5,189 matches
-
prin oraș cu Jean-Claude, care Îmi citea poemele lui. Într-o zi, după un documentar despre bătălia pentru Ucraina care nu ținea mai mult de cincizeci de minute, ne-am hotărît să mergem pînă În Grand-Place și să intrăm la cafeneaua Roi d’Espagne, frecventată de studenți mult mai mari decît noi, În ochii noștri un adevărat Eldorado (tata ar fi zis lupanar). Am avut impresia că facem o ispravă grozavă pătrunzînd În acea cafenea precum speologii Într-un hău. Căutînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
În Grand-Place și să intrăm la cafeneaua Roi d’Espagne, frecventată de studenți mult mai mari decît noi, În ochii noștri un adevărat Eldorado (tata ar fi zis lupanar). Am avut impresia că facem o ispravă grozavă pătrunzînd În acea cafenea precum speologii Într-un hău. Căutînd o masă liberă, mi-am zărit sora mai mare În brațele unui băiat pe care nu-l cunoșteam! „Hai, plecăm de aici, las-o În pace“, mi-a spus Jean-Claude, dar eu, dimpotrivă, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cel puțin așa povestea. Soră-mea cu un băiat pe care eu nu-l știam! Era prea mult pentru mine. Am urmat sfatul lui Jean-Claude și ne-am dus să luăm un cocktail cu lapte ceva mai Încolo, Într-o cafenea din piața Brouckère. M-am grăbit să-i povestesc mamei c-o văzusem pe Claire lăsîndu-se sărutată de un băiat pe stradă. Ea s-a prefăcut că nu mă crede: „Ești sigur că era ea?“. Am lăsat-o baltă. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să citez titlurile În versiunea lor originală - și am avut poftă să beau un Schweppes Înainte de a mă reîntoarce la cursuri. Pe o stradă alăturată, am zărit două fete care sporovăiau la intrarea Într-un bistrou. Tocmai descoperisem una din cafenelele pe care le frecventau studenții de la Saint-Louis, care, la fel ca mine, ieșeau să ia o gură de aer Între două cursuri. Cele două studente mi-au zîmbit larg. Purtau rochii fără mîneci, cu fusta amplă și corsajul ajustat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pentru care, Înainte de apariția lui eu, copilul Încă nu a Înțeles că imaginea pe care o are despre el Însuși e diferită de aceea pe care ceilalți o au despre el. Desigur, În clipa În care am să părăsesc acea cafenea În care intrasem plin de o bucurie năvalnică, nu voi avea altă imagine despre mine Însumi decît pe cea pe care și-o făcea și cumătra patroană de bordel: un client agățat de scumpa de Virginia și pe care trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
era deja În interiorul băii cînd tipul venea să fumeze o țigară la fereastră, iar eu Îmi spuneam că nici de data asta nu voi vedea o femeie goală din față. N-am văzut așa ceva nici cinci ani mai tîrziu, În cafeneaua În care Virginia a refuzat să-și dea jos chiloțeii, făgăduindu-mi În schimb niște surprize cînd mă voi reîntoarce. M-am reîntors. Dar ea nu mai era acolo. Alte fete mi-au zîmbit la ușa „sanctuarului“ unde avusesem parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
fidel nu e un titlu de-al lui? Îndrăzneț titlu! Așa cum Shakespeare este tot ce poate fi mai intraductibil, dragostea este tot ce poate fi mai indefinibil. — Precum frumusețea Tinei! — Ia spune, era la curent cu povestea animatoarelor dumitale din cafenelele de la Gara de Nord? Am fost și eu acolo, Închipuie-ți. Se poate spune că e o specialitate belgiană, la fel ca Manneken-Pis și midiile! Te masturbează și asta e tot. Recunosc că sînt tare versate. Nu știu dacă am nimerit peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
fecioară era, ca și Weyergraf junior: logodnă serioasă, o adevărată promisiune de căsătorie, cu dăruitul de către tînăr al unui inel de logodnă tinerei fete, inel al cărui preț de achiziționare reprezenta pe puțin vreo sută de ședințe de masturbare prin cafenelele unde triumfa erotismul belgian. CÎt timp au durat expedițiile căpitanului Cook În oceanul Pacific? Dr. Zscharnack nu era impresionat de durata mare a logodnei. Și Freud fusese logodit multă vreme. La fel și Kafka, o autoritate În materie! Cinci ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
-și ratează ținta, numai că Prévert se răzvrătește Împotriva lui Dumnezeu și a Bisericii“. Nu aveam nevoie să-i spun lui Prévert că sînt catolic. Scenaristul unor filme ca Trubadurii diavolului sau Copiii Paradisului Îmi ceruse să ne Întîlnim la cafeneaua Flore, ceea ce echivala, pentru tata, cu un cuib de existențialiști periculoși. Va trebui să se resemneze: nu aveam să-l mai Însoțesc În vizitele lui pioase la Librăria Arthème Fayard, nici la la creștinii de stînga de la editura Seuil. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
