5,404 matches
-
sapa lucrau și cei ce nu dispuneau de vite de muncă, iar însămânțarea, în acest fel, se numea „înțărnare”. După mai mulți ani de folosire pentru fânaț, curătura se desțelenea cu plugul de lemn tras de mai multe perechi de boi. Arătura se făcea într-un an „la cormană"3sau „la unghie” (la margine, lateral), iar în anul următor „la lături”(la margine), pentru a păstra mai bine apa în sol. Semănatul se făcea împrăștiindu-se semințele cu mâna, din sac
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
procesului necesita o adevărată diviziune a muncii. Bărbații cărau snopii, alimentau batoza, umpleau sacii cu boabe, femeile așezau paiele pe târș (o cracă pe care se clădesc căpițele de fân), iar copiii, în culmea fericirii, participau la transportul târșului cu boii sau cu caii. Întregul proces de cultivare a grâului pe parcursul mai multor veacuri a dat naștere unei creații populare versificate. Amintim, în acest sens, „Plugușorul”, datină în care sunt prezentate toate fazele de lucru: aratul, semănatul, secerișul, treieratul, măcinatul
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
zonă. În evul mediu, răzeșii erau obligați să producă fân pentru boieri și pentru domnitori. Aceste obligații erau consemnate și în Condica lui Constantin Mavrocordat din anul 1742, când sătenii din Lichitișeni și Oncești trebuiau să presteze această muncă. Animalele (boi, vaci, oi, porci, cai) erau o însemnată bogăție . În anii 1772-1774, erau consemnați 2 ciobani, un văcar, un porcar și un herghelegiu. În Tarnița figurau crescători de oi încă din anul 1816. Pe măsura măririi suprafețelor cultivate, pășunatul liber s-
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
înscriere la gospodărie de factori, cum ar fi suprafața totală de teren înscrisă, numărul de animale, mijloace de transport și de lucru sau numărul de brațe de muncă cu vârsta de peste 18 ani. În anul 1955, zootehnia comunei număra 103 boi, 81 juncani cu vârsta între 1 și 2 ani, 487 vaci, 15 cai și 12 iepe, 831 porci, 1.802 ovine, 79 caprine și 70 de stupi. În anul 1962, s-au înregistrat 833 l de lapte pe cap de
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
adăugându-se și puțină apă fierbinte, amestecându-se continuu. După ce se înmuiau semințele presate, se umplea strachina cu apă călduță, rezultând un fel de lapte ce se strecura printr-o sită pentru înlăturarea reziduurilor. Laptele acesta, numit uneori „lapte de bou”, se fierbea în oală până când se îngroșa. Sărată, pasta respectivă se consuma unsă pe pâine, pe mălai ori pe turte (Teodor Pamfile, „Industria casnică la români”, 1910, pag 241). Mare căutare au avut semințele de cânepă în medicina populară. De
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
se mai găseau, printre altele, o menghină uriașă și un aparat de găurit manual, precum și o seamă de alte unelte mai mici care ajutau la confecționarea fierăriei pentru căruțe, a plugurilor, pânzuirea uneltelor agricole sau la potcovirea cailor și a boilor. Materialul feros se procura de la magazinele de profil sub formă de fier beton, fier lat, fier oțelit și potcovită. Din potcovită se confecționau potcoave sau caiele. Nelipsită din fața fierăriei era stănoaga, un dispozitiv din lemn care era folosit la imobilizarea
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
un comerț liber. Seceta și calamitățile naturale au împins clăcașii în ghearele cametei sălbatice, fapt care a dus la pauperizarea generală a acestora. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, după cum ne spun bătrânii, unii cetățeni în tovărășie încărcau carele trase de boi mari cu diverse cereale, piei de animale, lemne și le duceau la Galați, Târgu-Ocna sau Bacău, unde le vindeau sau făceau schimb cu scânduri, petrol, sare și alte mărfuri de care aveau nevoie. Comerțul cu lemnele din pădurile mari era
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
constituit mai târziu și numele de familie Barcan. Ei porneau să caute stupii sălbatici toamna, iar după ce îi descopereau, îi însemnau. Pentru deosebirea stupilor, ei utilizau un instrument special, numit „corn de bărcuit”, confecționat dintr- un vârf de corn de bou, găurit în interior și tăiat la ambele capete, și o cutie de lemn, în care se introducea un fagure. Urmărind albinele ce roiau în căutarea hranei, barcanii le prindeau și le introduceau în cornul de bărcuit pe care-l închideau
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
