10,418 matches
-
la Pilați ecumeniști. Sinedriul, fără vreun scrupul, a ratificat trădarea, Și te-a împins în pretoriu, ca să-ți afli condamnarea: Biciuire! Biciuire! Ucideți Ortodoxia! Răstignire! Răstignire! Crucificați România! Săvârșitu-s-a! se-aude peste ceruri o strigare: Țara mea își dă acuma, blândă, ultima suflare; Mor a doua oară sfinții noștri trecuți în vecie: Andrei, Ștefan, Brâncovenii, Românie, Românie. ......................................................... Dar ce-i cu șoaptele acestea? Oare nu s-a-ncheiat povestea? Se-aude-o voce de Fecioară Ca un zefir de primăvară, Ce parcă-ntoarce niște file
ROMÂNIA RĂSTIGNITĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368822_a_370151]
-
era încă dezmeticită când, cu un zâmbet pe buze, s-a îndreptat spre ea și a început s-o sărute îndelung. Deși ei îi plăcea la nebunie, se trase puțin, iar el se opri. - S-a întâmplat ceva? o întrebă blând. „Da! Mi-am pierdut pistolul și-n momentul ăsta chiar mi-aș trage un glonte-n cap.” - Totul e perfect, zise ea, dar mâine am o zi foarte aglomerată și nu-mi pot permite să ajung cu cearcănele în gură
NICIODATA SA NU SPUI NICIODATA de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368799_a_370128]
-
o cată, Om din om, suflet din suflet, Într-o lume vinovată, Ce te știe după umblet. Cale nu-i în pustiire, Nu găsești lumină-n cer Dacă nu crezi în iubire, În eter și-n efemer, Într-o mângâiere blândă Din cel niciodată zisul Vis înlănțuit la pândă, Când destinu-și poartă visul, Toate sunt deja pierite, Stele în cer se vând pe bani, Tot crezând, mutând destine, Negociem viața în ani, Fără a mai ține seamă Că te înalți și
GLOSSĂ de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368839_a_370168]
-
-n singurătate N-ai destinul să te pierzi Undeva pe jumătate, Să-mi adormi fără să vezi Cum în jurul tău sunt vise De iubire ferecată, Dacă le dorești doar zise, Poarta inimii o cată, Poate, fericirea-i fum, Însă-n blânda ei chemare Cerșetorul de pe un drum Drept își cere-n disperare, Nici să fugă nu mai poate, A uitat al vieții umblet, Dăruirea-i mers pe coate, Om din om, suflet din suflet Ochii nu îi poți închide Cât în
GLOSSĂ de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368839_a_370168]
-
pe mierea de albine Primit, gonit și iarăși vrut. Mai lasă-mă să mușc din tine Precum lași razele de soare Să-ți cearnă formele caline Și-n neadâncuri să pogoare. Mă lasă să mă rog în tine Când raze blânde nasc contur Halucinatele retine Nu trup, ci suflet voi să-ți fur. *** Referință Bibliografică: Mai lasă-mă ... Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2198, Anul VII, 06 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ovidiu Oana Pârâu
MAI LASĂ-MĂ ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368856_a_370185]
-
Maria Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2234 din 11 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Intrând în acea casă pentru prima oară, am fost întâmpinată de un surâs frumos, zugrăvit pe fața micuței doamne în scaunul cu rotile, ce împreună cu lumina blândă și privirea enigmatică mi-a lăsat senzația, zborului unei porumbițe albe metamorfozat din raze de soare. Mă aștepta, încă de dimineață, vorbiserăm la telefon. Numărul dumneaei, mi-l dăduseră de la agenția unde mă înscrisesem pentru a-mi găsi de muncă
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368809_a_370138]
-
ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului S-au mătuit de mult ferestrele știute Din sufletul ce-și suie dorința către cer Răsună rugi prin temple vechi pierdute Tălăzuind mirosuri de smirnă și mister. Cheamă Domnu cu glas de alăută, Cu sunet blând prelins în trup de lut Ne aduce tainic priveliștea știută A unui ev ce a fost sau doar ni s-a părut. Vibrând în noi atunci cu tinerețe Pluteam semeți, idei în zbor de vulturi beți De-a clipelor noastre
METHEXIS de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368847_a_370176]
-
Gin coroană lui Isus Spinul, spin... a dat în floare!” Inimi rupe, suflet doare... Bace toaca sus la munce, Ca Isus crucea își duce... Toaca bace și zvoneșce: Sânge cură șî-nroșește Ouă roșii, împistrice Ge manile greu trugice. Mielul blând, înjungiat Jertfă, pântru-a nost păcat. Cloapăcele-acuma bat Duc vestea gin sat în sat, Spun: „Cristos a înviat”! Tu-mni răspunzi - E-agevarat! Referință Bibliografica: Bace toaca / Cornelia Neagă : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2295, Anul VII, 13 aprilie 2017. Drepturi de
BACE TOACA de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368876_a_370205]
-
