4,944 matches
-
simte prea bine în ultima vreme, din cauza durerilor de cap stă mai mult în pat, m-a întrebat apoi cum merge cu școala, eu i-am spus că bine, între timp am observat că, la rădăcină, părul ei nu era blond, ci cărunt, și atunci bunica a spus că se bucură că sunt un elev silitor, măcar eu nu-l fac de rușine pe bunicu’, apoi, cu degetul împodobit de un inel, a arătat spre cana de sticlă de lângă vazele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
se Încruntă ușor, căutătura ochilor verzi marcînd un soi de Întrebare, ca și cum imaginea pe care i-o trimitea Înapoi oglinda Îi era necunoscută. Aproape străină. Albul rochiei Îi sublinia tenul sidefiu și Îi punea În valoare pletele bogate, de un blond venețian, de obicei Împletite, care i se rostogoleau pe umeri și coborau pînă la talie. Un păr de zînă, spunea Christian, logodnicul ei. O sirenă cu ochi verzi, care puteau să le sucească mințile tuturor marinarilor din lume. Bărbații pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Încă prea departe pentru a-i desluși trăsăturile, dar Îi era de ajuns să Închidă ochii ca să vadă zîmbetul larg care dădea la iveală două șiruri de dinți solid Înfipți - un zîmbet de lup de mare, spunea ea ștrengărește, părul blond și inelat la ceafă, privirea azurie, tenul ars de soare, eterna barbă nerasă de trei zile, umerii largi la adăpostul cărora era atît de plăcut să te cuibărești. Bretonul ăsta are ceva de corsar, afirma Milic. Marie redeschise ochii. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ei Îl modelaseră pe fiecare după chipul și asemănarea celuilalt, precum două pietre șlefuite de mare. Aceeași privire limpede a ochilor adînciți În orbite, același mod de a se mișca, un rîs identic, iuți la mînie amîndoi. Singura deosebire: părul. Blond Închis, părul lui Gildas Îi venea acestuia pînă la umeri. Loïc, care semăna cu mama lor, Încărunțise foarte repede și avea părul tuns scurt. În afară de acest detaliu, erau identici. Un adevărat mimetism. RÎse și ea. - Așa, așa, hliziți-vă, necredincioșilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ANPE! le declară ea cu glas puternic și glacial. Apoi urcă repede cele cîteva trepte care duceau la mezanin, unde Își avea biroul cu geamuri. Și intră În cel pe care-l ocupa mama ei. De la Yvonne, Gwen moștenise părul blond, ochii de un albastru puternic cu o privire mereu cercetătoare, formele generoase și senzuale. Dar și firea - oțel călit - și combativitatea. Yvonne era o femeie care muncea enorm, aspră la durere, dar și la treabă. Începuse să muncească de la treisprezce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Începu să bîiguie lamentabil. Sosirea inopinată a Juliettei Îl salvă, cel puțin pentru moment, dacă s-ar fi luat după privirea pe care tatăl lui i-o aruncă Înainte de a o studia cu atenție pe fată. Avea cincisprezece ani, era blondă, frumoasă, cu un aer angelic, și era singura care Îl putea Îmbuna pe bătrîn, desigur din pricină că semăna mult cu răposata lui soție, Gaïdick. - Eram cu Aude și cu Nicolas, minți ea fără rușine, expediindu-i un zîmbet pocăit bunicului ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe scuter, Încetinind În dreptul intrării și, fără să oprească motorul, băgînd mîna În cutia de scrisori pentru a trage ziarul care ieșea În afară. Ronan era de-acum tot ce Îi mai rămînea. Se uită o clipă la tînărul vlăjgan blond cu trăsături delicate, cu ochii căprui și blînzi moșteniți de la tatăl lui, Îl văzu cum lăsa să-i scape ziarul pentru a-și lua telefonul mobil, vîrÎt Într-unul din buzunarele blugilor, Îl văzu zîmbind la citirea mesajului pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
un leitmotiv, amețeala o pîndea, poate că era pe cale să-și piardă mințile. - Ești lumina mea... viața mea... Își pierduse mințile. Vocea aceea caldă și gravă murmura chiar În spatele ei. Christian! Se răsuci și dădu de privirea azurie, de părul blond care făcea bucle pe ceafă, de barba de trei zile... O imagine pe ecran. O imagine prin satelit transmisă de la o cameră video. O imagine proastă, neclară, cu sunet Întretăiat și plină de paraziți. Dar el era acolo și Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Încă departe de zona accidentului. Pilotul duse aparatul cît mai aproape și se puse În poziție de staționare. Polițistul se făcu livid la față dîndu-și seama că ceea ce el luase drept alge erau În realitate niște plete lungi de un blond venețian care se ondulau În ritmul valurilor declanșate de suflul palelor elicopterului. Marie. Zăcea pe burtă, cu brațele agățate de o biată bucată de lemn. Nici un semn de viață. Cu respirația gîtuită, se uită la scafandrul care, ținîndu-și brațele Încrucișate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fata lui. - L-au găsit pe Christian. 