialitate, măcar pentru un studiu de caz obsedant. Aici nu mai putea face mare lucru. Era timpul să plece acasă, să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Își înălță bățul și-l agită spre Weber, în semn de binecuvântare. — Mergi cu Dumnezeu, călătorule. Te trimit înapoi, la încercările tale neobosite de a găsi noi planete. Weber se opri, cu un picior în aer. —Cum Dumnezeu...? Ce coincidență bizară. — Nu există coincidență, spuse Bonnie, iar vorbele îi ieșiră ca un nimb. Nu există decât coincidență, ripostă Karin. Mark chicoti. —Cum adică? Stai așa, stai așa: adică... Își coborî tonul, maimuțărind vocea autoritară de bariton a lui Weber. Voiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
al datoriei al lui Rupp. —O să stai cu ochii pe el când fumează? N-a mai fumat de-atâtea luni. Mi-e frică să nu uite ce face și să dea foc la casă. —Hei, revino-ți. În afară de câteva teorii bizare, omul a revenit practic la normal. N-avea cum să-l contrazică. Deja nu mai știa ce înseamnă normal. Măcar puteți s-o lăsați mai moale cu berea? —Asta? Pișoarca asta n-are cum să-ți facă rău. Are puțini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
rog, n-are ce să-mi facă. N-ar face rău nici unei amibe. N-are cum să fie implicat în mari sforării. În nici un caz Danny Riegel. Da’, căcat. Cum de te-ai cuplat cu el? Asta chiar că-i bizar. El și cu soră-mea erau cum ar veni ca o bandă din aia care o ia mereu de la capăt. Probabil că te-au programat dinainte, ți-au pus chestia asta în ADN sau de-astea. Ea se întoarse iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care ar fi putut însemna zi sau noapte. Aprinse lumina discretă a veiozei și se duse la baie. Un duș fierbinte avea să-l ajute să risipească această derută persistentă. Dar corpul său își revenea încet, nesigur. Dintre revelațiile neurologice bizare pe care le avusese de-a lungul vieții sale profesionale, cel mai tare îl tulbura cea mai simplă dintre ele: experiența primară era pur și simplu greșită. Senzația noastră de întrupare fizică nu venea de la trupul propriu-zis. Aici interveneau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
reprezentanții săi aleși. Bărbatul care își făcuse personalități multiple ca să poată folosi banda HOV1. Sylvie râse când citi povestirea. —E afectuoasă. Și oricum, nu e despre tine, Bărbate. —Despre cine e? Ea își umflă nările. —E despre oameni. Pachete îngrozitor de bizare de simptome ambulante. Despre noi toți. Râde de oamenii cu deficiențe cognitive? Chiar și lui i se părea că sună ridicol. I-ar fi propus să-și ia o vacanță, doar că tocmai și-o luaseră. — Știi de cine râde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și băură, scrutând sala. El o cântări din ochi. De aproape, avea o față de copil care numără clipele până la ziua lui de naștere. Izolarea inexplicabilă a femeii îl tulbura. Se întâmplase ceva care o zăvorâse într-o poză, o prăbușire bizară a încrederii în urma căreia rămăsese să tragă de o viață mult sub capacitățile ei. Pierduse sau se lepădase de ceva din ea însăși, respingând competiția, refuzând să ia parte la acel proiect colectiv care devenea, de la o zi la alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la ceva ilicit părea aproape comic - agresiune cu o armă letală, cum glumea dintotdeauna cu Sylvie. Weber și Barbara se învârteau și se răsfirau. Peste tot în jurul lor, oamenii se mișcau. Salsa și boogie. Box step și împleticeli ritmice. Zvârcoleli bizare ca să țină pasul cu chitările Appalachian și mai bizare ale formației, care scârțâiau și zdrăngăneau. Lângă ei, un cuplu tânăr se privea în ochi și făcea ca toți dracii cu multă convingere. Mai departe, un urmaș al indienilor Ponca executa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
armă letală, cum glumea dintotdeauna cu Sylvie. Weber și Barbara se învârteau și se răsfirau. Peste tot în jurul lor, oamenii se mișcau. Salsa și boogie. Box step și împleticeli ritmice. Zvârcoleli bizare ca să țină pasul cu chitările Appalachian și mai bizare ale formației, care scârțâiau și zdrăngăneau. Lângă ei, un cuplu tânăr se privea în ochi și făcea ca toți dracii cu multă convingere. Mai departe, un urmaș al indienilor Ponca executa o variație a unui dans tribal, în timp ce partenera lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]