31,862 matches
-
bidonville: casele cu pereții acoperiți cu tablă galvanizată, construite pe-un teren rămas fără proprietar. În curtea fără gard, exact ca-n filmul lui Kusturica, Pisică albă, pisică neagră, porcii rod dintr-un Trabant. Pe noi ne rup cîinii în bucăți și Iliescu se pupă cu babele la Cotroceni, zice, judecînd după hainele uzate și după ghetele și mai uzate, un disponibilizat. Eu i-aș otrăvi pe toți, pe toți i-aș otrăvi. Păi da, cu nea Nicu era boieria boieriilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
puțin El-ul. Consubstanțial imaginarului, eseismul e o invariantă a prozelor din Sub semnul Aspidei, ce conferă acestora o unitate de ton, de atmosferă interioară, de sens, atât de pronunțată, încât la o lectură continuă, ele nu sunt percepute ca "bucăți", ci în totalitate. Găsindu-se în raport osmotic și cu poemele, prozele compun un roman sui-generis. Indiferent de vizualizările formale (vers, proză, teatru), însușirea definitorie comună scrierilor Roxanei Pavnotescu e aceea de a transmite o vibrație. O anume vibrație. Roxana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și-și scufunda capul între palme, încât nu mai puteam nici măcar sa-i zăresc chipul... Enervat până la exasperare, mi-am înfipt colții în peretele de lumină al lunii și am mușcat cu toată forța. Luna s-a desfăcut în două bucăți egale și fata mi-a căzut moartă în brațe. Luna, înconjurată cu un cerc de sânge, își arăta cele două emisfere sparte: una întoarsă către pământ și alta către cer. De-atunci nu am mai fost niciodată îndrăgostit, poate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de noi, Philomena, nu-i așa? Tu ai înțeles totul și totul e spre binele tău. (Ea alunecă ușor către centru și se lipește de Mască. Ambele brațe laterale, uni-braț, se strâng în jurul ei. Formează un cerc. Pulovărul în trei bucăți o înconjoară ca o armonică.) Scena 2 (Intră Dora cu noul ei drăguț.) Țiitorul: Deci pe unde spuneai că bântuie triplul tău soț? N-ar fi oportun să ne întâlnim tocmai acum. Ar fi un duel inegal: trei contra unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
visat Am sperat că într-una din zile am să pot atinge o anumită puritate, pentru că numai iubirea mi-ar putea simplifica spiritul sau sufletul; și am să mă pot gândi la o singură femeie sau bărbat pentru o îndelungată bucată de vreme, chiar dacă acel segment de timp nu va putea competiționa cu eternitatea. Nici nu mai știu cât de puțin voi fi încercat eu sau cât mi-au înșelat așteptările ceilalți. Căci puțini sunt cei ce se pot dărui total
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
locul unde se formează cozile de intrare. Rătăcit pe platforma de filmare, tu îți cauți rolul tău. Rolul tău este să stai disciplinat într-una din cozile: prima vez sau secunda vez și să apari în fața lui Joao cu o bucată de hârtie în mână, unde sunt traduse neglijent și fără prea mare convingere afecțiunile sau problemele tale. Interpretul, dacă se va întâmpla să fie vreunul în momentul în care tu vei intra în obiectiv, va bălmăji ceva neînțeles lui Joao
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cupelor goale, ochii mi s-au uscat, și-au pierdut strălucirea. Pieptul mi s-a răsucit înăuntru, într-o scobitură. Deschid ușa. Pe prag, zace, sfâșiat, cel mai tânăr dintre sentimentele mele. Cel mai jalnic și mai mic. Îl recompun bucată cu bucată și-l reașez la locul lui, în scobitura pieptului, rotundă ca o lingură. E mai bine așa. În fond, așa e mult mai bine! New-York 2008 Cuprins Prefață ............................................................................ 5 Scurtă dare de seamă (Prolog) ............................... 13 Ciclul Animus ............................................................ 17
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ochii mi s-au uscat, și-au pierdut strălucirea. Pieptul mi s-a răsucit înăuntru, într-o scobitură. Deschid ușa. Pe prag, zace, sfâșiat, cel mai tânăr dintre sentimentele mele. Cel mai jalnic și mai mic. Îl recompun bucată cu bucată și-l reașez la locul lui, în scobitura pieptului, rotundă ca o lingură. E mai bine așa. În fond, așa e mult mai bine! New-York 2008 Cuprins Prefață ............................................................................ 5 Scurtă dare de seamă (Prolog) ............................... 13 Ciclul Animus ............................................................ 17 Sub semnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
