14,936 matches
-
de ea. Pâna la urmă, Mamy ceda de tot, mă lua în brațe, mă strângea cum numai ea putea să o facă, la piptul ei și chiar mă încuraja spunând așa blând. Ai, iubirea mea, povestește tu despre Igești, despre Bunica și calea aia, cum îi zici tu. Uite, mă așez și eu aici pe canapea lângă voi și te ascult. Măndru de tabloul ce îl admira, se lipea și Taty de noi și toți trei uitam repede de ceartă. Împăcarea
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI (CAP 1) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384545_a_385874]
-
ceva sfânt pentru însemnarea de pe pagina unde se scriu dedicațiile, erau vorbe frumoase, de alint, dar totul fusese sfărâmat pe nedrept...’’ Ana se oprise din citit și se gândea la ea însăși, când avea probleme nu scria, dar mergea la bunica, sta cu capul în poala ei și, în timp ce bunica o mângâia pe creștet încurcându-și voit degetele în părul ei, îi povestea tot ce o frământa... ce dulci erau cuvintele micuței sale bunici cu sufletul atât de mare! Referință Bibliografică
ROMANUL DIANEI -CONTINUARE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1885 din 28 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384767_a_386096]
-
dedicațiile, erau vorbe frumoase, de alint, dar totul fusese sfărâmat pe nedrept...’’ Ana se oprise din citit și se gândea la ea însăși, când avea probleme nu scria, dar mergea la bunica, sta cu capul în poala ei și, în timp ce bunica o mângâia pe creștet încurcându-și voit degetele în părul ei, îi povestea tot ce o frământa... ce dulci erau cuvintele micuței sale bunici cu sufletul atât de mare! Referință Bibliografică: Romanul Dianei -continuare / Gigi Stanciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ROMANUL DIANEI -CONTINUARE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1885 din 28 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384767_a_386096]
-
avea probleme nu scria, dar mergea la bunica, sta cu capul în poala ei și, în timp ce bunica o mângâia pe creștet încurcându-și voit degetele în părul ei, îi povestea tot ce o frământa... ce dulci erau cuvintele micuței sale bunici cu sufletul atât de mare! Referință Bibliografică: Romanul Dianei -continuare / Gigi Stanciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1885, Anul VI, 28 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gigi Stanciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
ROMANUL DIANEI -CONTINUARE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1885 din 28 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384767_a_386096]
-
Acasa > Literatura > Proza > ROMANUL DIANEI -CONTINUARE Autor: Gigi Stanciu Publicat în: Ediția nr. 1926 din 09 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Bunica era o țărancă robustă și voinic ă , se născuse înaintea primului război mondial, se măritase de la șaisprezece ani, venise cu familia sa și cu cei din familiile de proveniență, a ei și a tânărului ei soț, în Dobrogea, unde fuseseră
ROMANUL DIANEI -CONTINUARE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384770_a_386099]
-
Apoi și- a crescut copiii, ajutată de mama ei, mai puțin și de tatăl care o tot necăjea că e ca o cățea cu mulți pui, el nu o crescuse decât pe ea, iar ea turnase o droaie de copii, bunica ei dragă... Cum fusese tare supărată pe ea însăși, nu se înțelesese, avea atunci șaptesprezece ani, era prietenă cu Manuel de câteva luni, el avea nouăsprezece, după fiecare lună de relație sărbătoreau: avem o lună, avem două luni și așa
ROMANUL DIANEI -CONTINUARE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384770_a_386099]
-
impresioneze și reușea perfect, în plus era și ortodox ca și ea, totuși îi era greu să trădeze, pe Manuel îi iubea mult, știa asta, simțea, de Andrei se îndrăgostise, putea fi trecătoare această î ndr ă gosteal ă ... atunci bunica îi dăduse soluția: ,,Lasă timpul să decidă, nu te învinovăți pentru nimic, în toate e mâna lui Dumnezeu...noi doar îi ascultăm sfatul nerostit și ne lăsăm călăuziți de El....’’ Andrei o dusese la el acasă, avea o garsonieră mică
ROMANUL DIANEI -CONTINUARE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384770_a_386099]
-
consult de rutină, doar că, peste imaginea ginecologului aplecat asupra sa s-a suprapus cea a obstetricianului care o moșea și mișcările pe carte le făceau, ca un dans ușor, erau efortul nașterii, prea mic, așa cum poate născuse ultima dată bunica ei...cine știe...sau ultima naștere fusese grea? Au vrut să îi spună Roua, era în zori de zi, o fată rumenă, frumoasă, durdulie, albă ca un fulg de nea... mai târziu ochii i s-au conturat cu nuanțe de la
ROMANUL DIANEI -CONTINUARE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384770_a_386099]
