6,191 matches
-
ar fi observat chipurile încordate ale gărzilor de la intrarea pe podul de cale ferată sau dărâmăturile din ultimul sat prin care au trecut, unde avioanele sahibilor au aruncat cu bombe drept pedeapsă. Sau măcar liniștea prevestitoare de rău. Toată dimineața, căruța mersese în această atmosferă, încărcată de o teamă groasă ca laptele. O tăcere ca asta se așterne în timp. S-a cernut asupra acestor locuri încetul cu încetul, izvorâtă din cele întâmplate aici în ultimele luni. Punjabul este grânarul Rajului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu chip angelic și copii îmbrăcați frumos, ca niște heruvimi. Desigur, soldații au deschis focul. Curând, iarba pârjolită se umpluse de cadavre. Așa a început. Treptat, zidurile orașului încep să se contureze prin aburii de căldură. Sahib se trezește când căruța trece prin Poarta Ghi Mandi, urmărită cu gura deschisă de soldații englezi. Unul din ei face un pas înainte cu pușca în poziție, dar nu le face semn să se oprească. Jiwan, Abhay și sahib intră în orașul tăcut, carbonizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Ceea ce se și întâmplă. Drumul de întoarcere spre Norfolk este rău, mai rău decât cel de la venire. Gertler este atât de beat, încât i se clatină capul înclinându-i-se peste volan. În fiecare clipă, evită câte un accdent - o căruță ce transportă lapte, un taxi care întoarce, abia îl evită. Jonathan este chiar uimit că reușesc să iasă din oraș. — Toți mă urăsc de moarte, zice Gertler, pe undeva prin Essex, unde sfârșesc intrând într-un copac. Jonathan are senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
civile și temperamente diabolice pornesc în urmărirea ticăloșilor, pufăind roșii la față în urma lor. Sunt urmați de o ceată de studenți dornici să vadă sânge. Jonathan traversează strada fără a mai sta pe gânduri, abia evitând o trăsură și o căruță cu lapte. Mai aruncă o privire îndărăt și vede cum jucătorii de crichet, care se antrenează pentru astfel de ocazii, câștigă constant teren. Roșii la față, urlând, arată ca o ceată de bebeluși psihotici, căci dorința lor de a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
șobolanul când pisica scoate gheara? Joiana și țăranul Un țăran de prin Moldova, cu familie săracă, A plecat la târg în țară ca să cumpere o vacă. Și cum banii, bată-i vina, din ogradă nu-l aruncă, Reuși, ca la căruță, să înhame-o biată juncă. Fără vlagă, costelivă, blânda noastră junicuță Nu putea să tragă plugul, deci o puse la căruță, Să se nvețe-ncet cu munca și să capete osânză, Ca în primăvară, poate, să dea lapte pentru brânză. Trecu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
țară ca să cumpere o vacă. Și cum banii, bată-i vina, din ogradă nu-l aruncă, Reuși, ca la căruță, să înhame-o biată juncă. Fără vlagă, costelivă, blânda noastră junicuță Nu putea să tragă plugul, deci o puse la căruță, Să se nvețe-ncet cu munca și să capete osânză, Ca în primăvară, poate, să dea lapte pentru brânză. Trecu iarna, primăvara, și, din cea juncă posacă, Apăru acu-n ogradă o frumoasă, mare vacă. Grasă, sobră, arogantă și cu ugerul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
și își vindeau copiii pentru a-și plăti datoriile. Călătoria înceată spre iad a tatălui meu și efortul mamei de a lupta cu asta mi-au marcat copilăria. Precum un greier cu brațe lungi, mama încerca parcă să oprească o căruță care era gata să treacă peste familia ei. Arșița verii pârjolește cărarea. Sicriul e purtat într-o poziție înclinată, din cauză că oamenii au înălțimi diferite. Mama își închipuie cât de neconfortabil s-o fi simțind tata, zăcând înăuntru. Mergem în tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
dacă n-aș considera că te califici? Ei bine, zice mama un pic ușurată, va trebui să-i spunem unchiului tău doar că Sticlă trebuie să aștepte până când împăratul te vede. — Poate până atunci unchiul o să fie lovit de o căruță sau Sticlă o să moară de o supradoză de opiu, zice Kuei Hsiang. — Kuei Hsiang, îl oprește Rong, nu-i blestema așa pe oameni. La urma urmei, ei ne-au oferit un adăpost. Întotdeauna mi s-a părut că Rong a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