trebui să se resemneze: nu aveam să-l mai Însoțesc În vizitele lui pioase la Librăria Arthème Fayard, nici la la creștinii de stînga de la editura Seuil. Se terminase cu Guy de Larigaudie și cu lectura din Steaua Îndepărtată. La cafeneaua Flore, Prévert mi-a propus cu generozitate să scrie comentariul la filmul meu despre Provența: „Trebuie ca un film să vorbească. Am să-ți dau un text, asta te va putea ajuta să găsești biștari pentru coloana sonoră“. Eram necontenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cap, l-ar fi putut interpreta pe Maigret. În ambianța zgomotoasă de la Flore, unde nu mai era nici o masă liberă, am auzit glasul mamei: „Casimir, ți-ai uitat pălăria! O să răcești!“. Ce căuta pălăria lui Casimir Weyergraf pe deasupra perdelelor de la cafeneaua Flore În noiembrie 1959? Totuși nu eram un artist sovietic aflat În vizită În Vest, flancat de agentul KGB. De ce mă supraveghea tata? Credea că nu-l văzusem. Își Închipuia cumva că aveam Întîlnire cu Françoise Arnoul, atît de ispititoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
acolo? Doar avea Întîlnire cu cei de la editura Seuil! — Tragi cu ochiul după vreo tipă, dragul meu? mă Întrebase Prévert, pe care-l ascultam distrat, cu ochii fixați pe chipul fantomatic al tatei, ca un Hamlet modern care confunda terasa cafenelei Flore cu aceea a castelului Elsinore. Însă Hamlet imploră fantoma tatălui să-i vorbească. Eu eram În schimb mort de teamă ca nu cumva să vină tata să-mi adreseze cuvîntul. Iar Prévert Îi dădea zor cu povestea lui cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
la hotel, după cum am stabilit. Doar n-o să beau whisky-ul ăla, nu-ți face griji. Fii măcar o dată de acord că viața mea nu seamănă cu a ta. Dispari, asta vreau! La hotel, l-am Întrebat de ce venise la cafeneaua Flore. „O, Întîlnirea mea s-a terminat mai devreme și voiam să văd dacă tu n-ai uitat de a ta“. Mi-am făgăduit să nu-l mai țin niciodată la curent cu Întîlnirile mele. În 1959, Încă nu scrisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
comparasem cu un jucător ghinionist cînd Îmi recitisem scenariul. Dar scrierea acestor pagini cu atîta ușurință mă făcea să mă simt calm, fericit, stăpîn pe emoțiile mele. Nu pentru multă vreme! Vorbisem despre martingală și supramartingală cu un chelner de cafenea care studiase teoria probabilităților. Reținusem că un jucător care caută să-și amelioreze șansele prin alegeri avantajoase, de pildă prevăzînd momentul cînd se va opri, Își face iluzii și se va simți mereu frustrat. „Toate teoriile sînt categorice“, conchisese fostul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
teoria probabilităților. Reținusem că un jucător care caută să-și amelioreze șansele prin alegeri avantajoase, de pildă prevăzînd momentul cînd se va opri, Își face iluzii și se va simți mereu frustrat. „Toate teoriile sînt categorice“, conchisese fostul chelner de cafenea. „Nu există alegere avantajoasă. E lucru demonstrat!“. Mi-a vorbit apoi de banditism și de rackeți, dar eu nu-l mai ascultam. Nu mă gîndeam decît la un singur lucru: nu există alegere avantajoasă. A alege să scrii un roman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
după apariția primului meu roman, m-aș fi dus să cer În genunchi unor producători de televiziune să mă lase să torn un documentar asupra unui subiect ales de ei. Mai bine l-aș fi ascultat pe chelnerul acela de cafenea. Pe Croazetă, la cîțiva metri de Cazinoul municipal unde tata, abandonîndu-se În chip necondiționat divinei providențe, cîștigase banii care Îi lipseau pentru a cumpăra casa de vacanță - el, care detesta jocurile de noroc aproape la fel de mult ca adulterul! - avusesem norocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Îi lipseau pentru a cumpăra casa de vacanță - el, care detesta jocurile de noroc aproape la fel de mult ca adulterul! - avusesem norocul să stau la taclale cu un om bătrîn pe care soarta mi-l scosese În drum, un chelner de cafenea care jucase În viața mea rolul prezicătorului din tragediile grecești, cel pe care-l puteam numi Tiresiasul meu, și, ca orice erou tragic care se respectă, nu voisem să-l ascult. Nu era orb ca augustul proroc chemat de Œdip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
