3,188 matches
-
pământul strâns legat în rădăcinile lor. Acum au dispărut... Nimic nu întrecea vacanța de vară. De pe malurile boroaielor începeau câmpurile oamenilor, presărate cu fel de fel de culturi de grâu, porumb, cartofi și floarea-soarelui. Eu nu făceam decât să alerg bucuroasă prin ele și să culeg buchete interminabile de flori și apoi să împodobesc casa bătrânească cu ele. Tătăneasa, piciorul cocoșului, roinița, neghina, maci, albăstrele și mai ales sânziene când se apropia 24 iunie le așezam pe la geamuri, deasupra ușii și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
cu notări pitorești și competente, culese cu migală prin toată lumea de acolo, printre târgoveți și gospodari de toată mâna, printre tineri și unchieși cu ce i pe inimă și pe buze, printre pă durari și păcurari rătăciți de lume și bucuroși de oaspeți - despre tot ce privește vorba și zicala omului, Închipuirile și credințele lui, portul și uneltele lui, florile și buruienile locurilor, cu evocări istorice care dau culoare tragică ținutului, amintind de lupte, răscoale și isprăvi de temut ale trecutului
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
multe parale. Femeile de rând sau moftu roase se răsfață În plină lume la o masă scumpă, Într-o grădină pretențioasă de vară. Însă femeile de mare soi iubeț, cu fantezie și cu gust al pitorescului, al ineditului, Îți cedează bucuroase, palpitând entuziast și coapte pentru dragoste, după o seară petrecută În confidențe calde la vreun colț de cârciumă cunoscută numai de tine, cu rinichi de vițel de lapte fâlfâind pe talerul de lemn, brânză albă, roșii și ardei grași la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
țile ce ți le furnizează, asta ar scădea cumva din valoarea acestor bucurii, plăceri sau voluptăți. Dimpotrivă, aș zice! Dar, mai Întâi, nici o femeie de pe lume, zi-i nevastă, zi i ibovnică, zi-i oricum, nu-i chiar atât de bucuroasă și nu-și face o glorie În a avea lângă ea un „golan“ (le-am auzit adesea calificându-ne [așa] Între ele când e vorba de un bărbat care n are parale, chiar de ar avea destule merite intelectuale, fizice
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
băț, pe post de sperietoare de ciori. Am mâncat noi pe săturate, am băgat și în sân cât am putut pentru cei rămași acasă, am luat și halatul de speriat ciorile, ca să fie tacâmul complect și am început să coborâm, bucuroși că acțiunea a reușit. Deodată, colegul meu de ispravă, calcă pe o ramură mai slabă, care se rupe cu zgomot și-i alarmează pe cei din casă. Am aruncat ochii spre geam și am văzut cum cei de la masă s-
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
Nina Ilașcu a transmis un mesaj pe care l-am înregistrat pe bandă de reportofon, pentru doamna Elvira Opran și pentru Ioan Alexa: „Doamnă Elvira și domnul profesor Alexa! Iată, în casă la noi a venit domnul Chirilă. Sunt foarte bucuroasă. Mi-a adus lucrurile dăruite și vreau să vă doresc multă sănătate, pace în suflet, pace în casă, tot ce vă doriți dumneavoastră. Să vă zic Hristos a înviat! , pentru sărbătorile ce se apropie și cred și sper că în
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
19, la Stăuceni. După o seară de bună dispoziție, măicuța a putut să coboare singură din pat, a mers până la fereastra camerei să poată privi afară, să vadă ce schimbări a mai făcut fiul ei prin jurul casei. A glumit, era bucuroasă că, în sfârșit, este în mijlocul celor dragi. Starea aceasta de bine n-a durat mult, începând din a doua zi s-a degradat continuu. Măicuța l-a rugat pe Iurie să meargă până la Taxobeni și să-i aducă tabloul cu
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
ascultare, sărăcie și castitate. Poate tocmai austeritatea proprie confesiunii lor i-a ajutat să suporte cu stoicism regimul alimentar mizerabil, duritatea muncilor fizice la care erau supuși, ca și bădărănia și obrăznicia cu care anchetatorii, iar apoi temnicerii, le smulgeau bucuroși bărbile, îi umileau, îi înjurau și le spuneau „bandiți”. Acest al treilea val avea de asemenea legătură cu eșecul colectivizării, care - deși trecuse mai mult de un deceniu - întârzia să se încheie. Vinovați au fost găsiți, printre alții, preoții satelor
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ești în ceruri!, iar nu: Tatăl meu Bernardone”, Aceasta este „logodna” lui cu „Domnița sărăcia”, „Madonna povertà”. Dante o descrie astfel în cântul 11 din Paradisul: „Căci, tinerel, cu al său tată s-a războit / pentr-o femeie, căreia ușa bucuros / ca morții nu-i deschide nimeni; / și în fața curții sale duhovnicești / et coram patre cu dânsa el s-a însurat; / pe urmă o-ndrăgi din zi în zi mai tare” (trad. Al. Marcu). Francisc a fost sfătuit să intre într-