cu timp friguros să nu-l ducă-n veșnicie. De-i bătrân și neputincios, îl sprijină și-l mângâie om cu suflet mărinimos. Pentru sfântă-mpărăție. Pe creștetul de ani mulți nins, mâna milei de i-o așezi, în suflet blând îți lasă scris: Pe Dumnezeu în rai să-l vezi!" Iar de nu ai să-i dai nimic, să nu îl umilești mai rău! Că-n sufletul lui e vrednic, să poarte-al lumii păcat greu. A fost părinte iubitor
MILĂ PENTRU CERȘETOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368887_a_370216]
-
omeniei prin gingașa stăruință de zi cu zi a bunătății ei. A murit draga de ea când eu eram doar un năpârstoc, dar o văd și astăzi cu ochii minții cum era în realitate: o țărancă micuță de statură, frumoasă, blândă și atât de bună la inimă, încât nimeni nu ieșea din căsuța ei fără ca ea să-l omenească din puținul material și din belșugul sufletesc cu care o înzestrase bunul Dumnezeu. Îndeosebi feluriții cerșetori simțeau această rară și nobilă bucurie
NEOMENIA ŞI NERUŞINAREA – DOUĂ DIN REALIZĂRILE DE HARAM ALE POSTDECEMBRISMULUI ROMÂNESC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1609 din 28 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368886_a_370215]
-
o folosească la maximum. Totuși, pe cer, berzele și cocorii scriau cu trupurile lor V-ul cu vârful îndreptat spre miazăzi, iar rândunelele care vara toată săgetaseră gălăgioase la joasă altitudine plecaseră discret spre destinații mai calde. Pentru Măriuca, acest blând început de toamnă, avea o semnificație și o importanță pe care le presimțea, fără a le putea concretiza, dincolo de datele obiective: admiterea la liceu, plecarea de acasă, de unde, de acum încolo, din lungul drum al învățării avea să revină doar
LEANA de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368940_a_370269]
-
instrucție, crearea unui sistem de pregătire foarte bun, ridicarea moralului armatei, ajutorarea familiilor celor care duceau greul războiului, crearea unei motivații a luptei. De asemenea, a fost amintit ajutorul oferit de natură și de biserică: primăvara anului 1917 a fost blândă și a permis cultivarea de legume chiar în grădinile proprii ale unităților militare și mitropolitul Moldovei a dat dezlegare la mâncare de dulce în post pentru membrii Armatei Române. Procesul de reorganizare s-a încheiat pe 10 iunie 1917 și
ZILELE BIBLIOTECII JUDEŢENE “NICOLAE IORGA”, PLOIESTI, 2017 de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368896_a_370225]
-
Vizita că-s venetic, Că de-aici oricine fuge Într-un spațiu mult mai mic. I-am spus că deși e mare Locu-acesta, nu mă tem Fiindcă tot ce e sub Soare Stă pe crucea unui lemn. Atunci El cu blânda-i voce M-a primit, m-a ospătat Promițându-mi să-mi aloce Locul binemeritat, Că pe drumurile vieții M-am păstrat cinstit și demn Sărutând tainic pereții Și din piatră și din lemn. Nu am judecat pe nimeni De
LEMN SI SPATIILE MICI de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368942_a_370271]
-
Suave flori, iubite lăcrămioare, Podoabe-alese ale primăverii, Ivite-n umbra unui codru-adânc, În leagănul tăcerii. Înlăcrimate-n pur argint, Eu văd în voi lumina radioasă Chemându-mă pe calea gândului, acasă... Privind la voi, pe mama o zăresc Cu ochii blânzi, cu chipul îngeresc Și-n ochi o lacrimă-mi răsare, Și lacrima se contopește-n floare. Pe când eram micuță, la vatra părintească, V-am răsădit, adeseori, în glia strămoșească Cu mama ce vă-ngrijea duioasă. Apoi, când eu crescui mai
LĂCRĂMIOARE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368951_a_370280]
-
ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > PUTEREA RAZEI ALBASTRE (1) Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 1930 din 13 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Puterea razei albastre (1) " Cobori în jos, Luceafăr blând, Alunecând pe-o rază..." M. Eminescu Asta am vrut, asta mi s-a dat! De trei luni și mai bine stau de veghe ca o fantomă în podul Observatorului Astronomic situat în inima munților, departe de oameni și de tumultul
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368955_a_370284]
-
noastră casă Era tot veselă, senină, Crăciunul era sărbătoarea Plină de fast și de Lumină. Colinde multe, minunate, Știa, de la mai multe culte, Și-n timp ce bradu-mpodobea, Îi plăcea mult să le asculte Sau le cânta cu vocea-i blândă Ca de tenor și ne uimea Ce minunat părea Crăciunul Când tata lângă noi era! Cu fluierul sau muzicuța Ne-nsenina sufletu-apoi, Iar când vedea că ne-ntristează, Făcea, pe dată, haz de noi. Se bucura ca un copil De darurile
CRĂCIUNUL CU TATA de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368999_a_370328]
-
reîntâlnirea cu Teleenciclopedia, m-au captivat multe filme bune, unele românești din filmoteca de aur, altele de dată mai recentă, premiate pe la festivaluri internaționale. Pe programele regionale se transmit iarăși convorbiri în genul spiritualelor polemici cordiale de pe vremuri. La „Profesioniștii”, blânda, excelenta și distinsa Eugenia Vodă l-a avut ca invitat pe Nestor Rateș, fostul director al postului de radio Europa Liberă. Trecutul întunecat evocat acolo pare atât de neverosimil acum! Hmmm, de lins degetele și de reflectat, mai ales pentru
