4,924 matches
-
Sfatului în acest început de 2012 al tuturor speranțelor, ci măcar precum Octavian Paler, la televizor, pledând pentru acel supralicitat adevăr etic și politic al omului liber, al scriitorului și artistului-slujbaș al interesului general? Lucian Raicu Calea, adevărul și viața capodoperei Despre patru personalități de geniu scrie Lucian Raicu (Iași,1934 - 2006, Paris) în cartea sa Calea de acces (Editura Polirom, 2004, 284 pagini, colecția Collegium). Este vorba de Bacovia, Eugen Lovinescu, Thomas Mann și Tolstoi. Informat infinitezimal, spirit disociativ și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Iosif). Geniul narațiunii, spiritul tutelar al tuturor cărților sale, își face, în fine, apariția în romanul de bătrânețe "Alesul". Thomas Mann își ia această libertate de a se propulsa în arena cărții, în toată gloria sa de suveran povestitor. Doar capodopera, liberă de orice tentație sau tranzacționare, doar ea respiră în voie, nu acceptă nici o autoritate sau cenzură, menită doar să-și atingă ținta. Cea de a subjuga, de a seduce, fără a induce vreo spaimă, ci doar acea culpabilitate fecundă
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
cele din urmă, Thomas Mann. "Calea de acces" spre adevăratul Tolstoi este, în viziunea lui Lucian Raicu, jurnalul geniului rus. Criticul-eseist glosează uneori digresiv și iterativ (diluându-și propriul text) pe ample citate din caietele ilustrului romancier, nu neapărat o capodoperă a genului, ci mai degrabă un compendiu de suferințe fizice, traume mnemonice, mărturisiri insipide, istericale, porniri în contra luxului și bunăstării, iluminări, obsesii, revanșe, autocompătimiri și deziluzii, sub imperiul senescenței și presimțirii sfârșitului. În spiritul iluministei rațiuni critice, cel care a
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Breban (scriitorul omis cu premeditare, s-ar părea), C. Țoiu, Dumitru Radu Popescu și nu numai ei, bănuim, ar fi de cu totul altă părere. Una din cele două scrisori către Ion Vartic face vorbire chiar despre un blestem al "capodoperei locale", sancționând condiția scriitorului român (așa cum face și Sami Damian) care nu și-ar fi revenit din disidența de ostatec al comunismului, pradă încă sechelelor cum ar fi mentalitatea rurală "de lăutar bun numai pentru "bătuta locală"" (...): Poți fi pitoresc
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
fapt universul său poetic este un zbucium perpetuu, cu toate datele unei uriașe, policrome nebuloase. Calificativul de "nepereche" i se pare cel puțin redundant, de vreme ce noi toți suntem fără pereche, unicate, cu atât mai mult poetul de geniu, și deci capodopera, fie că e vorba de Luceafărul, Duhovnicească sau Poemele luminii. Celebra sintagmă a lui C. Noica, " Omul deplin al culturii romane" i se pare lui Gelu Ionescu o hiperbolă (chiar dacă bine intenționată), căci dacă Eminescu, ce-i drept, a fost
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
din urmă fost profesor în satul natal al prozatorului în anii '80. Capitolul ce se dedică raportului dintre biografie și operă reiterează opinia critică a lui Emil Manu (un apropiat al autorului "Delirului" și un cititor exhaustiv al acestuia) despre capodopera lui Preda, conform căreia Ilie Moromete este un filosof sceptic (iar nu un obsedat de pământ) cu nostalgia familiei patriarhale. Drama eroului (ca și a autorului de astfel) va fi destrămarea familiei și pierderea rolului de lider spiritual, de comentator
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
a axiomelor, nuanțarea sau forțarea unor convenții suspecte de anchiloză sub presiunea tradiției, moravurilor, religiei etc. Aruncând în aer metodic și convingător repertoriul de truisme legate de banal și banalitate, eseistul îi previne mai ales pe artiștii ademeniți de utopia capodoperei, de excepția ei ademenitoare. Trecând la elogiul gafei, autorul compendiază cu voluptate epică episoade și personaje producătoare de gafe (singurele care persistă), tipologia lor fiind nesfârșită: domestice, festive, de critică, intelectuale, de protocol, istorice, economice și sociale, estetice, biblice, politice
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
un aforism: "Stilul e viața unui text. De l'interieur! Viața unei idei este stilul". Între altele, prozatorul Andru recunoaște în cel mai onest și autocritic chip că n-a produs literatură disidentă, singura care interesa Occidentul atunci, dar nici o capodoperă sau măcar un bestseller care ar putea fi traduse acum. Prin urmare, singura șansă de consacrare a autorului este martiriul sau asceza. Și cum noi îl cunoaștem pe om ca yoghin, ascet și salutist, (a se vedea "Muntele calvarului"), timpul
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
