3,129 matches
-
de călătorie ale lui Guillaume de Rubruck și documentele cancelariei ungare.8 Teritoriile românești extra-carpatice și formațiunile politice existente, unele dependente de coroana ungară, au fost silite, sub impactul șocului psihologic provocat de năvălitori, să recunoască dominația tătară. Dar acele căpetenii tătare care primiseră ținuturile din zona Dunării de Jos încă nu știm dacă le-au folosit efectiv pentru pășunatul turmelor (Bugeacul și Bărăganul), în urma retragerii acestora din 1242. Ar fi necesare informații suplimentare în acest sens. Dar este cert că
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
teritoriilor ruse s-a făcut în 1257, sub hanul Berke, iar altul sub domnia lui Mongka Temur (1266-1280). Până la sfârșitul secolului al XIII-lea, tributul era colectat de perceptori mongoli, cu sprijinul acelor baskaci (colaboratori) ruși, ulterior obligația tributului revenea căpeteniilor locale. Au devenit tributare mongolilor și regiunile neafectate de invazie, precum cnezatul Novgorodului. Supravegherea și controlul direct al căpeteniilor politice din țările supuse erau exercitate de amintiții baskaci, care aveau la dispoziție mici detașamente militare. Ei erau colaboraționiști din rândul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sfârșitul secolului al XIII-lea, tributul era colectat de perceptori mongoli, cu sprijinul acelor baskaci (colaboratori) ruși, ulterior obligația tributului revenea căpeteniilor locale. Au devenit tributare mongolilor și regiunile neafectate de invazie, precum cnezatul Novgorodului. Supravegherea și controlul direct al căpeteniilor politice din țările supuse erau exercitate de amintiții baskaci, care aveau la dispoziție mici detașamente militare. Ei erau colaboraționiști din rândul localnicilor, în sudul Rusiei, denumirea unor așezări (Baskaci, Baskakovo, Baskeci) păstrează amintirea șederii baskacilor și cetelor lor. De reținut
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
protecția hanilor mongoli, o parte a turcilor selgiucizi din nord-estul Peninsulei Balcanice (inclusiv Dobrogea) s-au stabilit temporar în regiunile nord-pontice, de unde au revenit în scurt timp în Dobrogea. (Potrivit tradiției musulmane, la Babadag, în nordul Dobrogei, se află mormântul căpeteniei lor spirituale, Sari Saltig; se presupune că turcii selgiucizi rămași în Dobrogea, unde s-au creștinat, ar fi strămoșii găgăuzilor).10 Restaurarea puterii bizantine la Constantinopol, în 1261, a conferit un prestigiu sporit și patriarhiei răsăritene a cărei autoritate a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mongoli le-au împărțit între diferiți principi din familiile lor. După informațiile lui Pian del Carpini, în regiunile din dreapta Niprului stăpânea Corenza, pe malul stâng al râului era Manci, de-a lungul Donului Katan, iar în zona Volgăi, Batu însuși, căpetenia supremă a Hoardei de Aur. Stăpânirea lui Qurumsi (Corenza) se întindea de la Nipru până la Dunăre și Carpații răsăriteni, El dispunea de o armată apreciată la 6000 de oameni, suficientă în acele condiții pentru supravegherea populației și teritoriilor situate la granițele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lui Nogai, într-o accentuată stare de decădere, dimpotrivă, pozițiile ei s-au consolidat în vremea hanului Özbäg (1313-1342). A contribuit la aceasta dezvoltarea centrelor urbane de la Costești și Orheiul Vechi, situate în estul Moldovei (Basarabia), cu sprijinul direct al căpeteniilor mongole locale, care au încurajat comerțul și meșteșugurile și au bătut monede proprii. Veniturile obținute de mongoli de pe urma tributului și taxelor percepute din orașele din sud-estul Moldovei, a celor de la gurile Dunării și de pe țărmul vest-pontic îi stimulau să mențină