ROMÂNIA EDUCATIVĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368992_a_370321]
-
uit cum ninge-n vălătuci De fulgi amestecați de vânturi. În casă-i cald, trosnesc butuci Și-n aer se propagă cânturi. E zvoană de la clopoței Și voci de urători prin sat, Venite de la prichindei Care colindă pe-nserat. În seara blândă de Ajun, Ei dau Crăciunului rugare, Ca Anul Nou să fie bun, Pentru a obștii adunare. Se bucură pentru Iisus, Venit cu rația de dreptate, El ne-a adus lumini de sus Și-n suflet sad de bunătate. Cu mere
SEARA DE AJUN de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369006_a_370335]
-
inscripții, de altfel pusese și el bani alături de frații săi pentru a le face. Amintiri duioase îl cuprindeau îi revedea pe părinții săi cu ochii minții așa cum el îi știa ca doi oameni de treabă mai ales chipul mamei sale blând, duios, preparându-le mereu câte ceva bun de mâncare pentru Sabat și iubindu-i cum numai o mamă o putea face. Nu putea să se gândească la mama lui fără să nu admire acea simplitate și duioșie feminină împletite cu acel
REGĂSIREA FERICIRII (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368980_a_370309]
-
în patimi și dorinți fierbinți, Nu poți ajunge la iubire. Privind ceru-nstelat, tu ai să vezi Că stelele își iubesc luna. Și ele, chiar de sunt ploi, sau zăpezi Vor fi-mpreună totdeauna. Să nu rănești nicicând un suflet blând Cu interesele-ți meschine! El în tăcere suferă plângând, Căci te iubește doar la tine. Floarea, de n-o iubești,tu ai să vezi Că nepăsarea ta o doare. Și se va ofili pe ramuri verzi, Scăldată-n razele de
TESTAMENT de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369079_a_370408]
-
O-nfățișează iar, trudită. Alungă răul, voalu-și lasă Spre orizont. Of! Dintr-o dată, O rază veselă, în casă Pătrunde,-n roșu îmbrăcată. Ar vrea un nor să-nnegureze Fereastra albă, s-o astupe. Dar zorii prind să lumineze Și vraja blândă o-ntrerupe. *** Referință Bibliografică: Leneșă noapte / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1911, Anul VI, 25 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
LENEȘĂ NOAPTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370805_a_372134]
-
scriu Cu picături de suflet Am scris și voi mai scrie. MAI GÂNDESC ADESEA Roibul plin de zile și de nopți cu stele Fuge pe câmpie-n vântul vălmășit. Pasul i se-nalță pe poteci cu iele. Strâng suflarea-i blândă-n pumnul căușit. Mai adun acolo colbul de pe valuri Framântat de viață-n timpul tumultuos Și adulmec gânduri risipite-n maluri De trăire-n pace și în mult frumos. Taie-n ritmuri timpul, scuturând copite, Și se duce... duce-n
LA CEAS DE VECERNII (POEME) de DOMNICA VĂRZARU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370804_a_372133]
-
FERMECAT! Autor: Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 1990 din 12 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Ce mai privesc la chipul tău frumos Și încerc misterul să-i descos, Candid mister cu fața cea mai albă, Pe care un zâmbet blând se scaldă. Înger frumos cu ochii scânteind, Reflexe de-nțelesuri multe aducând, Vestiri oculte în grai necunoscut, Ce parcă-i doar de inițiați știut... Bălaie șuvițele chipu-ți luminează, Arcuindu-se ușor năsucul ți-nobilează, Drept între frumoșii pomeți catifelați, Numai
FERMECAT! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370813_a_372142]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > BUNICA Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 1928 din 11 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Mi-aduc aminte de a mea bunică Zâmbitoare, blândă și vioaie, De statură era puțintică Și umbla ca furnicuța prin odaie. Pe creștet lin mereu mă mângâia C-o mână caldă, albă și muncită Și sufletu-mi plăpând îmi alina Când suspinam și eram necăjită. Căsuța primitoare și curată
BUNICA de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370834_a_372163]
-
primăvară Prin zecile de primăveri tăcute Și am rămas o tristă lăcrămioară Într-o grădină-a florilor pierdute. Eu nu ți-am fost decât o primăvară, O lacrimă, sub raza vieții tale Ce-a așezat-o sufletul, comoară În trupul blând al dalbelor petale. Crinul, floarea sufletului meu Prin piața lumii tumultoasă, În costum de floare-aleasă Zâmbesc oricui, fără de teamă Jubilând, de bună seamă! E-un carnaval, cu flori și îngeri, Cu măști hidoase, desuete, În care, inimă mai sângeri De
CRINUL, FLOAREA SUFLETULUI MEU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370864_a_372193]