-
fată rumenă, frumoasă, durdulie, albă ca un fulg de nea... mai târziu ochii i s-au conturat cu nuanțe de la verde la maron și gălbui, parcă era relieful patriei, așa o alinta Ana pe mama ei, Rina, ultimul copil al bunicii ei.... Referință Bibliografică: Romanul Dianei -continuare / Gigi Stanciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1926, Anul VI, 09 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gigi Stanciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
ROMANUL DIANEI -CONTINUARE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384770_a_386099]
-
o zi, a venit la atelier o tinerică care voia un loc de muncă. Când a fost luată la întrebări legate de biografia ei, să vezi ce curiozitate. Spunea că a învățat croitoria la o Mănăstire din zona Mureșului, că bunica ei a fost călugăriță și a rostit numele mănăstirii din satul meu și care, spunea ea, manastirea nu mai este. Atunci mi-a venit gândul :ce ar fi dacă cele care au acest dar al vieții monahale și-ar câștiga
CONTINUARE FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384759_a_386088]
-
Uite, ți-am vorbit despre copilul acela orfan de tată, băiatul este deosebit. Și mai am în clasă copii străluciți. Păcat că pentru cei mai mulți dintre ei, părinții nu-și dau prea mult interes. Nu vezi, rămân mulți copii pe mâna bunicilor, s-a instalat dorința plecării în străinătate, la muncă. Cei mai mulți dintre ei sunt săraci. Dar acest elev al meu, mă nedumirește! ― De cine vorbești, Doina? ― De Petrică Stoican! Copilul este aparte, foarte inteligent și foarte harnic. Dar nu reușesc să
NECĂJITUL POVESTIRE FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384765_a_386094]
-
de intelectuali, plecați în străinătate. Acolo, am baie, centrală de încălzit, cu lemne. Nu se compară cu gazda ta, îi zise Luci, prietena cea nouă. - Mă mai gândesc, Luci! Bătrânica mea este foarte cumsecade, mă răsfață. Eu nu am avut bunici, așa că mă simt acum foarte bine, chiar dacă nu am condițiile tale. - Treaba ta, eu te-am invitat! Desigur, mi-ar fi mai ușor și mie, am împărți cheltuielile. Mă mai gândesc, Luci, să găsesc o scuză serioasă, să nu supăr
NECAJITUL NUVELA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384762_a_386091]
-
aceste ziduri au trăit femei care în fiecare an, de Sfânta Maria Mare, făceau pelerinajul la Lourdes. Zidurile astea trăiesc. De aceea, desigur, în fiecare an ele cer înțelegere, au nevoie de compasiune și de îngrijire, ca niște bătrâne mame, bunici, străbunici care, prin prezența noastră, își mai amână moartea. Ficțiuni? Am crescut, am trăit cu obsesia frontierei. Copil fiind, am văzut - culmea ridicolului - Marea îngrădită cu „arici” de fier. Și-acum...? Unde sunt vameșii, unde sunt grănicerii, unde gardurile de
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/13370_a_14695]
-
destulă înghesuială și sărăcie căci își găsiseră adăpost și alte rude năpăstuite. 13 persoane locuiau în 4 camere pline de uși și unde intimitatea era exclusă. Să faci să conviețuiască oameni între 10 ani ( băiatul lui) și 94 de ani ( bunica cumnatului) iată o performanță de care numai el a fost în stare. Ceea ce cred că a contribuit în primul rînd la armonia domestică a fost grădina rostuită cu migală, săpată, udată, cu brazde bine hotărîte, unde numai Manole avea voie
O convorbire cu Georgeta Filitti by Laura Guțanu () [Corola-journal/Imaginative/13666_a_14991]
-
mut, după Harold Pinter. Născut vinovat de Ari Roth, în regia lui Erwin Șimșensohn a conectat pentru prima și singura dată Gala la problemele lumii în care trăim. Refuzul generației tinere din Germania de a-și asuma responsabilitățile pentru faptele bunicilor a fost prezentat ocolind locurile comune, clișeele și prejudecățile. Ar trebui poate spus celor fascinați de revolta tinerilor nemți, până la punctul de a se molipsi, că aceia s-au săturat să învețe despre Holocaust după și nu înainte de a afla
Încă un hop by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Imaginative/13552_a_14877]
-
în jur tot ce furase. Înălțare Credeam că niciodată N-am să mă pot desprinde De trupul care tace Acuma că pământul. Abia despresurata, Mă regăsesc în plânsul Cuiva rămas în urmă. Castanii, curtea lungă, Parfumul din tablouri Și mâinile bunicii Îmi recompun conturul, Și zăbovesc cu jale La marginile lumii Visând să fiu prezenta, Până când negandirea Mă luneca în foșnet Și mă pornesc că vântul Să suflu prin imagini. Dar dor îmi e de toate Să le cuprind că marea
POEZIE by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/13732_a_15057]
-