să stoarcă toate avantajele cu putință (...). Toate aceste figuri sacralizate întruchipau în perioada de tranziție de la stalinismul integral al celor "două glaciațiuni" la aceea de liberalizare diversionistă (anii '50 - '60) omul cetății, rolul tatălui regăsit, sau mitul eroului civilizator. Cultul capodoperelor, adesea exacerbat politic și diversionist, a alimentat protocronismul de tristă faimă (conceptualizat din păcate, de rafinatul comparatist Edgar Papu, probabil forțat de împrejurări politice), precursor al megalomaniei naționale priincioase megalomanului comandant suprem. Calul de bătaie al lovinescianului critic Eugen Negrici
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
lângă catarg"), ca să nu mai vorbim de abandonări de sensuri, de omisiuni nepermise, de concesii pe altarul melodramei (e dolce da morire pentru "și negrăit de dulce"), toate acestea n-au darul de a-l apropia pe cititorul italofon de capodopera eminesciană. Din păcate Sauro Albisani, în ciuda faptului că limba sa maternă este italiana, prin al său Lucifero, se dovedește depășit și copleșit de aventura asumată, în ciuda performanțelor atinse în cele câteva texte poetice mai sus amintite. Adevărul e că, riscând
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
dar și a publicului larg. Când monumentele devin eroi ce-i populează cărțile, eseistul n-are cum să rămână abstract, ex-cathedra, sau să adopte metode chirurgicale, reci, detașate. Bazat pe o uluitoare bibliografie, Al. Balaci, "romancierul" și exegetul fluviului de capodopere italiene, scrie cu entuziasmul celui care n-a încetat să se mire, cu patetismul viril al cercetătorului care, stăpân pe materie, își permite să fie personal, flexibil și inovator. Și tot timpul, un comparatist de o memorabilă intuiție. Cea mai
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
abordeze subiectul, cartea sa, în versiune italiană, fiind cotată "alături de cei mai mari exponenți ai biografologiei și eseisticii străine, alături de Etienne Gilson, August Buck, Pierre Gauthiez, Jacques Madaule, T.S. Eliot și însuși Thomas Carlyle ...". În 2010 aceeași Editură a retipărit capodopera dantescă, versiunea George Coșbuc, înnobilată de un studiu introductiv și de notele marelui italienist. Ca o amintire strict personală, consemnez pe cea a unei vizite acasă la domnul Profesor, aflat spre asfințitul vieții, pentru a prelua un articol scris de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
74, în casa lui Lazăr Vrabie!), l-a întrebat cu aroganță pe Mugur "cui folosește un spectacol perfect cu Gîlcevile din Chioggia, dacă n-are nici o idee politică?" "Publicului!" a răspuns, corect, artistul. Dar și realizatorilor sastisiți, în epocă, de "capodopere" precum Omul cu arma, Arcul de trimf, În Valea Cucului și Trenul blindat... Uluitoare este și o amintire a regizorului, legată de o plimbare la care-l invitase Maxim Berghianu, soțul Silviei Popovici (pe-atunci prim-secretar la Cluj): "Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
în 1922, iar în anul la care ne referim James Joyce îi dădea ultimele retușuri." (11) Pentru literatura română, anul 1920 este tot o placă turnantă. Apariția romanului lui Liviu Rebreanu, Ion, atestă maturizarea deplină a genului și propune o capodoperă a formulei "obiectivității". Paradigma romanului românesc se schimbă în deceniile care urmează. Fapt revelator, transformarea se produce, uneori, sub pana aceluiași artist, cum este cazul lui Liviu Rebreanu. Direcția clasică a romanului este concurată programatic și dublată de orientarea proprie
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
să se înalțe impersonal, acel artist rămâne autorul unei opere triviale. Plecând de la ideea că orice operă de artă valoroasă îl ridică pe spectator într-o lume a plăcerii estetice, Titu Maiorescu susține că piesele de teatru ale lui Caragiale, capodopere, sunt morale prin ele însele. E un mod subtil de a-l apăra pe Caragiale de acuzația de imoralitate. Piesele lui "pun pe scenă câteva tipuri din viața noastră socială de astăzi"; se constată "formele unei spoieli de civilizație occidentală
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ridicole vor subsista... Ultimului fel de comedii aparține și acesta de care vorbim...“ (Caragialiana, Șerban Cioculescu, Editura Albatros, București, 2003, p. 185-186) De aceeași părere sunt Pompiliu Eliade și Eugen Lovinescu. Cel dintâi, ca director al Teatrului Național, considerând bietele capodopere ale lui Caragiale cam obosite, îl sfătuiește pe autorul lor să le retragă, în concediu de odihnă. Lovinescu (Pași pe nisip, 1908) vede destinul acelorași comedii ca pe cel al operelor literare ale antichității, inteligibile numai cu ajutorul unei critici masive
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
scrisoare pierdută. Mai simplă, piesa se concentrează asupra unei noi categorii, propunându-ne un savuros cuplu de bătrâni din mica burghezie bucureșteană de la 1880. De această dată, cherestegiul este înlocuit de pensionarul mărunt cu prestigiu exclusiv domestic. Deși protagoniștii acestei capodopere miniaturale într-un act sunt doi, pensionarul Leonida și cea de-a doua nevastă a lui, Efimița, comedia aduce în centrul atenției un univers întreg, al burghezului mic, mărginit și fricos. Omul, de un farmec comic irezistibil, apare ca un