în noroaie. Ploile și zăpezile abundente făceau ca circulația pe drumuri să devină un adevărat calvar. În nopțile fără lună, singurul mod de orientare era cântatul cocoșului. Cărăușia de lemne și cherestea era efectuată cu regularitate de către sătenii care aveau boi. În 1950, se transporta lemn pentru calea ferată de la pădurea Ghețu la Obârșia - de unde era dusă la Bacău. Gheorghe Florea din Tarnița avea obligația pe atunci de a transporta cu cei doi boi ai săi 6 m3 de lemn
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
cu regularitate de către sătenii care aveau boi. În 1950, se transporta lemn pentru calea ferată de la pădurea Ghețu la Obârșia - de unde era dusă la Bacău. Gheorghe Florea din Tarnița avea obligația pe atunci de a transporta cu cei doi boi ai săi 6 m3 de lemn. Când se efectua un transport de amploare, se alcătuia un convoi care ajungea până la 20 de care cu boi, sub comanda unui șef. Fiecare convoi avea în dotare scule de lemnărie necesare reparării căruțelor
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Bacău. Gheorghe Florea din Tarnița avea obligația pe atunci de a transporta cu cei doi boi ai săi 6 m3 de lemn. Când se efectua un transport de amploare, se alcătuia un convoi care ajungea până la 20 de care cu boi, sub comanda unui șef. Fiecare convoi avea în dotare scule de lemnărie necesare reparării căruțelor. La lăsarea întunericului se organiza popas la marginea drumului, se făcea focul, se pregăteau merindele, se hrăneau animalele, se organiza veghea și cărăușii se odihneau
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
miriște sau pe fânețe cosite de pe văi. Scopul este ca târlele ce merg din loc în loc să gunoiască locurile pe care pasc. Terminologia de păstorit este de origine latină, de asemenea și denumirile de animale: vaca, junca, juninca, boul, juncul, calul, oaia, mielul, mioara, capra, iedul, porcul. De origine slavă sunt cuvintele: cușer, leasă și mreje (pentru împrejmuirea stânei), iar de origine tracodacică sunt: cârlan, mânz, țap, țarc, murg, urdă, zer, gălbează, stână, baci, strungă, brânză și jintiță. Stânele
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
pe atunci), provenit din bălțile din zonele Bârlad, Tecuci, Galați. Într-una dintre legendele sale, cronicarul Ion Neculce evocă popasul făcut de Petru Rareș la Docolina, la noi la Bârlad, cu zece care cu pește, trase fiecare de câte șase boi. A doua zi dimineața, Petru Rareș a fost îmbrăcat aici în straie domnești de către trimișii sfatului țării. În documentele moldovenești, iazurile, heleșteiele și bălțile erau vândute, donate sau lăsate moștenire urmașilor. Iazurile pentru morile de apă erau folosite totodată și
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
sau dughie 2 (parâncă). În satele de răzeși 3, marii proprietari aveau nu mai puțin de patru categorii de bovine: vaci cu lapte, sterpele și mânzații (care nu veneau seara acasă, având țarcul și târla lor în câmp), cireada de boi de tracțiune (țarc amenajat în câmp) și cireada de viței, împreună cu micile turme de miei pășteau „în siliște”. La 10 mai, când ieșeau animalele la păscut, iarba era deja crescută până la genunchi, bună de coasă, florile galbene de păpădie împodobind-
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
spune căi nici un drum nu e prea lung ori prea scurt pentru a ajunge la biserica „Împlinirea Domnului” cu inima curată. Ctitoria acestei biserici este legată de o frumoasă lege0ndă. Aici ar fi poposit într-o noapte cu negoț de boi doi frați. Nu știau unde își duceau sătenii morții. Amândoi frații au visat același vis: Maica Domnului i-a îndemnat să construiască biserică pe locul unde rămăseseră peste noapte. Cei doi frați au trecut la fapte, construind o biserică cu
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
fructe (mere, nuci, prune uscate). „Uneltele”, adică prapurii sau steagurile, felinarele și crucea, aveau legate, la rândul lor, câte un prosop cu bănuț legat la colț. Urma, apoi, preotul cu dascălul, iar în urma lor carul mortuar tras de cai sau boi, împodobit cu lăicere și covoare. Rudele celui mort și cunoștințele acestuia închideau alaiul.. Mortul era scos din casă cu picioarele înainte, de către rudele apropiate, acestea primind câte un prosop. În poarta casei celui decedat se dădeau de pomană pernă, plapumă
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
acum se ascut fiarele plugului, vitele sunt bine hrănite, pentru ca lucrările de primăvară să înceapă bine. Dacă tună în această zi, vara va fi neroditoare. La Tarnița, scoaterea plugului la câmp era însoțită de un ritual: stăpâna casei arunca înaintea boilor un ou de găină, care dacă se spărgea, plugul se strica. Alexiile - 17 martie - constituie momentul în care pământul se dezgheață și se deschide pentru arătură și toate gângăniile învie și ies de sub pământ. În această zi nu se lucrează
