3,155 matches
-
Lascăr ca într-o cazarmă. Ruptura mea de el, care a durat vreo treizeci de ani, a fost o răzvrătire tulbure, ingrată și, poate, copilăroasă. Ea a început într-o duminică după-amiază în care l-am adus pe tata de la cârciumă mai devreme. Cred că era vara anului 1943. Terminasem clasa a VI-a (a X-a, azi) și mă găseam în vacanță. Mai era până seara. Soarele ardea deasupra turlelor celor două biserici din Lisa. Când am intrat în curte
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
oameni, drumuri prăfuite și șoseaua ce însoțea o lungă perioadă calea ferată; într-un sat doi puști pe-o bicicletă stârneau colbul în urma lor mergând nesiguri; un bețivan bălăngănindu-se, urina din mers în zig-zag... probabil se grăbea spre altă cârciumă; o pasageră ofensată intră precipitată în compartiment; Laur zâmbi imaginându-și revolta femeii la vederea scenei care o șocase... aerul fierbinte de pe hol ca ieșit dintr-un ajutaj, îl biciuia dându-i senzația de răcoare. Îmbrăcat lejer, cu părul lung
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
cu un medic scoțian și menajera lui, care ei i se părea foarte lent și provincial. Alan o informă că era unul dintre cele mai populare seriale de televiziune. Hilary n-auzise de el. — Mâine vor comenta episodul în toate cârciumile, birourile și fabricile din Anglia, spuse el. De-asta e mare televiziunea; este unul din firele care ține țara laolaltă. Doboară barierele dintre clasele sociale și contribuie la crearea sentimentului de identitate națională. A vorbit la fel de poetic despre următoarele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
meu, Michael. Imaginează-ți valul de adrenalină și năvala sângelui prin venele mele bătrâne într-un torent de mândrie și extaz. M-am simțit brusc ca un tânăr de treizeci de ani. — Și? — Firește că am ieșit să caut unul. Cârciumile se închiseseră deja, dar la câteva străzi de blocul meu era un stabiliment public, care, datorită unei decizii în mod necaracteristic înțelepte a consiliului primăriei este un paradis la orice oră din zi pentru oricine caută mângâiere sub diverse forme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și neliniștită. Fiona desfăcu un covoraș și ne-am așezat la marginea apei, sprijinindu-ne unul de celălalt. Era extrem de frig. După un timp, spuse: Unde o să mâncăm? Eu am spus: — Trebuie să fie pe aici un hotel sau o cârciumă. Ea spuse: — E ziua de Crăciun. S-ar putea să fie rezervate toate. Peste câteva minute, liniștea aproape perfectă a fost spulberată de clinchetul și zornăitul unei biciclete care se apropia. Am întors capetele și am văzut un bătrân foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
își târșâi stingherit picioarele. N-am vrut să spun nimic, dar acum că mi-ai povestit, arăți îngrozitor. Și chiar înainte de a se întoarce Fiona să ne audă, adăugă: Să sperăm că nu te termină. Ne-am încercat norocul la cârciuma pe care ne-o recomandase. În zona meselor era foarte cald, foarte aglomerat și aerul era înăbușitor, dar când am menționat numele lui Norman, patronul a reușit să ne așeze la o masă într-un colț, ocupată de o familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Am spus: — Oamenii nu mor o singură dată. Fiona m-a privit și a spus: — Hai să lăsăm puddingul și să plecăm. A fost un fel de ceartă, chiar dacă nici unul din noi nu știm cum s-a întâmplat. Am părăsit cârciuma în tăcere și nu ne-am adresat decât câteva vorbe mergând spre mașină. În drum spre casă, nedorind să pierdem ultima jumătate de oră de lumină, am sugerat o plimbare pe South Downs. Am mers braț la braț, îngropând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și pustie în același timp. Era multă agitație. Pe trotuare era gheață și mai mulți oameni se prezentaseră cu vătămări minore în urma alunecărilor și căderilor; și pentru că era Ajunul Anului Nou, erau deja una sau două victime ale bătăilor din cârciumi cu ochi umflați și răni la cap. Mai așteptau să apară de-ăștia mai târziu. În același timp se simțea o atmosferă de veselie și de sărbătoare. Decorațiuni jalnice împodobeau pereții și aveam impresia că undeva, într-o încăpere îndepărtată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