25 Silueta Înaltă se reliefa În partea din față a iahtului sponsorului său. Chipul, marcat de Încercările prin care trecuse, era aproape emaciat, ochii adînciți În orbite părerau mai puțin albaștri, o barbă blondă Îi năpădise obrazul și bărbia, dar totuși zîmbea. Cu zîmbetul acela de lup de mare care o făcuse pe Marie să se topească Încă de cînd era o puștoaică. Acum stătea țeapănă Între părinții ei, simțind o dorință violentă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
idiot. Și-l imagină pe skipper jucîndu-și rolul de fante și strivi cu furie al nu situ cîtelea chiștoc, fumat doar pe jumătate. Jumătatea care nu dă cancer, zicea el. Se crezu pradă unei iluzii văzîndu-l. Proaspăt ras, cu părul blond pieptănat cu grijă, cu privirea albastră și hotărîtă. - E cam tîrziu pentru o depoziție, rosti polițistul cu răceală. - Nu asta mă aduce aici. - Ce vrei de fapt de la mine ? Iertarea de păcate sau binecuvîntarea? - Vreau să-ți mulțumesc, i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cumplit, se izbea În pereți din toate puterile, până cădea amețit. Într-o după-amiază de octombrie, Bruno vorbi cu Patricia Hohweiller; era orfană și nu pleca din internat decât În vacanțe, când se ducea la un unchi din Alsacia. Era blondă și subțire, vorbea repede, chipul ei mobil Încremenea uneori Într-un surâs straniu. Săptămâna următoare, Bruno avu un șoc cumplit văzând-o așezată pe genunchii lui Brasseur, cu picioarele desfăcute; el o ținea pe după mijloc și o săruta apăsat. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Dar chipul maică-sii fusese drăguț, plăcut, și atât. Nimic nu anunța Încă șocul dureros al frumuseții fetei, iar mama ei Începu să se teamă. De la tată, de la ramura olandeză a familiei, Annabelle moștenea desigur ochii mari, albaștri, și părul blond, bogat; dar numai o Întâmplare morfogenetică rară putuse zămisli tulburătoarea puritate a chipului ei. Fără frumusețe, tânăra fată este nefericită, căci pierde orice șansă de a fi iubită. Nimeni, la drept vorbind, n-o ia peste picior, nici n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
spatele. Michel era În camera lui; Janine Împinse ușa și intră. Își pusese În gând să-l sărute, dar când schiță gestul, el se trase Înapoi cu un metru. Crescând, Michel Începea să semene izbitor cu tatăl lui: același păr blond și fin, același obraz ascuțit, cu pomeții proeminenți. Janine Îi adusese În dar un pickup și mai multe discuri cu Rolling Stones. El luă totul fără o vorbă (a păstrat aparatul, dar avea să distrugă discurile câteva zile mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
singură. Cele mai multe stăteau picior peste picior, purtau bluze transparente sau altceva de genul ăsta. Bruno nu se așeza chiar În fața lor, ci mai curând În diagonală, adesea pe aceeași banchetă, la mai puțin de doi metri. Privindu-le părul lung, blond sau brun, Își simțea deja membrul erect; căutându-și un loc, umblând printre bănci, presiunea din pantaloni Îi creștea dureros. Se așeza, iar În același timp scotea o batistă din buzunar. Era suficient să deschidă un dosar, să și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
lângă lac, Întinsă pe o lespede, o femeie goală se usca la soare, În timp ce alta se săpunea Înainte de a plonja. Mai aproape de ei, Îngenuncheat pe-o rogojină, un bărbos Înalt medita sau dormea. Tot gol, și foarte bronzat; părul lung, blond deschis, contrasta puternic cu pielea arămie; semăna vag cu Kris Kristofferson. Bruno se simțea deprimat; În fond, la ce altceva se așteptase? Poate mai era timp s-o șteargă, cu condiția s-o facă neîntârziat. Aruncă o privire la prietenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de furnicături cumplite. Una dintre fete, o brunetă zveltă, ieși de sub duș; luă un prosop și Își tamponă sânii tineri cu satisfacție. O roșcovană micuță Își scoase slipul și Îi luă locul sub jet; părul ei pubian era de un blond auriu. Bruno scoase un geamăt ușor, simți că-l ia cu leșin. Mental, se vedea apropiindu-se de ele. Avea dreptul să-și scoată chiloții, să aștepte la rând lângă dușuri. Se vedea În fața lor, cu sexul erect; se auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