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prin schiturile de lemn, menționați înainte de anul 1000. Pe acești stareți-episcopi (vlădici) nu-i puteau așeza cumanii, pe atunci încă păgâni. Ei proveneau dintr-o evoluție organică a populației locale, însă dăinuirea lor era cu neputință fără ocrotirea și îngăduința căpeteniei turanice. Episcopul, de orice caracter ar fi fost, presupunea și pe conducătorul politic (voievodul) și ceata sa militară. Stăpânirea turanică (cumană) nu-l putea înlătura, hoarda neavând un caracter așezat și mulțumindu-se cu dijma și darurile localnicilor (autohtonilor) supuși
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
un episcop catolic. Următoarea acțiune a regalității ungare a fost constituirea unei Cumanii vasale. În timp ce în prima jumătate a secolului al XIII-lea, cele două Valahii urmăreau a se uni și anume pe o îndoită cale, prin legătura Asăneștilor cu căpeteniile cumane și prin misiunile înarmate ungurești la sud de Carpați, o cronică belgiană arată cum "fiul fruntașului din Cumania" a cerut, în 1227, arhiepiscopului de Veszprem să fie botezat cu doisprezece de-ai săi. Într-adevăr, noua organizare a spațiului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ungare, s-a materializat mai întâi în sfera bisericească. În urma unei infiltrări și acțiuni misionare reușite, papalitatea a decis să înființeze o episcopie în teritoriile sud-est carpatice (de la curbura Carpaților), smulse în prealabil dominației cumane. Convertirea la creștinism a unor căpetenii cumane din stepa nord-pontică, stimulată de succesele militare ale cavalerilor teutoni, după 1211, și de irupția tătarilor în răsărit, după 1223, l-a determinat pe papa Grigore IX să răspundă favorabil, în 1227, la solicitarea arhiepiscopului de Esztergom de a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
apostolic în "Cumania" și în "țara vecină a brodnicilor". Mai concret, mandatul de legat apostolic presupunea "dreptul de a predica, boteza și construi biserici, a orândui preoți și a hirotoni episcopi". Hotărârea papală a fost precedată de convertirea unei însemnate căpetenii cumane, Boricius, în textele latine, de fapt Bortz Membrok, care trecuse cu toți supușii săi (15.000, după izvoare), în Transilvania. Acțiunile predicatorilor catolici au înregistrat succese în rândul cumanilor-este vorba, subliniază Iorga, de păgânii hoardei nu alții, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a cumanilor față de regatul ungar a depășit spațiul românesc și s-a extins în nordul bazinului pontic. Limitele teritoriale ale episcopiei cumane, trasate de arhiepiscopul de Esztergom, erau doar vag cunoscute. Rogerius, descriind năvălirea tătarilor, scrie că în timp ce "regele Kadan" (căpetenia mongolă) a ajuns la Rodna, în Transilvania, "Bochetor, împreună cu alte căpetenii, au traversat Siretul și au ajuns în țara Episcopului cumanilor și, înfrângându-l, au ocupat țara". Deducem că hotarul răsăritean al episcopiei era Siretul, dar spre sud nu știm
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a extins în nordul bazinului pontic. Limitele teritoriale ale episcopiei cumane, trasate de arhiepiscopul de Esztergom, erau doar vag cunoscute. Rogerius, descriind năvălirea tătarilor, scrie că în timp ce "regele Kadan" (căpetenia mongolă) a ajuns la Rodna, în Transilvania, "Bochetor, împreună cu alte căpetenii, au traversat Siretul și au ajuns în țara Episcopului cumanilor și, înfrângându-l, au ocupat țara". Deducem că hotarul răsăritean al episcopiei era Siretul, dar spre sud nu știm care era limita, iar spre apus, cf. Diplomei ioaniților, hotarul nu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
