16,849 matches
-
faci acolo? — Pregătesc niște fructe pentru dulceață. — Hai să ne odihnim puțin. Ne uităm la televizor, mai răsfoim presa și mergem la culcare. Ca să-ți iei altă bucătăreasă cum m-ai amenințat cândva, îl necăjea Cecilia. Matei se duce în bucătărie, o imobilizează, privind-o drept în ochi și-i spune. Crezi c-aș mai găsi o bucătăreasă cu ochi frumoși albaștri și blânzi ca ai tăi? Pricepută la toate? Un Casanova ca tine găsește câte vrea. Ia spală-ți mânuțele
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
cu ochi frumoși albaștri și blânzi ca ai tăi? Pricepută la toate? Un Casanova ca tine găsește câte vrea. Ia spală-ți mânuțele astea delicate frumos, o duce la chiuvetă și i le spală ei ștergându-le cu șervetul de bucătărie și hai să vorbim despre Casanova că văd că te obsedează. Se așeză pe un fotoliu în fața televizorului și ea pe genunchii lui. Când mă prinsese hărnicia, tu mă întrerupi. Cine a fost Casanova? Știi? —Cum să nu știu. A
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
odăiță strâmtă, în clădirea de locuințe de pe strada P., Anton se deșteptă după un somn lung, ca de obicei și, cu pași mici și repezi, parcurse calm mult iubitul său traseu, ce îi aducea atâta fericire. Itinerariul cuprindea sufrageria, holul, bucătăria, și dădea în antreu, unde trona bine, cu multă fală, oglinda casei. Solemn, se studie tacticos, cu multă luare-aminte, din cap până-n picioare și, părând mulțumit, își drese vocea și rosti senin, cu pieptul ușor, „bună dimineața”, întorcându-se apoi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
românească sau italiană sau franțuzească, nu te aștepți să găsești o prezentare a celor patru anotimpuri, cu fotografii de câmpii cotropite de alb, cu arbori înfloriți care se frâng în lumină și cascade tremurătoare veghind liste întregi de ingrediente "sezoniere". Bucătăria japoneză este bucătăria anotimpului și nu înțeleg prin aceasta faptul că "acum, este sezonul spanacului, deci să gătim mâncare de spanac". Nu. Bucătăria japoneză își propune nici mai mult nici mai puțin decât să întruchipeze eidos-ul anotimpului la tine în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
sau franțuzească, nu te aștepți să găsești o prezentare a celor patru anotimpuri, cu fotografii de câmpii cotropite de alb, cu arbori înfloriți care se frâng în lumină și cascade tremurătoare veghind liste întregi de ingrediente "sezoniere". Bucătăria japoneză este bucătăria anotimpului și nu înțeleg prin aceasta faptul că "acum, este sezonul spanacului, deci să gătim mâncare de spanac". Nu. Bucătăria japoneză își propune nici mai mult nici mai puțin decât să întruchipeze eidos-ul anotimpului la tine în farfurie. Să îți
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cu arbori înfloriți care se frâng în lumină și cascade tremurătoare veghind liste întregi de ingrediente "sezoniere". Bucătăria japoneză este bucătăria anotimpului și nu înțeleg prin aceasta faptul că "acum, este sezonul spanacului, deci să gătim mâncare de spanac". Nu. Bucătăria japoneză își propune nici mai mult nici mai puțin decât să întruchipeze eidos-ul anotimpului la tine în farfurie. Să îți aducă, redus la esență, în adevărul său etern care, pentru că poetul ne avertiza de mult, este inseparabil de frumusețea eternă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
își derivă plăcerea din felurile de mâncare sezonale. Nici acum nu v-am convins? Nu începeți să simțiți că, într-adevăr, pentru a exprima această realitate complexă și fascinantă, acest mod de viețuire unic și inimitabil, aflat, de la veșmânt la bucătărie până la arhitectură și teatru, sub zodia esențialului, dar a unui esențial perceput nu metafizic, ci estetic pentru a exprima toate acestea trebuia inventat cireșul japonez, după cum trebuia inventat cuvântul shiki ? Dar nu, vă simt încă retractili, și înțeleg asta, este
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de-o șchioapă (ar trebui să-mi pun deja ochelari, dar sunt fudul) și, într-un târziu, comand un meniu Big Mac, cu cartofi prăjiți și cu suc de portocale. Cum fast-food-ul este plin până la refuz de albi impermeabili la bucătăria japoneză, decid să mă așez lângă un rond de flori și să plonjez, ca în adolescență, în explorarea alchimiei irezistibile a cartofilor rumeniți și a chiftelelor cu maioneză. Cu o dexteritate demnă de un jongler, mâna dreaptă cuprinde drăgăstos paharul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