zgomotul copitelor. Cele opt doamne de onoare îmi retușează repede machiajul. Pulverizează pe mine un parfum puternic și îmi verifică rochia și podoaba de cap înainte de a mă ajuta să cobor din scaun. În timp ce mă ridic, mă simt precum o căruță mare și ruginită. Cordoanele pline de nestemate zornăie când se trag de pe scaun și cad la pământ. Strada e inundată de gărzile imperiale și eunuci. Kuei Hsiang, care așteaptă la poarta din față, îl primește pe ambasadorul Majestății Sale. Așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
-mi viitorul. Însă știu că invidiez perechea de fluturi și țestoasele. Tinerețea mea îmi spune că nu-mi pot nimici dorința, la fel cum nu pot forța soarele să nu strălucească sau vântul să nu bată. Se face după-amiază. O căruță șubredă trasă de un măgar apare în raza privirii mele. E o căruță ruginită pentru cărat apă. Un bătrân cu un bici pășește în spatele ei. În vârful giganticului butoi din lemn se află un steguleț galben. Bătrânul vine să umple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
îmi spune că nu-mi pot nimici dorința, la fel cum nu pot forța soarele să nu strălucească sau vântul să nu bată. Se face după-amiază. O căruță șubredă trasă de un măgar apare în raza privirii mele. E o căruță ruginită pentru cărat apă. Un bătrân cu un bici pășește în spatele ei. În vârful giganticului butoi din lemn se află un steguleț galben. Bătrânul vine să umple vasele de apă din palatul meu. Potrivit lui An-te-hai, căruța are peste cincizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
privirii mele. E o căruță ruginită pentru cărat apă. Un bătrân cu un bici pășește în spatele ei. În vârful giganticului butoi din lemn se află un steguleț galben. Bătrânul vine să umple vasele de apă din palatul meu. Potrivit lui An-te-hai, căruța are peste cincizeci de ani vechime. Se află în serviciu de pe vremea împăratului Chien Lung. Ca să facă rost de cea mai bună apă de izvor, împăratul a ordonat experților să vină la Peking pentru a studia și compara calitatea mostrelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
i s-a acordat cel mai bun calificativ. De atunci încolo, izvorul a fost păstrat pentru uzul exclusiv al rezidenților din Orașul Interzis. Porțile Pekingului se închid la zece seara și nimic nu are voie să intre pe ele, cu excepția căruței de apă cu steguleț galben. Măgarul merge pe mijlocul bulevardului. Se zice că până și un prinț călare trebuie să-i facă loc măgarului. Îl privesc pe sacagiu cum își termină treaba și apoi dispare în spatele porții. Ascult sunetul din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să-mi pieptene părul. — Ce curs? O tornadă are putere numai la marginile sale. Eunucul îmi ține părul ridicat cu o mână și îl periază cu o mișcare rapidă a celeilalte. Vântul are puterea să ia pe sus vaci și căruțe și să le azvârle înapoi la pământ. Însă centrul tornadei este liniștit... Se oprește și ochii lui măsoară lungimea părului meu. Minunat păr, doamnă. E de un negru mătăsos, ceea ce promite o sănătate deplină. Aceasta înseamnă speranță în cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să iau o hotărâre. — La ce te gândești, Orhideea? — Să câștig inima Majestății Sale, sunt cuvintele care îmi ies din gură. Atunci vino, Orhideea. Vom folosi casa numai pentru ceea ce ne poate învăța - modalitățile de a satisface bărbații. Închiriem o căruță trasă de un măgar. După o jumătate de oră, ajungem în colțul vestic al Pekingului, unde străzile se îngustează și aerul miroase urât. Coborâm din căruță în spatele unei străzi aglomerate, unde proprietarii de magazine și-au așezat unele peste altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
casa numai pentru ceea ce ne poate învăța - modalitățile de a satisface bărbații. Închiriem o căruță trasă de un măgar. După o jumătate de oră, ajungem în colțul vestic al Pekingului, unde străzile se îngustează și aerul miroase urât. Coborâm din căruță în spatele unei străzi aglomerate, unde proprietarii de magazine și-au așezat unele peste altele coșurile cu fructe și legume stricate. Îmi ascund fața în spatele unei eșarfe și pășesc repede alături de Fann Sora cea Mare și An-te-hai. Ne oprim în fața unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Hsien Feng. Îi observ și pe ceilalți oaspeți: în afară de prinți, mai sunt prezenți Su Shun și fratele său vitreg, Tuan Hua. De două zile, Su Shun și Tuan Hua fac pregătirile necesare pentru plecarea împăratului la Jehol. Dincolo de ziduri, zgomotul căruțelor se aude permanent. — Am renunțat