spirituale ale călugărilor dominicani (predicatori), continuate apoi de ierarhia bisericească instituită în Cumania apuseană, odată cu înființarea episcopiei în teritoriile extra-carpatice, a intensificat considerabil procesul convertirii, sedentarizării și asimilării cumanilor în masa autohtonilor. Sedentarizarea cumanilor în aceste teritorii a fixat unele căpetenii aici, sub numele de "nobiles" și "reges", de fapt, foști conducători de ginți și triburi. În acest mod, cu ajutorul cumanilor, cu forțele militare ale românilor (autohtonilor) și ale coloniștilor aduși în regiune, regatul ungar a închegat un brâu protector în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
iar în sprijinul său este trimis comitele Ioachim de Sibiu cu o oaste alcătiută din sași, români, secui și pecenegi. Diploma regală ce menționează această expediție precizează: " Când a ajuns la râul Ogost (Olt), i-au ieșit în cale trei căpetenii (duces) din Cumania și a dat lupta cu ei, doi au fost uciși, iar al treilea, Karaz, a fost prins și trimis regelui." Deducem din aceste detalii, că traseul expediției a fost pe valea Oltului, apoi peste Dunăre prin vadul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ei, doi au fost uciși, iar al treilea, Karaz, a fost prins și trimis regelui." Deducem din aceste detalii, că traseul expediției a fost pe valea Oltului, apoi peste Dunăre prin vadul Bechetului-acolo, la trecere, a fost atacul celor trei căpetenii cumane din câmpia munteană. Ne putem întreba: cui aparținea teritoriul de la apus de Olt (Oltenia) încât putea fi traversat de armata regelui Ungariei? Acest teritoriu nu era în stăpânirea cumanilor, aria lor de dominație la sud de Carpați se limita
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
zonă, dar genovezii controlau acum comerțul aici. Genovezii au înființat o serie de colonii în porturile din Crimeea și la intrarea în Marea de Azov, precum Caffa (Theodosia), în 1266. Coloniile genoveze au fost întemeiate pe pământ mongol, cu voia căpeteniilor acestora, care au concedat teritoriul pentru fondarea de așezări comerciale, în schimbul unui tribut. Se repetă, astfel, istoria fondării coloniilor grecești în Pont, în antichitate. Spre apus, la gurile Dunării și Nistrului, genovezii își fac apariția mai târziu decât în Crimeea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ca să-și vândă marfa aici, unde orașul era controlat de tătari. Din textul lucrării amintite aflăm că aici se aflau medici din India și Persia, veniți pe drumul caravanelor, o colonie evreiască (un ghetou), iar conducerea cetății o avea o căpetenie tătară, care ținea scaun de judecată, supus hanului mongol al Hoardei de Aur. Un al treilea port din aceste regiuni, unde aflăm genovezi, era Lycostomo (nume grecesc, adică "gura lupului"), această "gură" a Dunării este brațul Chilia, unde se află
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
este legat printr-o înrudire de sânge. Aceste organisme social-politice se numesc țări sau voievodate. Închegarea acestora este, împreună cu formarea domeniului cnezial, încă un element social-politic ce a contribuit la întemeierea statului. Peste tot, existau asociații de sate, cu o căpetenie aleasă pentru nevoi militare, ajutat de un sfat de bătrâni. În epoca medievală, mai precis secolul al X-lea, la români, un astfel de embrion statal purta numele de "țară", lat. "terra", slv. "zemlia", cu sensul de țară, pământ. La
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