motive ciudate, cu luciu verde-închis. În așteptarea acestui rit de hieros gamos ah, dacă aș avea și eu puțin noroc tremuram la intrarea ferecată a cuptorului, cărând lemne și făcând, din când în când, drumuri până în vale, acolo unde, în bucătărie, câteva femei pregăteau prânzul. Masa, mare, lungă, acoperită cu o față albă, din plastic, semăna izbitor cu cele de la nunțile noastre. Întinsă aproape de cuptor, în aer liber, se umplea, treptat, cu farfurii, cu bețișoare, cu platouri uriașe de orez, cu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
atragă atenția întregii mese; cât de neplăcut ar fi fost să simtă asupra sa greutatea imensă a acelei priviri colective care ar fi izolat-o, care ar fi proiectat-o, brusc, în centrul unei alterități înfricoșătoare ultima femeie sosea de la bucătărie, aducând ultimul platou cu orez fumegând. Nimeni nu o remarcase însă, bineînțeles, se temuse degeaba, doar eu îi eram solidară în sfioșenie. Și totuși, orice japonez ar fi simțit la fel, știam asta, ah, sfielnic popor al meu, care nu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
s-au deplasat mulți soldați la fața locului și au văzut cum un soldat împușcase o viperă care a atacat la gât cel mai bun cal al divizionului. Calul era de origine elvețiană și în aplicații era folosit la transportul bucătăriei de campanie și al butoaielor cu apă, lemne, cărbune și alimente. Militarii care au fost de față erau mândri de faptul că au fost martorii acelei întâmplări și au povestit că vipera era foarte mare. A atacat calul cu toată
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cu modul în care se regăsește în internate sau spitale (presupunând condiții mult mai civilizate de locuit). Fiecare cuplu mamă-copil dispune de o cameră proprie, apoi există spații comune: camera de joacă a copiilor, sufrageria (camera de primire a oaspeților), bucătăria, holurile, grupurile sanitare și spălătoria. În legătură cu folosirea spațiului individual, ca și a celui comun, există reguli precise și o distribuire riguroasă a sarcinilor de realizare și menținere a curățeniei. În ocuparea spațiului se poate observa o ierarhie de putere, dar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de jos Închipuia salonul locuinței noastre. Căpitanului Îi plăcea să coboare și să se așeze acolo ca să-și omoare timpul când nu avea ceva mai bun de făcut, adică În majoritatea cazurilor. În ciuda mirosului de prăjit și a fumului de la bucătărie, a murdăriei de pe jos și de pe mese, a șoarecilor care fugeau de colo-colo urmăriți de pisică sau căutând bucățele de pâine, locul era confortabil. Era și plin de mișcare, fiindcă obișnuiau să-l frecventeze călătorii căruțelor de poștă, juzi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
creditorilor, poeților, amicilor În căutare de bani și a altor soiuri de nepoftiți. În ce-l privește pe Diego Alatriste, masa pe care i-o rezerva Caridad Lebrijana lângă ușă era comodă și Însorită; uneori, stăpâna localului Îi trimetea de la bucătărie o plăcintă cu carne sau niște cârnați, ca să alunece vinul mai cu spor. Din tinerețea lui despre care nu vorbea niciodată, nici puțin, nici mult, căpitanul păstrase o anumită Înclinație spre lectură; și nu era lucru neobișnuit să-l vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
să facă și asta: să deseneze. Ar fi trebuit să amintesc și ferma Evigheten („Eternitatea“). Se afla în partea cea mai depărtată a ocolului silvic, de aceea se și numea așa. Bunicul locuia în cea mai mică încăpere, aflată în spatele bucătăriei, sub brazii uriași, ca să zic așa. Ah, bunicul! Cum își apleca lent, parcă ezitând, capul greu când sta lângă pianul mamei, acel cap care de fapt ar fi trebuit să fie așa de ușor! Asculta muzica, legănându-și capul. Adesea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
să fie ocrotit de singurătate. Primise ca dar de Crăciun un pian mecanic marca Hupfeld, să-i cânte acum, când bunica nu mai era. în seara de Bobotează a plecat în pădure, spre Hattstensborgshållet. Tata tocmai privise termometrul de la fereastra bucătăriei și spusese: Minus patruzeci de grade. Nimeni nu a văzut când ieșise. Abia la ceai i-au observat lipsa. Mama și-a pus haina din blană de focă și a început să fugă în jurul casei, chemându-l. Da, lucrurile au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
reflecție din istoria suedeză a despăduririlor prin foc. VIGNETA Pianul mecanic pe care bunicul îl primise în dar de Crăciun și care, ca să spun așa, ar fi trebuit să ia locul bunicii mele moarte a fost mutat în camera din spatele bucătăriei, încăperea întunecoasă de sub brazi. Mi-amintesc cu adevărat toate acestea? Mama la pian, capul tăiat al Sfântului Ioan Botezătorul, tata în pantaloni verzi, cu jambiere, gândurile lui despre creierul decongelat al bunicului, numele aruncătorului de flăcări, Tempus, melodia „Când scorușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