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
între Moș Nicolaie și Moș Crăciun. Fiind și hramul vechii biserici „Sfântul Nicolaie”, prăznuit la 6 decembrie, Moș Nicolaie aduce cadouri copiilor cuminți iar celor mai puțin cuminți, câte o nuielușă. Moș Crăciun era stăpânul păstorilor și al staulului cu boi, unde s-a născut Iisus Hristos. Crăciun a fost primul creștin ortodox din lume. Venirea lui în noaptea Crăciunului este, de asemenea, prilej de bucurii pentru cei mici și chiar și pentru cei mari. Băștinașii răzeși au păstrat tradiționalele obiceiuri
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
cerpelit”. Atunci, bolnavul alerga la tușa Ileana a lui Spiridon, care știa să descânte. Ea folosea pentru descântec o piatră cu care atingea buba de la nas, în timp ce spunea: „Sculatu-s-a omu’ mare ș-a plecat la plug cu șase boi/ Să are drumurile,/ Să pună chetre și chetroaie./ Când a răsări chetrele și chetroaile / Atunci să răsaie/ Din creierele capului,/ Din viderile ochilor,/ Din sfârcul nasului,/ Din rădăcina dinților,/ Din grumazul gâtului/ Să rămâie Lenuța curată și luminată/ Ca argintul
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
știe-a descânta,/ Cu apă te-o spăla,/ Cu miere te-a mirui/ Cu frunze de calapăr te-a îmbăia,/ Cu castravete ți l-a pune./ A lua castravetele și ți-a spune:/ ,,De-o fi păr de vacă, de bou/ Păr în păr Păr de cal, păr de iapă/ Păr în păr/Păr de mâță, păr de motan/ Păr în păr,/ Păr de găină, păr de cocoș/ Păr în păr,/ Păr de gâscă, păr de gânsac/ Păr în păr,/ Păr
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
cauterizare, se spăla cu săpun de față și se dezinfecta cu spirt sau cu creolină celelalte răni de pe corpul vitei. După o săptămână de tratament, animalul se vindeca. Castratul berbecilor (întorsul), al porcilor (dresul sau scoghitul), al cailor (jugănitul), al boilor (întorsul) se practica tot de către Costică Straton, care mai știa să slobozească și sânge, folosindu-se de stricnele 2 și să vindece vitele umflate din cauză că au mâncat lucernă verde, muștar, știriță sau caprifoi. Vindeca, de asemenea, animalele bolnave de rumegătură
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
capul să mai stârnească atâta lume pentru niște tătari. Și cea făcut Ștefan-vodă? I-a hărțuit cu meșteșug ș-a luat Ștefan vo câțiva ostași vrednici și buni de gură și toți călări. Cu dânșii a strâns o gireadă de boi la un loc cu vaci, cu viței, cum s- antâmplat, și a pus mai pe toate clopote, tălăngi, clopoței și le-a luat la goană cât puteau fugi înspre vetrele tătărăști. Tătarii, când au auzit huitul clopotelor, tropotul vitelor și
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
o brută într-un ins manierat și educat, așadar rolul civilizator nu-i poate fi negat (Efigenia va avea o influență mai mult decât pozitivă asupra lui Galeso, care, deși fiul unui nobil, se comporta rudimentar, fiind poreclit Cimone, recte „Boul”, în V. 1). Donna angelicata nu acceptă avansurile, păstrându-și imaginea de virgo intacta, sau supune pretendenții unor probe menite să le dezvăluie calitățile și aptitudinile, ori îi respinge pentru că nu i iubește (Agnese din V. 5, Nonna - VI. 3
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
încă înainte de a împlini 15 ani și ca jucării pretinde un tambur major. Ajuns căpitan, cere gorniștilor să cânte scurt. Compune el însuși marșuri și respinge ideea unui recrut că adunarea ar fi și o operație matematică: „Adunarea se cântă, boule!” Sergenții și locotenenții lui Bacalbașa fredonează marșuri care glorifică frumusețea vieții ostășești. Locotenenet de rezervă, învățătorul Toderici își mână trupa de „premilitari” la instrucție pe un marș cu versuri optimiste în metru popular: Vesel timpul primăverii/ vesel sunt și eu
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
cu apă de viță de vie sau cataplasme cu câlți de in, plămădiți În rachiu de drojdie. Spălături la ochi cu ceai de albăstrele, de aloe, din rădăcini de boz, bunghișor sălbatic, din semințe de busuioc, de cimbrișor, de coada boului, de crăițe, de lemnul Domnului, lumânărică, frunze de măr dulce, de măturică, mierea ursului, nalbă, ocheșele, Poala Sântămăriei, coajă de soc, de șovârf, de sulfină. Ochii se mai clătesc cu roua adunată de pe frunzele de brusture, de porumb, de pe spini
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]