dacă am putea “adopta” bătrâni, așa cum adoptăm copii? Nu mă refer la o adopție cu acte. Ce-ar fi dacă oameni care și-au pierdut un părinte sau pe amândoi ar avea posibilitatea de a le oferi copiilor lor niște bunici? Dacă, în loc să piardă o zi sau două la mall, pentru shopping, ar vizită niște bătrâni care au uitat ce înseamnă să primești musafiri ? Cum ar fi dacă acești bătrâni (altfel singuri) ar avea pentru cine pregăti, de Crăciun, un prânz
Ce-ar fi sa adoptam bunici? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19073_a_20398]
-
la ora 12, când s-a făcut oricum ora prânzului și mergeți împreună, cu toții, să mâncați și să vă afirmați în restaurante ca o familie tăcută, cu copii care nu fac ca toți dracii, părinți care nu sunt nervoși și bunici care nu sunt și mai nervoși. După amiaza, mergeți tot familionul la plajă. Din nou atmosferă superelaxantă. Simți că ți-a intrat slipul în fund, numai după cât de urât de uită “mamaie” la tine, iar, dacă îți aprinzi o țigară
Vacanță de neuitat, în 4 pași, fără profesor by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19084_a_20409]
-
miros de friptură de la matale? - M-ai prins, vecine... - De unde-ai avut carne? - Am băgat-o pe Elena la cuptor. - Soția? - Pisica. - Bună idee, vecine, am și eu o broască țestoasă. O să fie cam ațoasă, că am moștenit-o de la bunica, care a moștenit-o de la bunică-sa. Are 170 de ani. - Nenorociții ăștia... Ne-a adus în stare să ne mâncăm animalele. Peste încă câteva zile, nu mai iese la geam decât nea Costel. Nea Gigel a fost suficient de
Cum va ajunge Elena la cuptor by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19110_a_20435]
-
Simona Tache Mi-a povestit bunica mea, aseară, o fază simpatică. Aveam vreo 4 ani și ei tăiaseră un berbec chior, din care făcuseră pastramă, cârnați și nu mai știu ce alte bunătățuri. Și era toată familia adunată în jurul bucatelor și se înfrupta, numai eu mă
Eu și berbecul chior by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19120_a_20445]
-
și cont pe Facebook. M-am întâlnit întâmplător, într-o seară, cu Mihai și Simina, părinții lui Vlăduț, și erau cu unul bunicul din partea tatălui. I-am zis: “Sunteți Bunelu Nebunelu, nu-i așa? Că va știu de pe net”. Cu bunica din partea mamei sunt prietena pe Facebook. Chat noir: De ce Π= 3,14159265? Răspuns: Da’ coenzima Q10 de ce e un bun tratament împotriva ridurilor, a? Flash: ai chiulit vreodată de la școală? ai luat premii? ai tras fetele de codite? ai pus
M-ați întrebat, vă răspund! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19045_a_20370]
-
Nu prea ți-a plăcut școală, așa-i? Răspuns: Ba mi-a placut, da’ nu pot să zic că n-am simțit o mare ușurare când s-a terminat. Virgil: Ce o să te faci când o să fii mare? Răspuns: O bunica vioaie și amuzantă, sper. Relu corcodelu: ce ai vrea să faci în ultima lună de viatza? Răspuns: Nu m-am gândit. Nu-mi place să mă gândesc la moarte. Badmf: Pe un blog sunt 20 de comentatori. dacă împușc unu
M-ați întrebat, vă răspund! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19045_a_20370]
-
care mi-a adus cartea cu parfum de sărățele pe scară, una dintre vecinele mele era autoarea lui, dar ce coincidență simpatică, nu? Și ce cadou frumos! Mulțumesc, Adi Hădean, nu-ți pot promite că o să fac cozonaci după rețeta bunicii tale, dar niște “haioșele” s-ar putea să-ncerc, pentru că îmi place cum le cheamă și e prima oară-n viață când aud de ele. 22 decembrie 2012: Acum câteva ore, în Cora, nu exista nici un cărucior și nici un coș
Momente și schițe de pe Facebook by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19179_a_20504]
-
la joaca abandonată și speranța “c-o să ajungă rația la toată lumea”. Cu carnea, laptele, pâinea, era la fel. Eu, personal, am niște amintiri de coșmar despre coada la pâine, din vremea când, copil fiind, mergeam în vacanțe la țară, la bunici. Mă trimitea mamaie la brutărie, unde zăceam cu orele, într-un soare ucigător și un miros de înnebunitor de pâine caldă. Rareori prindeam din primul cuptor, rareori prindeam și din al doilea. La întoarcere, prin praful încins, haleam nervos, de
Dă-ne nouă, Doamne, cât mai multe cozi! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19519_a_20844]
-
8 Martie trebuie să fie o zi frumoasă și prețioasă pentru toate femeile din viața noastră: mama, soție, iubita, bunica, sora. 8 Martie este o zi în care trebuie să surprinzi și să dovedești nu numai că gestul contează, ci și preocuparea pentru a alege cel mai frumos cadou, atenția la detalii, creativitatea, noutatea. Pe www.floriiniasi.ro, dar și
De 8 Martie, floriiniasi.ro iti daruieste aranjamente de primavara romantice, cu structuri moderne [Corola-blog/BlogPost/95854_a_97146]