coborât spre Avaliden pe bicicletă, pelerina de ploaie brună îi flutura în urmă. Avea o bască neagră, pe lângă urechi îi ieșeau șuvițe de păr galbene și crețe și semăna cu pinii subțiri de jos, de lângă golful Rentjärn. A intrat în bucătărie. Eu fugisem din calea ei și mă vârâsem sub masă. Dacă se uita cu atenție, ar fi putut vedea cum răsuflarea mea mișca mușamaua de pe masă. Bunicul deschisese precaut ușa și o lăsase crăpată. Prin crăpătură auzea totul. Ce vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Nici un îngheț din lume nu poate distruge literatura. în camera strâmtă de sub brazii înalți, lângă pianul mecanic care, cu anii, se dezacordase - în plus, unele acorduri erau acum întristător de neterminate, pentru că unele note dispăruseră - acolo, în aburii moi de la bucătărie, bunicul mă conducea în lumea plină de libertate, imaginație, căldură și autenticitate a literaturii. în memoria lui se afla, după cum am spus, întreaga literatură a lumii. Poate că și memoria bunicului fusese congelată, dar în sens opus. în vreme ce mă lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
față de locurile natale. Cura pe care o urmezi, tratamentul propriu-zis, crezi că ți-e de vreun folos? a întrebat ea. Da, mamă, am spus. Sunt convins de asta. Apoi tata m-a luat de mână și m-a condus prin bucătărie în camera bunicului. Acolo se afla motivul vizitei mele acasă. Pe soba din bucătărie stătea o cratiță care scotea aburi, iar inconfundabilele mirosuri de piper, dafin, cuișoare și ceapă, într-o uniune intimă, se răspândeau în întreaga casă. Mama nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
de vreun folos? a întrebat ea. Da, mamă, am spus. Sunt convins de asta. Apoi tata m-a luat de mână și m-a condus prin bucătărie în camera bunicului. Acolo se afla motivul vizitei mele acasă. Pe soba din bucătărie stătea o cratiță care scotea aburi, iar inconfundabilele mirosuri de piper, dafin, cuișoare și ceapă, într-o uniune intimă, se răspândeau în întreaga casă. Mama nu uitase ce doream cel mai tare să mănânc. VIGNETA în camera bunicului era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
el acum, iar mama a luat cartea, vârându-și degetul între paginile deschise. în vreme ce tata s-a dus în birou, așezându-se înaintea hărților lui, și în timp ce mâncarea din cratiță încă mai clocotea, iar aparatul de radio de pe bufetul din bucătărie cânta, mormăind înăbușit, muzică de gramofon de după-amiază, noi ne-am așezat pe sofaua din fața pianului. Și mama a început să citească exact pasajul la care bunicul se aflase, probabil, chiar în momentul morții: „îndurările, răspunse acesta, îndurările sunt acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cu tot ce fusese distrus. Probabil totul era deja în ziare. Cu siguranță fusese scris la ziar. Tata era necăjit de faptul că odaia bunicului stătea goală. Era o încăpere excelentă, pătrată, simplă și stabilă, despărțită de restul casei prin bucătărie. Trebuia să i se dea o întrebuințare. Camera goală i se părea ceva nenatural. Cu ajutorul unor țărani din localitate, a refăcut camera. I s-au pus podea și pereți de beton armat, încăperea devenind în felul acesta mai curând un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
de fapt copia mea este de aceeași calitate artistică ca și originalul. Chiar dacă nu vreau să mă laud. Deasupra patului ei din camera de hotel se afla o reproducere îngălbenită după Rembrandt: Orbirea lui Samson, un tablou care atârna în bucătăriile multor țărani la mine acasă, pe domeniul ocolului silvic. întotdeauna mi s-a părut că acest tablou este un pic ambiguu. Filisteenii sunt cei care-i scot ochii? Sau el este pur și simplu orbit? înspăimântătoarea lumină aruncată asupra lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
niciodată despre cele întâmplate. Eu am cumpărat o sticlă mare de alcool și am pus-o în locul celei băute. Dar Manfred Marklund bea cu plăcere alcool. Când vine în cele din urmă acasă, la Eva, se așază la masa din bucătărie, dă la o parte cărțile femeii și-și pune în față paharul și sticla. în vreme ce mănâncă ce i-a pus ea în față, bea liniștit și cu grijă câte o înghițitură. Câteva păhărele, spune el. Apoi îi merge mai ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]