semilună palidă, galenți de copil, odgoane, hamuri care își așteptau îndărătnic utilitatea, găleata cu tăciuni de pe vremea basmelor pentru caii năzdrăvani, potcoave, seturi desperecheate de cuțite, cu sau fără mâner, săbii pentru prinți sau pentru zmei, lănci pentru turniruri, o bucată dintr-un meteorit, câteva tropote de cai pursânge, un strigăt nedeslușit de luptă, care putea să însemne fie victorie, fie deznădejde, un scâncet înfundat (de băiat, după insistența monotonă în aceeași octavă), o tentativă de cântec al unui greier anchilozat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
trezi în pat. Și pe astea trebuie să le iau și ridicându-se anevoie le îngrămădi pe toate într-o boccea. Cam mare, își zise și, fără să aleagă, aruncă peste gard, între garajele vecinilor, ciozvârte de alergări prin zăpadă, bucăți de frig, zâmbetele solare ale tovarășelor de joacă, zdrențe din înfățișările părintești la serbările școlare, seriozitatea toată a mersului încrezut prin mulțimea de spectatori care se dădeau la o parte ca la trecerea unui V.I.P., așchii din tristețea de copilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din buturi de porc, tone de ceai rămase de la băloșii bolnavi, sute și sute de pâini mușcate puțin, frânte de mâini tremurânde, pătate cu sos, cu sânge sau muci, păstrate atent în beznă și frig, pe trupuri umane frumos înghețate, bucate gustoase mirosind a formol, mustind din belșug de viață și moarte. Lentoarea mișcărilor voastre cu ochi înecați în grăsime, Sâni opulenți și fleici vălurite pe burți Revărsate obscen în hălci transpirate, Pe stâlpii diformi, altădată picioare, Cilindrii de carne, atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Lentoarea mișcărilor voastre cu ochi înecați în grăsime, Sâni opulenți și fleici vălurite pe burți Revărsate obscen în hălci transpirate, Pe stâlpii diformi, altădată picioare, Cilindrii de carne, atent mergătoare, Încet e colosul, dar iute e mintea; Gândește în porții, bucăți feliate, Afară, ce-nseamnă afară? O fi vreun cuvânt inventat pentru morgă, Vreo secție nouă cu alți pacienți Așteptând străvezii cu castronul în mână Ciozvârta de viață, gramajul de pâine, Litrul de aer și targa pe role, Neștiind că din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fost, dar având în vedere specificul, putem spune că brăilenii erau veșnici față de alți locuitori ai lumii. Și tocmai se scărpina cu brațele crengoase de nerăbdare, scuturând fără voie câțiva muguri ai unor viitori poeți împietriți demult în stil, o bucată de noapte râioasă, rămasă de pe vremea în care spațiul era zgândărit de gândurile geniilor locale, când Mireasa noastră începu să cânte. Dar a trecut acceleratul de 13:20 București-Galați și a uitat că a cântat. Când personalul de 16:14
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din trompete un remember amar. Culorile rafinate ale sunetelor o duseră cu gândul la împătimitele gânduri ale copilăriei. Mamă, vreau un căluț zburător. Mioara avea un balon-cal. Dincolo, Mama se juca între ziduri cu o gărgăriță-balon. Căluțul albastru ocupa o bucată de spațiu unde ar trebui să fie Iisus, dincolo, Iisus se decupa odată cu gărgărița. Și astfel, Fiul era gonit de colo-colo. La radio, se odihnea într-o sonată de Mozart, în celălalt loc plângea divin într-o vioară. Și fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dovedeau existența chiar a nonexistenței, pentru că urletul gunoierilor învia morții, ți-i aducea la masă, îți oferea o sumă de bani din lumea astrală a urletelor sau un castron de aur în care puteai să oferi mogulului gunoier săracele tale bucate. Acești magicieni care trăiau fără a fi văzuți, doar auziți, strigau în Dumnezeu și Dumnezeu se pulveriza în spațiu, în Dumnezei. Chemau pe Diavoli, care se înstăpâneau în spațiul urlat și clădeau alt urlet, al neputinței de a nu fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să adun cu grijă totul, pentru că nu pot să plec fără niciun dar la el după atâta timp, tocmai din liceu, s-ar putea să se supere și să-mi întoarcă spatele, cum, mi-ai adus numai câteva amintiri? O bucată măruntă dintr-o viață lipsită de mine. Trebuia să aduni tot, tot, toată viața! Da, Mitică, dar viața pare atât de lungă, încât tot aduni și nu mai termini! Ce să-ți mai culeg, peste trei sferturi din singurătatea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și atomii s-au cam plictisit de monotonia somnului în vitrine, sertare, servante, genți și valize, eu le folosesc pe rând înnobilându-mi camera ori de câte ori aveam chef, cu lenjerie proaspătă, creându-mi astfel finalul unei etape, spălatul, dereticatul, însemnau altă bucată de viață, pe