la Peking deoarece nu am nici o veste de la generalul Sheng Pao! motivează Hsien Feng. Se zvonește că a fost capturat. Dacă e așa, barbarii vor ajunge în ograda mea foarte repede. — Majestatea Voastră! se aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Aș vrea să iau totul, deoarece habar nu aveam când mă voi întoarce. Totuși, cele mai valoroase lucruri nu pot fi transportate. Trebuie să las în urmă tablourile, broderiile cât peretele, sculpturile și vazele. Fiecare concubină are dreptul la o căruță pentru lucrurile de valoare, iar a mea e deja plină. Am ascuns restul obiectelor dragi mie peste tot pe unde am putut - în vârful unui căprior de pe acoperiș, în spatele vreunei uși sau le-am îngropat în grădină. Sper să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
acoperiș, în spatele vreunei uși sau le-am îngropat în grădină. Sper să nu le descopere nimeni până la revenirea mea. Nuharoo a refuzat să lase în urmă vreunul dintre lucrurile care-i aparțin. Ca împărăteasă principală, ea are dreptul la trei căruțe, dar s-au dovedit a nu fi de ajuns. A încărcat restul lucrurilor ei în căruțele lui Tung Chih. El are zece, și Nuharoo a ocupat șapte dintre ele. Mama mea e prea bolnavă pentru a călători, așa că am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
până la revenirea mea. Nuharoo a refuzat să lase în urmă vreunul dintre lucrurile care-i aparțin. Ca împărăteasă principală, ea are dreptul la trei căruțe, dar s-au dovedit a nu fi de ajuns. A încărcat restul lucrurilor ei în căruțele lui Tung Chih. El are zece, și Nuharoo a ocupat șapte dintre ele. Mama mea e prea bolnavă pentru a călători, așa că am făcut preparativele necesare ca să se mute într-un sat liniștit din afara Pekingului. Kuei Hsiang urmează să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
trimis deja mesageri lui Su Shun cu vestea că eu am fost găsită moartă, dar va dura câteva zile până când raportul fals va ajunge la el, ceea ce face parte tot din planul prințului Kung. Yung Lu mă aașază într-o căruță și mă escortează el însuși. Urmăm o rută mai scurtă și sosim la Peking cu mult înaintea lui Su Shun și a procesiunii sale. 23 Așteptându-mă în Orașul Interzis, prințul Kung a fost ușurat să mă vadă teafără: — Zvonurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Buddha - puterea lui fusese la fel de nemărginită precum palma lui Buddha, despre care se zice că e capabilă să „acopere totul“. În folclor, când Regele Maimuță al Magiei crede că a scăpat după ce a mers rostogolindu-se pe o roată de căruță mii de mile, el descoperă că a aterizat într-o palmă atotputernică. Capul meu era singurul pe care asasinul nu reușise să-l colecționeze în panoplia sa. Prințul Kung și cu mine ne-am așezat să stăm de vorbă - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Dar ceea ce am văzut eu, acolo, nu era nici o farsă, chiar dacă documentele ne pot demonstra că specularea întîmplării a fost organizată de sus, fie pentru întărirea autorității bisericii, fie, pur și simplu, ca o diversiune. Am plecat din Siliștea-Gurnești, cu căruța, cu părinții mei, să-l vedem pe sfânt. Era în 1937, cred. Nu voi spune ce am văzut, n-am acum paleta pregătită ca să descriu terifiantul spectacol oferit de bâjbâiala orbilor, bestecăitul ciungilor și al paraliticilor, care singuri prin numărul
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
curți bine îngrădite, și ai fi crezut că puțin ne pasă de ceea ce era dincolo de podișca fiecăruia. Dar nu treceam totuși prin el, și nu suiam pe 106 dealul lui când ieșeam la cîmp? Cine punea umărul jos la roata căruței și biciuind caii scotea un urlet de ți se zbârlea părul, luând în brațe căpățâna roții s-o salte din cirmoacă? Urlet nu e cuvântul care se potrivește cu ceea ce mi-a rămas în amintire. Nu era atât sonor acest
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
cuvântul care se potrivește cu ceea ce mi-a rămas în amintire. Nu era atât sonor acest răcnet, cât înspăimîntat, ca într-o ceață de vis în care groaza e însoțită și de îndoială: adică nu se poate să-mi rămână căruța aici, să mă scoată altul și să râdă de caii mei și de mine. Mai bine îi omor cu biciul. Și încordatele animale, simțind arsurile cumplite ca niște fulgere pe spinările lor, se opinteau, gâfâind ca de apropierea morții, cădeau
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]