doctorul Bishop a uitat să-i dea Fionei antibioticele ieri-noapte? — Cine ți-a spus asta? — De aceea erați atât de furioasă azi-dimineață? — Ar fi o idee bună să bem ceva, spuse ea. Pentru că era Vacanța Băncilor și mijlocul după-amiezii, toate cârciumile erau închise. Ne aflam într-un fundătură mohorâtă din South West London. Până la urmă, ce-am găsit mai de Doamne ajută a fost o micuță cafenea jalnică și lipsită de personalitate, cu atât mai vulgară cu cât fusese menită să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
La ceremonie participaseră puțini oameni: doar Michael, o mătușă uitată și un unchi din sud-vestul Angliei, împreună cu o mână de colegi de serviciu. Imnul cântat a fost insuportabil de inconsistent și încercarea de a se întâlni după aceea la o cârciumă a fost greșit calculată. Michael stătuse doar câteva minute. Se întorsese la apartamentul lui să-și ia un bagaj de noapte, apoi luase un tren până la Birmingham. Împăcarea cu mama lui fusese și ea mai puțin impresionantă decât se așteptase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a poposit la birtul din piață, printre ultimii bețivi. De acolo a trecut mai departe spre Ziduri Moși unde a cinstit încă una mică și încă una la colțul cu Doamna Ghica. Și apoi încă una lângă sifonărie, în ultima cârciumă, la marginea orașului. Du-l tu acasă nene, zisese cineva. Dar n-a vrut să-l lase. Ridicase chiar glasul că să-l lase naibii în pace de boșorog cretin. Și-o apucase singur către casă. Boșorogul, după el. ─ Stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
broboade, dar un cârlionț de păr ce-a fost odată negru îi cade ștrengărește pe lângă obraz. O cheamă Paula, Paula Dotty, nume pe care ea însăși l-a ales pe vremea când bătea step și cânta de inimă albastră la cârciuma din Vergului, când vedea toate filmele cu Garbo de trei și de patru ori. Regina Cristina! Dama cu camelii! Spre bătrânețe, povestea oricui avea timp s-o asculte că tatăl ei fusese marchiz, iar ea crescuse într-un palat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
puternici!... Dacă s-au pierdut vieți și războaie „din cauza lor” (Elena din Troia - un caz), vinovați sunt doar „actorii principali”: bărbații. 30 Scriitorul reproduce, în paranteză, cu titlul de curiozitate, un cuplet de-al lui Constantin Tănase, devenit popular prin cârciumile interbelice: „Fusta, fusta-i cu belea! Toată lumea umblă după ea (...) / Femeia ne coboară, femeia ne ridică, / Fusta, fusta-i cu belea etc.” Înțeleg că P.H.L. a deschis această paranteză numai de dragul pitorescului. Povestea eroilor săi evoluează pe altă „traiectorie”. 25
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
și ei i-au dat ciorapi de lână și i-au ținut de vorbă pe jandarmi până ce i-au dispărut urmele. În Schrunz, În ziua de Crăciun, zăpada era așa de strălucitoare că te dureau ochii când priveai pe fereastra cârciumii și Îi vedeai pe oamenii care se Întorceau de la biserică. Acolo au urcat pe lângă râu, pe drumul netezit de sănii și Îngălbenit ușor de urină, printre dealurile abrupte acoperite de pini, cu schiurile grele pe umeri, și apoi au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Lys mâine. — Tre’ să primesc o educație, spuse George. Uau, Mike, nu ți-ar plăcea dacă am putea să tot vagabonțim Împreună? Să ne luăm schiurile și să luăm trenu’ spre un loc cu piste bune și după aia prin cârciumi, să mergem chiar peste drum, la Oberland, sau sus, la Valais, prin tot Engadine, și să nu ne punem În rucsac decât echipamentul, mai multe pulovere și pijamale și să nu ne pese de școală sau mai știu eu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Împreună la Café Cova, care era lângă Scala. Atunci o luam pe drumul mai scurt, prin cartierul de comuniști, pentru că eram patru. Lumea nu ne suporta, pentru că eram ofițeri, și când treceam puteai auzi pe câte unul strigând dintr-o cârciumă: „A basso gli ufficiali!“. Mai era un băiat care venea câteodată cu noi și care purta o batistă neagră peste față, pentru că pe atunci nu avea nas și suporta niște operații de reconstrucție. Venise pe front direct de pe băncile Academiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