care o tocam nevăzut și o aruncam în creuzetul timpului, acolo fermenta și, desigur, beam apă proaspătă de la izvorul nemărginirii, aveam astfel ziua multiplicată până la granițele unei săptămâni cine știe unde era sfârșitul! sau ale unei lumi cine știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în rochie de mireasă, devenea soția fiecărui bărbat după un ceremonial frugal pentru că voiam să te simt, Mitică, de la fiecare și tot nu reușeam să te întregesc, să te simt întru totul, nu aveam puteri atât de mari, te culegeam bucată cu bucată, tu erai mirele meu format din fiecare amant în parte. Mama dorește, așa cum e mumificată de mine în piramida vie pe care eu o oferisem ca ecran al libertății mele, să fie asemenea mie sau se închipuia, oglindindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de mireasă, devenea soția fiecărui bărbat după un ceremonial frugal pentru că voiam să te simt, Mitică, de la fiecare și tot nu reușeam să te întregesc, să te simt întru totul, nu aveam puteri atât de mari, te culegeam bucată cu bucată, tu erai mirele meu format din fiecare amant în parte. Mama dorește, așa cum e mumificată de mine în piramida vie pe care eu o oferisem ca ecran al libertății mele, să fie asemenea mie sau se închipuia, oglindindu-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mai mor încă o dată? Da, îi spunea Mioara privindu-L, dar altfel, să-i lași să Te închidă într-o cușcă, la care să vină cu copiii, să râdă, să-Ți arunce mâncare, să Te poată pălmui sau să rupă bucăți din hainele Tale, să le fii clovn, animal pe care-L pot oricând pune în lanțuri, se vor lăuda chiar cu acest lucru o generație, două sau mai multe. Ce contează o bucățică de veșnicie pentru Tine! Lasă-i, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Traian, ceasul vechi de două secole și Muzeul de istorie, toate acestea sunt un segment din Brăila. Bisericuța împlinește acest spațiu, prin vechime și frumusețe. Dacă acest cerc n-ar fi spart de paralelipipedul cu unsprezece etaje al Hotelului Traian, bucata de oraș ar fi o mândrie turistică. Clădirile vechi, transformate în centre comerciale, zgârie ochiul. Ceea ce nu vede însă nimeni, sunt energiile care se împletesc aici, destinele care nu țin cont de sensul giratoriu care închide parcul. Asemenea, coboară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în timp ce săpam, dumicatul Pământului cu ei și iar sticla era sacrificată și iar în urma mea lipovenii netezeau calea, pe când eu eram deja la jumătatea celui de-al III-lea, adun acum cu lopata zdrențe de haine, rădăcini istorice de copaci, bucăți de cărămizi din casele care adăpostiseră copiii blonzi ai amintirii, uneori numai băieți, uneori numai fete, mai zăceau cioburi din iubiri sfărâmate, mă împiedicam în vâna vreunui război amânat între clanuri și, cum șanțul întrecuse în lungime toate șanțurile, în loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
buzele uscate cu câteva picături scăpate din vedere în cursul nopții. Mâinile îi tremurau și și le înfipse cu ciudă în vata de sticlă izolatoare a țevilor cu triplă folosință: pat, masă, șifonier. Se scurse prin gaura zidului afară, glisând bucata de tablă care masca ascunzătoarea. Era prea devreme și bodegile din Piața Săracă și cele de pe Calea Galați încă nu se deschiseseră. Se așeză pe stinghia băncii din părculeț și arestă un chiștoc de lângă picior. Fumul își făcu preț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
colțul de est al pieței. Se așeză pe prag lângă câinele încovrigat, cu soartă asemănătoare boschetarului de lângă el. Când Luna se albise la față de oboseală, se încumetă și patronul cârciumii de doi bani să descuie lacătul. Îndreptă cu piciorul o bucată de linoleum care deschidea ca un plic vederea spre cimentul zgrunțuros al podelei și turnă o țuică pentru Cargobot, ca arvună a viitoarelor servicii aduse restaurantului și clienților săi aleși: piețari, băutori de carieră, bromfagiii cartierului de pe vremea copilăriei, colorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ca Iisus, calea se lumina pe măsură ce înaintam, la câțiva metri bezna era un zid, dar eu mergeam alături de Mioara pe drumul nostru: cel al asimilării a tot ce a mai rămas, fără să uităm nicio firimitură, să mâncăm din fiecare bucată oferită de viață, decantându-i în noi gustul aromat sau amar. Să-l mestecăm bine pentru a nu-l uita și înghiți, indiferent dacă zgârie sau arde, cu fața destinsă, plină de importanța dumicatului din pâinea înmuiată în sarea vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]