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
dramatice, sunt totuși destul de restrânse în privința problematicii sociale. În comedia O scrisoare pierdută, reprezentată pe scena Teatrului Național la 13 noiembrie 1884, el descrie în mod ironic moravurile specifice claselor dominante în politică, în familie, în societate. Vorbim, așadar, despre capodopera lui Caragiale, ba chiar, după Pompiliu Eliade, cea mai frumoasă operă literară în limba noastră. Criticul face această afirmație la începutul stagiunii 1901/1902, când adaugă: ...ca român, mă mândresc cu numele lui Caragiale... Piesa surprinde începutul unei alte epoci
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
viața ei semnul infamiei. Dar nu, ea scapă ca prin minune printr-un joc teatral incontestabil: găsirea, de două ori, de către același personaj, a uneia și aceleași scrisori. Remarcăm că totul este condus cu o mână expertă; valorile teatrale ale capodoperei nu sunt amenințate de un asemenea deznodământ, deoarece comedia nu trebuie să alunece pe făgașul dramei. Din acțiunea piesei se întrevede și o altă trăsătură a protagonistei: pasiunea pentru politică. Zoe nu e numai soția șefului organizației guvernamentale județene și
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
dramaturgie națională“. „O scrisoare pierdută“. Teatrul Național „I.L. Caragiale“. În: „Contemporanul“, 1958, n. 37, 19 septembrie, p. 4. În scurta sa cronică teatrală, Mihnea Gheorghiu se oprește asupra piesei O scrisoare pierdută, subliniind înscrierea acesteia în repertoriul mondial al teatrelor. Capodopera caragialiană reprezintă în dramaturgia națională zona superioară a realismului critic. Piesa are un caracter combativ, demascator și un umor popular: „Operă de pătrunzătoare viziune politică și artistică, O scrisoare pierdută îmbină luarea fermă de poziție a autorului, într-un moment
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
să cercetăm modul în care aceste materiale pot fi uzitate cu succes în lucrul cu clasa de elevi, dar mai ales să prezentăm avantajele și dezavantajele pe care multitudinea de surse de informare, în acest domeniu, cel al ecranizărilor după capodopere literare, îl prezintă pentru elevul încă neinițiat. Conform triadei teza, antiteza și sinteză, vom cerceta justificările textelor în discuție prin expunerea argumentelor și a excepțiilor, cu observarea finală a principiilor generale ale pedagogiei, a brocardurilor, în cadrul analizei incursiv-receptive, ceea ce implică
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
într-un sistem totalitar etc.) amplifica fericit aceeași impresie generală a spectatorilor: aceea că se află în fața unei parabole pe tema alterării, a puterii și a nebuniei, care într-o istorie "în delir" capătă, într-adevăr, forme delirante. Pentru această capodoperă ieșită din aceeași canava că și Oul de șarpe al lui Ingmar Bergman, Căința lui Tenghiz Abuladze sau, de ce nu, Călăuza lui Andrei Tarkovski, Mircea Daneliuc nu avea nevoie de nicio legitimare estetică românească. Ci doar de un pretext literar
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
de căutări și experiențe dezinteresate, să-și găsească un limbaj. Să dai cu piciorul la toate și să revii cu cinism în urmă, punând pe un Mounet-Sully și Sarah Bernhardt să ilustreze pe ecran, într-un stil pompos și declamator, capodoperele clasice, însemna sacrificarea deliberată a specificității celei de a șaptea arte."7 Încercând să explice teoria conform căreia jocul actoricesc teatral ar fi incompatibil cu filmul, John H. Lawson observa că aceasta pornește de la faptul că "ecranul proiectează personalitatea umană
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
secvențe din român că, de exemplu, întâlnirile dintre Titi și Roza Long sau moartea lui badea Dumitru, vorbim, totuși, de o ecranizare cât se poate de fidelă a românului, cu interpretări de rol excelente. Dacă textul lui Rebreanu rămâne o capodoperă a românului românesc, filmul este o capodoperă a cinematografiei naționale. Patimă lui Ion de a se îmbogăți, de a deveni respectat în lumea satului, descrisă magistral în român, este redata în film prin jocul deosebit al actorului Șerban Ionescu. Patimă
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
dintre Titi și Roza Long sau moartea lui badea Dumitru, vorbim, totuși, de o ecranizare cât se poate de fidelă a românului, cu interpretări de rol excelente. Dacă textul lui Rebreanu rămâne o capodoperă a românului românesc, filmul este o capodoperă a cinematografiei naționale. Patimă lui Ion de a se îmbogăți, de a deveni respectat în lumea satului, descrisă magistral în român, este redata în film prin jocul deosebit al actorului Șerban Ionescu. Patimă lui Ion pentru pământ, cruzimea acestuia față de
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]