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cântă decât game și arpegii, sau pe care nu se cântă nimic și care totuși cântă de unul singur - un soi de învechită orgă de Barbaria, în care e de-ajuns să vâri cuțitul pentru a o pune în mișcare, bucuroasă a-și depăna învechitele melodii, chiar lipsită fiind de moneda de rigoare... Cânt de unul singur... Dar sună fals. Ce vrei? O șandrama uzată și cu coarde ruginite... și totuși e o melodie autentică, doar că e cam învechită. „Te
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Prin urmare, iată că în cazul meu, în mod cinic, publicitatea funcționează cât se poate de bine. Însă, ce-i drept, cu efect contrar. E vădit că nu s-a ținut seama de cliente de genul meu, care ar cumpăra bucuroase pantofii din piele de șopârlă, dacă marfa n-ar fi compromisă de reclama ce i se face. și mă tem că în această privință specialiștii publicitari nu sunt neștiutori, ci realiști: majoritatea clientelor nu asociază nimic rău cu aceste afișe
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
n-ar mai putea fi o pedeapsă mai mare decât, să zicem, munca anevoioasă pe un câmp îndărătnic, când soarele dogorește sau când e ger. În primii ani de la oraș, cerul nu m-a preocupat: era prea îmbucătățit, iar eu - bucuroasă de-a fi scăpat de fanteziile unui copil ce n-avusese acasă nici o singură carte de basme și-și făcuse, în schimb, un surogat din Cheia cerului - un surogat ce nu ținea seama de nimic, din moment ce nu putea transfera nimic
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
fel, au realizat cunoscutul "scăunel" iar eu, ținându-mă de gâtul lor și stând comod, eram transportat la domiciliu de o "Salvare" constituită copilărește din cele patru brațe puse la dispoziție cu dragoste de frații mei. Leu țopăia în fața noastră bucuros, adresându-se lui Mircea în limbajul său canin: Bravo, Mircea, ai avut o idee formidabilă! În urma noastră, Sandu înainta prin zăpada bătătorită de picioarele oamenilor, având în mâna stângă toporișca, cu cealaltă târând după el obiectul care constituise cel mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
când, în același pat, pe aceeași saltea de paie, cei patru frați ne strângeam unul într-altul pentru a câștiga un plus de căldură într-o cameră cu temperatura sub zero grade, unde găseam dimineața apa din căldare înghețată. Eram bucuroși de ceea ce făcuserăm, dar atât de obosiți, încât nu ne mai ardea de nici un fel de mâncare și doar de dragul mamei luam în gură câteva boabe de porumb. Apoi adormeam buștean și nu mai auzeam absolut nimic. Nici o mișcare. Materia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
concordanță cu preceptele moralei creștine: "iartă și ți se va ierta" (Luca, 6:37). Am ajuns la moș Danilov. Ne-am luat rămas bun de la bătrânul cumsecade și inimos și, cu Miți de funie, am ajuns acasă. Toți eram deosebit de bucuroși. Tata a muls-o, iar mama ne-a servit în aceeași seară câte-o cană de lapte cald, minunat, marca "MIȚI". Laptele m-a uns la inimă. Privindu-mă cu duioșie, tata s-a aplecat puțin spre mine și mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pruncul tău s-a născut de Florii, așa că m-am gândit să-i fiu eu nașă de botez și să-i punem numele de Florin. Botezul să fie după slujba de mâine. Ce zici? Bine-i așa? Surprinsă și foarte bucuroasă, mama a îmbrățișat-o pe buna ei prietenă cu tot dragul. Ce femeie bună ești! Ce femeie bună ești tu, nană Floare! Îți mulțumesc, îți mulțumesc din toată inima! Așa că frățiorul nostru a fost botezat Florin, dar noi îi spuneam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
extrem de accelerat și foarte neregulat. Am chemat Salvarea și am fost dusă la spital. Când eram încă întinsă pe targă, cu inima în acrobații, și mi se înregistrau actele, a venit la mine o doctoriță tânără să mi declare ce bucuroasă e că mă cunoaște, cât mă admiră și așa mai departe. Brusc, m-am simțit mult mai bine. Of, gata cu asta. R.P. „Mărturisesc că am cunoscut o sumedenie de oameni săraci cu duhul și nu mi s-a părut
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
cărți, tratate și publicații de specialitate. Ei nu au avut copii și au divorțat în 1966, după care colegul nostru Valceanu Dumitru a plecat definitiv, în anul 1977 în Statele Unite ale Americii, iar în prezent locuiește în Germania. Am fi bucuroși, ca la anii senectuții, să ne revedem și cu el la liceul din Rădăuți, în Bucovina natală, pentru a depana amintirile din anii tinereții.