detașați Într-un fel, și tot ce ne ținea Împreună erau vizitele de la spital, din fiecare după-amiază. Și totuși, când mergeam spre Cova, străbătând Împreună partea mai dură a orașului, mergând În Întuneric, printre luminile și cântecele care veneau din cârciumi, sau când o luam prin mijlocul străzii ca să-i evităm pe oamenii care ocupau special trotuarul, astfel Încât ar fi trebuit să-i Îmbrâncim dacă voiam să trecem, ne simțeam uniți pentru că ni se Întâmplase ceva ce ei, cei care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și readuse prezentului și În adevăr niciodată nu se Întîmpla ca domnul Pavel să o contrazică. Se treceau astfel după-amiezi fără noimă; se adăugau Însă potrivit imaginației mele livrești bărbați - haiduci armați cu pistoale și cingători aurite, ori cutreierători ai cîrciumilor de periferie, stîlpi de cafenea, liota marilor Îndrăzneți pentru care Închipuiam fotolii de lene, apoi pașale trăgînd din narghilele, eunuci, cadîne, toți și toate făcînd roată În juru-ne. Și doamna Pavel povestea... poate eu povesteam... 13. Diminețile trezite la rigoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
editat, nu i învinuiesc, ci di n contra, ei merită felicitări; fie și doar pentru „sacrificiul” de a-și investi în asemenea „opere” ori acțiuni, micile lor venituri, adesea doar slăbănoaga lor pensie, în loc să le împrăștie ca și timpul, la cârciumă, cum fac destui în zilele noastre. Dicționarul Literar în discuție este o mare și necesară realizare pe care ne o recomandă formatul său de ținută academică, hârtia de calitate, eleganța textului și a tiparului, ilustrația de calitate, bogăția de informații
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
se capătă ușor, nefiind socotit o rușine. Părțile divorțate se recăsă tore sc îndată cu alții. Preoții în Moldova erau atât de decăzuți, că cel puțin o jumătate de duzină dintre ei se găsesc, la orice oră din zi, prin cârciume, bând în public. Deși sunt preoți, a dese ori ei se ocupă și de afaceri. Clerul inferior avea voie să se căsătorească. Cel superior, nu. De aceea, între aceștia domnea imoralitatea - apreciau oaspeții. Țăranii în Moldova păreau foarte muncitori. Ei
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
veci al cartierului, vezi mai sus. Cum mă ridicam din pat, cum dădeam cu ochii de el. Nu se muta nici c-un milimetru, nici măcar În anii bisecți. Izvorul Nou. Sau Rece. Am senzația că Izvorul Rece e totuși o cîrciumă, parcă prin Piața Rosetti, În orice caz tata a ales un bloc orientat cu fața sau spatele direct spre locul respectiv care, În ’65, cînd aveam nouă ani și mă chinuiau diferiți oameni la școală, se afla și el la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de amărăciune a lirei sale poetice: „iar atunci cînd nu o fac, dialogul se Încheagă anevoie: Ceva nou? Aș vrea să-ți cumpăr o carte pe care ți-ai dorit-o, dar... nu-mi ajung banii! Dacă te duc la cîrciumă, mă ruinez iar dacă-ți cumpăr flori mă tîrguiesc. Și s-a dus... iubirea noastră!” Prin intermediul semnelor de exclamație și al atît de expresivelor puncte de suspensie, tragem concluzia că n-o mai duce nimeni pe poetă la cîrciumă. Iubirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la cîrciumă, mă ruinez iar dacă-ți cumpăr flori mă tîrguiesc. Și s-a dus... iubirea noastră!” Prin intermediul semnelor de exclamație și al atît de expresivelor puncte de suspensie, tragem concluzia că n-o mai duce nimeni pe poetă la cîrciumă. Iubirea Însă i s-a dus de tot. Fiind Înlocuită cu „liberalizarea prețurilor, iubirea de partid și anticoncepționalele”. Astfel, Doina protestează cu vocea sa delicată Împotriva anticoncepționalelor. Preferă tehnicile străbune, ce reflectă iubirea cu adevărat, cu furtun. Dintr-o visare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și în fiecare vară venea să cânte acolo Leana. Așa-i spuneam, și așa îi plăcea și ei să-și spună: Leana. Dar nu uita niciodată să adauge: Nu mă cheamă așa. Pentru păcatele mele am ajuns să cânt prin cârciumi, și oamenii îmi spun Leana. Dar eu n-am fost făcută pentru asta." Și poate, uneori, îți lua paharul, îl ducea la buze, și uneori sorbea din el. Zic poate, pentru că nu făcea asta decât arareori, și numai dacă îi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu cheta pe la mese. "Am cu ce trăi, i-a spus. Dar dacă o să vă placă, să mă lăsați să vin aici, serile, căci așa mi-a fost scris mie. Pentru păcatele mele, mi-a fost scris să cânt prin cîrciumi." - Pentru păcatele ei, repetă Cladova visător. Cine știe ce-o fi vrut să spună prin asta... - Așa răspundea când o întrebam: că așa i-a fost ei sortit, să cânte prin cârciumi. - Fără bani... - Spunea că are cu ce să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]