se supun regelui. În mijlocul acestor tulburări, în 1285, tătarii trec munții și pătrund în regat: Transilvania este pustiită, iar cumanii cooperează cu năvălitorii. Haosul din Ungaria culminează cu uciderea regelui Ladislau, în 1290, de cumani. Profitând de slăbiciunea ungurilor, Nogai, căpetenia mongolă de la gurile Dunării, se amestecă în conflictul dintre regele sârb Ștefan Uroș și țarul bulgar Șișman (cuman), în 1291, în favoarea bulgarilor. Și în felul acesta, practic, el pune stăpânire pe teritoriul românesc de la sud de Carpați, inclusiv pe Banatul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Vicina la Argeș și așezarea țării sub jurisdicția patriarhiei răsăritene. Aflat la o răscruce a istoriei, Alexandru Basarab se hotărăște să renunțe la protecția papei și să se adreseze celuilalt cap al creștinătății, patriarhul de Constantinopol. În vremurile medievale, o căpetenie statală fără legătură cu Biserică era de neconceput. Acest demers al voievodului Alexandru Basarab îl va duce nu numai la înființarea Mitropoliei Ungrovlahiei, dar și la situația de a se supune ocrotirii "Marii Biserici" a răsăritului, abjurând catolicismul. Aceste acțiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
multe regiuni de la răsărit de Carpați, printre care și în "țara valahilor", fără a oferi și alte amănunte. Declinul temporar al Hoardei de Aur, la sfârșitul secolului al XIII-lea, odată cu moartea lui Nogai, în 1299, a fost exploatat de căpeteniile formațiunilor politice de pe teritoriul Moldovei, pentru închegarea unui singur voievodat (stat). Din cronica lui Ottokar de Styria aflăm o știre importantă, potrivit căreia Otto de Bavaria, venind în Transilvania, în 1307-1308, a fost reținut de voievodul Ladislau Kan și apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
puternice. Mișcările "schismaticilor" din vecinătatea Ungariei, amintite între 1319-1325, se referă la evenimentele petrecute în Moldova (DIR C, sec. XIV, II, p. 159). Un act al cancelariei papale, din 4 octombrie 1332, atestă existența la răsărit de Carpați a unor căpetenii (fruntași) locale, care preluaseră drepturile Episcopiei cumanilor, bunurile și drepturile Episcopiei Milcoviei fuseseră cotropite de "puternicii acelor părți" (DRH D, I, p. 45). În 1325, o oaste românească de la est de Carpați participa alături de oștile polone, rutene și lituaniene la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
autorității Hoardei de Aur (1352-1359) s-a ajuns la guvernarea unui "principe" local, Dimitrie, creștin, de origine mongolă, dar care fusese asimilat în rândurile stăpânilor feudali români din aceste teritorii. El a continuat un timp să mențină legăturile cu unele căpetenii ale Hoardei de Aur, dar loviturile primite de mongoli din partea lui Olgerd, cneazul Lituaniei, au slăbit aceste legături. Teritoriul stăpânit de Dimitrie și-a păstrat ulterior autonomia politică. Odată cu domnia regelui Ungariei, Ludovic de Anjou (1342-1382), se inaugurează o "epocă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
regele și forțele sale, se explică și prin cooperarea cu oponenții de la est de Carpați ai Angevinilor, cu acei români (boieri și voievozi) est-carpatici ostili acestora. Atitudinea neînduplecată a voievodului Bogdan față de regele Ungariei i-a cucerit pe locuitorii și căpeteniile politice din Moldova, care l-au acceptat drept domn al țării și i s-au închinat. Contribuția lui Bogdan la constituirea statului românesc est-carpatic, omisă de letopisețele slavo-române, dar recunoscută fără echivoc de izvoarele diplomatice și narative ungurești, se reflectă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Croația, Bosnia, Albania, Valahia, Moldova și Transilvania. Abordînd secolul al XX-lea al istoriei Balcanilor este deci esențial să ne amintim că toate aceste popoare au rădăcini istorice adînci în perioadele antică și medievală, cînd trăiau sub conducerea propriilor lor căpetenii, chiar dacă, mai tîrziu, au fost dominați multă vreme de puteri străine. Pentru întreaga istorie a peninsulei, poate că cea mai profundă urmă au lăsat-o cei cinci sute de ani de ocupație otomană. Spre sfîrșitul secolului al XV-lea, Imperiul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]