nu există două masaje identice. După acest preambul, Își Începu demonstrația, rugând-o pe o participantă să se lungească. — Trebuie să simți tensiunile partenerei..., comentă el mângâindu-i umerii; mădularul i se legăna la câțiva centimetri de părul lung și blond al fetei. Să unifici, să unifici Întruna..., continuă el turnându-i ulei pe sâni. Să respecți integritatea schemei corporale...: mâinile animatorului coborau pe pântec, fata Închisese ochii și desfăcea coapsele cu vădită plăcere. — Bun, Încheie negriciosul, acum veți lucra câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
fascinată, ba chiar o dată râse În hohote. La celălalt capăt al peluzei, bărbatu-său Îi explica unui potențial nou adept originile mișcării, apărută În 1530 Într-un land din Saxonia. La intervale regulate, fiul său de trei ani, un mucos blond și agasant, urla că vrea la culcare. Pe scurt, Încă un autentic moment de viață reală. Lângă Bruno, doi indivizi pirpirii, cu un aer ecleziastic, comentau performanțele fustangiului. — E lipicios, Înțelegi..., spuse unul. Teoretic, asemenea femeie nu-i de nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
trei clase: una de-a X-a și două de-a XI-a. Problema, mi-am dat seama rapid, avea să fie cu a XI-a A: erau trei băieți și treizeci de fete. Treizeci de fete de șaisprezece ani. Blonde, brunete, roșcate. Franțuzoaice, magrebine, asiatice... toate delicioase, toate ispititoare. Și deja și-o trăgeau, se cunoștea, da, și-o trăgeau, schimbau băieții, profitau de tinerețe; În fiecare zi treceam prin fața automatului cu prezervative: se serveau de față cu mine, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
va sfârși civilizația occidentală, Îmi spuneam cu amărăciune: prosternându-se iar În fața mătărângelor uriașe, ca babuinul hamadryas. Mi-am făcut obiceiul să vin la lecții fără chiloți. Negroidul ieșea exact cu fata care-mi plăcea mie mai mult: delicată, foarte blondă, chip de ingenuă, sâni frumoși În formă de măr. Veneau la școală ținându-se de mână. În timpul temelor În clasă, lăsam Întotdeauna ferestrele Închise; fetele se Încălzeau, Își scoteau puloverele, sânii li se lipeau de tricouri; iar eu mă masturbam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
se apropie. El Își ridică privirea. — Ce surpriză..., spuse ea Încetișor; apoi se așeză În fața lui pe bancheta din imitație de piele. Annabelle nu se schimbase aproape deloc. Chipul Îi rămânea incredibil de neted și de pur, părul de un blond luminos; părea de necrezut că are patruzeci de ani, nu-i dădeai mai mult de douăzeci și șapte, douăzeci și opt. Era la Crécy din motive asemănătoare cu ale lui. — Tata a murit acum o săptămână, zise ea. Un cancer de colon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
respirație artificială. Deocamdată, acul unei perfuzii Îi intra În braț puțin mai sus de cot, un electrod era fixat la tâmplă și asta era tot. O rază de lumină străbătea cearșaful imaculat și-i lumina o șuviță din superbul păr blond. Chipul ei, cu ochii Închiși, doar cu puțin mai palid decât de obicei, părea nespus de Împăcat. Părea eliberată de orice teamă; lui Michel i se părea mai fericită ca oricând. E drept, el avusese mereu tendința să confunde coma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Cum stau așa în fața restaurantului, în fața mea oprește un taxi și ridic repede mâna. Ușa din spate se deschide și apare un șlap jegos cu mărgele, urmat de o pereche de jeanși tăiați trei sferturi, un caftan brodat, un păr blond și ciufulit familiar... Stai aici, tocmai îi spune posesoarea celor de mai sus taximetristului. În maxim cinci minute sunt înapoi. — Freya ? Spun uluită. Aceasta se răsucește pe călcâie și face ochii mari. — Samantha ! Ce faci aici pe trotuar ? — Ce faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mâner. Nu se aude nimic. Rămân acolo câteva clipe, dar întreaga casă pare pustie. Tocmai vreau să renunț și îmi croiesc drum cu greu pe alee, când, brusc, ușa se deschide larg. În fața mea se află o femeie cu păr blond lăcuit până la umeri și cercei lungi, care i se bălăngăne. E foarte fardată, are pantaloni lungi de mătase într-o nuanță ciudată de piersică, o țigară într-o mână și un cocktail în cealaltă. — Bună ziua. Trage din țigară și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]