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93337]
-
E un om de un mare curaj moral, dovedind o mare clarviziune asupra a ceea ce trebuie înfăptuit în țară și cred că niciodată România nu și-a aparținut ei însăși așa de mult ca în prezent. Nu pot fi decât bucuros și mândru să știu că urmează acest drum, pe care îi doresc izbânzi tot mai mari.“ (Tribuna României, 1 iulie 1977) „Președintele RSR, tovarășul N. Ceaușescu a primit astăzi după-amiază pe Barbu NICULESCU, președintele fundației culturale americano-române, care efectuează o
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
de plasat într-o discuție, plăteam ce era de plătit fără bacșiș, după care plecam acasă în triumf cu doi pui, o bucată de unt și încă una de cașcaval bine ascunse într-o săcoșică de fâș negru. Uneori, eram bucuroasă de pradă și, cu un zâmbet tâmp lipit pe față, străbăteam parcul spre casă fredonând cu-cu cu-cu aaa-a aaa-a odiridi; alteori, mai ales la începutul schimbului cultură-natură, dacă mă gândeam la ce-am ajuns să fac
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
au rămas în minte pentru toată viața, și, mai târziu, și la Operă. Mai ales operele lui Verdi și alte opere sau operete, precum și ecranizări ale unor romane din literatura universală erau atunci un izvor de cultură generală, și eram bucuroasă: în timpul liceului, când am învățat doi ani numai geografia URSS și istoria Partidului Comunist din URSS, cultura generală lăsa de dorit. În plus, acum, fratele unui coleg, student la Muzică, ne ducea la repetițiile Orchestrei Filarmonice, pentru mine o mare
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
perfect și definitiv, ba dimpotrivă totul este provizoriu și perfectibil. Acestora, ca și tuturor celor ce vor avea tăria să parcurgă modestele noastre încercări, prinse între coperțile acestei lucrări, le mulțumim de pe acuma și le urăm izbândă deplină, fericiți și bucuroși acolo unde ne vom afla, de reușita lor. Autorii. VOLUMUL UNU SATUL Motto: ...veșnicia s-a născut la sat. Aici orice gând e mai încet, și inima-ți zvâcnește mai rar, ca și cum nu ți-ar bate în piept ci adânc
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
fi - iată gîndul care mă călăuzise, deși nu-l citisem neapărat pe Minulescu, toată perioada școlii generale.) Ceea ce s-a întîmplat cu mine după intra rea la liceu reprezintă o mișcare psihologică firească, pe care adepții psihanalizei adleriene ar fi bucuroși să o explice. Cred, pe de altă parte, că ar fi foarte interesant un studiu despre psihologia celor care au devenit alți oameni slăbind. în liceu, m-am transformat dintr-odată într-un individ „de lume“, care a început să
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Paștele copilăriei În preajma sărbătorilor Pascale, din încețoșatul îndepărtat trecut străbat, prin vremurile care s-au scurs, duioase amintiri ale inocentei copilării. Pentru întâmpinarea Paștelui Natura își îmbrăca haina de primăvară colorată în verde-crud, presărată cu mirifice flori. Noi, copiii, eram bucuroși că scăpam de îmbrăcămintea groasă și peticită, de încălțările hârbuite, încărcate de obiele și ciorapi groși din lână, de căciuli decolorate și roase, de mănuși și fulare. Desculți, cu haine ușoare pe noi, zburdam în urma vitelor sau cârlanilor care ni
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
de zece. Era o zi caldă de sfârșit de noiembrie, m-am grăbit să ajung acasă, deoarece în acel moment aveam siguranța că termin trimestrul fără corigență, două note din cele trei erau la română și rusă. Acasă sora mea bucuroasă de notele obținute a semnat carnetul și mi-a ridicat sancțiunea de a ieși la joacă cu trupa din colonie. Bucuros, am ieșit în curte am pus carnetul de note pe butucul pe care spărgeam lemne, am ridicat securea cu
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]