scrie o carte e un mod de a o scoate la capăt, dar nimic nu arată că ar fi modul cel mai bun“. Trebuia să fiu Într-adevăr deprimat ca să dau atîta Însemnătate cîtorva fraze schimbate cu un chelner de cafenea care Își termina slujba și care se arătase mai cu seamă interesat de bacșișul astronomic pe care vorbele lui mă convinseseră să i-l las. Totuși trebuia să existe și niște excepții. De ce n-aș fi eu una dintre ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
probabilistul meu amator. Am avut ocazia să vorbesc despre acest aspect cîteva luni mai tîrziu cu un matematician pe care l-am Întîlnit În casa unui prieten. M-am ferit să-i spun că sursa mea era un chelner de cafenea care, după părerea mea, avea motive Întemeiate să fie supărat pe Cazinoul din Cannes. Mi-a redat curajul: “Bine, dar informatorul dumitale ți-a ascuns teoria speranțelor condiționate! Ar trebui să-ți vorbesc despre variabilele aleatorii. Dacă ții să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Aix-en-Provence, unde am fost surprins să-l văd pe tata cumpărînd un exemplar din piesa lui Giraudoux, Pentru Lucreția, tipărit pe hîrtie filigran de la Montval. Nu era totuși un bibliofil. Dar Îl cumpărase ca să mi-l ofere mie. Într-o cafenea de pe promenada Mirabeau, a scris pe pagina a doua: „Pentru Lucreția și pentru François, În amintirea fericirii pe care am Împărtășit-o astăzi, tata“. I-am arătat Începutul textului: „Aix-en-Provence. Cam pe la 1868. E vară. Terasa unei patiserii sub platani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
aminteau de locurile pe unde fusesem cu el. Coboram adesea Împreună spre regiunea Basses-Alpes, venind dinspre Bruxelles sau Paris. Ne opriserăm peste tot, de la Mâcon la Valence, de la Tournus la Montélimar, și fiecare nume de oraș Îmi amintea de o cafenea, o piață, discuții, rîsete și proiecte. La Tournus, discutaserăm despre arta romanică. La Vienne, Îmi arătase templul lui Augustus și ne rugaserăm În catedrala Saint-Maurice. La Montélimar, Îmi vorbise despre romanul pe care tocmai Îl Începuse: „Ficțiunea, ce este ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ani, timpul trece rapid și nu simt că aș fi pe drumul cel bun. Știi ceva? Eu tocmai am Împlinit patruzeci și trei, locuiesc Într-o cutie de chibrituri, nu am lift și ca să scriu trebuie să merg În vreo cafenea - altfel nu am suficient spațiu. Numești asta viață normală? Nu mai am o viață normală din anii ’80. Pe atunci oamenii nu trebuiau să-și ia două slujbe pentru a-și permite un apartament decent. Pot spune oare că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Ai noroc că ai prins așa o zi, e perfectă. Perfectă, doar că Matthew nu sunase. Era sâmbătă, iar el Îi promisese că se vor vedea la sfârșitul săptămânii. Se opriră pe Mulholland Drive, aproape de vârful canionului, intrară Într-o cafenea micuță și Kitty Îl sună pe Matthew de la un telefon public. El Îi spuse că era ocupat și că nu știa dacă se vor putea vedea mai târziu. O rugă să-l sune din nou Într-o oră. Când Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
era nevoie, ca să continue să-l placă. Înainte de-a Închide, Îi promise ca se vor vedea a doua zi la prânz, dar asta suna mai degrabă a amabilitate. Bineînțeles că nu va telefona. Dispăruse. Kitty și Diane ieșiră din cafenea cu câte-o cafea În mână și se opriră pe marginea drumului, admirând panorama Los Angelesului, așa cum o văzuse În atâtea filme. — Diane, cred ca Matthew vrea să scape de mine, zise ea pe un ton plat, uitându-se În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
numărul douăzeci, Mergem mai întâi până la etajul douăzeci ca să aveți timp să apreciați, spuse. Latura ascensorului dinspre interior era în întregime din sticlă. Ascensorul urca, parcurgând încet etajele, arătând succesiv nivelele, galeriile, magazinele, scările principale, scările rulante, punctele de întâlnire, cafenelele, restaurantele, terasele cu mese și scaune, cinematografele și teatrele, discotecile, niște ecrane enorme de televiziune, nenumăratele decorații, jocurile electronice, baloanele, fântânile și alte efecte acvatice, platformele, grădinile suspendate, afișele, banderolele, panourile publicitare, manechinele, cabinele de probă, o fațadă de biserică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]