3,275 matches
-
se recunoaște mijlocirea lui Newman la vindecarea diaconului permanent "Jack Sullivan" în anul 2001, vindecat de o vătămare gravă a măduvei spinării, în urma rugăciunilor acestuia adresate Cardinalului Newman, în timp ce era în spital. În aceeași zi, Papa l-a autorizat pe Cardinalul Angelo Amato, prefect al "Congregației pentru Cauzele Sfinților", să înceapă procesul de canonizare. În februarie 2010, a devenit cunoscut faptul că Papa Benedict al XVI-lea a prevăzut beatificarea la Birmingham, în cursul călătoriei sale în Scoția și în Anglia
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
că Papa Benedict al XVI-lea a prevăzut beatificarea la Birmingham, în cursul călătoriei sale în Scoția și în Anglia, în perioada 16-19 septembrie 2010. Diaconul "Jack Sullivan" din Arhidieceza de Boston, care a fost vindecat prin mijlocirea miraculoasă a Cardinalului John Henry Newman, a slujit la Liturghia papală în timpul căreia Cardinalul Newman a fost beatificat. Slujba religioasă, la care au fost de față 55.000 de credincioși, a avut loc în parcul "Crofton", imens spațiu verde situat la periferia orașului
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
în cursul călătoriei sale în Scoția și în Anglia, în perioada 16-19 septembrie 2010. Diaconul "Jack Sullivan" din Arhidieceza de Boston, care a fost vindecat prin mijlocirea miraculoasă a Cardinalului John Henry Newman, a slujit la Liturghia papală în timpul căreia Cardinalul Newman a fost beatificat. Slujba religioasă, la care au fost de față 55.000 de credincioși, a avut loc în parcul "Crofton", imens spațiu verde situat la periferia orașului Birmingham. Beatificarea a avut loc la 19 septembrie 2010, iar sărbătoarea
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
măsură nu a reușit să îmblânzească temperamentul ei imperios și ambițios. La vârsta de douăzeci și unu de ani (24 decembrie 1714) s-a căsătorit prin procură la Parma cu regele Filip al V-lea al Spaniei. Căsătoria a fost aranjată de către Cardinalul Alberoni, ambasadorul ducatului la Madrid cu sprijinul Prințesei des Ursins, "Camarera Mayor" a regelui Spaniei. Ca un semn de simpatie față de Spania, Papa i-a conferit "Trandafirul de aur" Elisabetei. Regina a fost însoțită de Alberoni în Spania. În timpul călătoriei
Elisabeta de Parma () [Corola-website/Science/321028_a_322357]
-
la Madrid cu sprijinul Prințesei des Ursins, "Camarera Mayor" a regelui Spaniei. Ca un semn de simpatie față de Spania, Papa i-a conferit "Trandafirul de aur" Elisabetei. Regina a fost însoțită de Alberoni în Spania. În timpul călătoriei, probabil inspirată de cardinal, ea decide s-o elimine pe Prințesa des Ursins pentru a fi singura care să aibă influență asupra regelui. Elizabeth obține repede influență completă asupra lui Filip al V-lea, care a fost considerat un rege slab. În primii ani
Elisabeta de Parma () [Corola-website/Science/321028_a_322357]
-
lor a reușit să domine caracterul indecis al soțului ei care n-a contestat niciodată aceste decizii, care i-a acordat un rol puternic în politica din secolul al XVIII-lea în Spania. În acestă perioadă Alberoni a fost numit cardinal în 1716 și prim-ministru. În 1724 Filip al V-lea a renunțat la tron în favoarea moștenitorul său, întâiul născut din prima căsătorie și s-a retras la palatul de La Granja. Șapte luni mai târziu, totuși, decesul tânărului rege l-
Elisabeta de Parma () [Corola-website/Science/321028_a_322357]
-
trei fete nemăritate ale fiului lui Condé, ducelui d'Enghien. El a ales-o pe Louise Bénédicte, "Mademoiselle de Charolais". La 19 mai 1692, Louis-Auguste și Anne Louise Bénédicte s-au căsătorit la Palatul Versailles. Slujba a fost prezidată de cardinalul de Bouillon iar invitatul de onoare a fost regele exilat Iacob al II-lea al Angliei. Madame de Montespan, care a căzut din grațiile regelui după Afacerea otrăvurilor nu a participat la nunta fiului ei. Ducele du Mâine a primit
Louis-Auguste de Bourbon, duce du Maine () [Corola-website/Science/321032_a_322361]
-
de Burgundia, viitoarea ei cumnată, că Louise Élisabeth se va căsători cu Ducele de Berry. Dispensa papală a sosit pe 5 iar căsătoria a avut loc la 6 iulie 1710 la Palatul Versailles. Episcopul care a oficiat căsătoria a fost cardinalul de Janson. Ca o ironie, "Mademoiselle de Bourbon" a avut onoarea să poarte trena "Madame de Berry". Banchetul care a urmat ceremoniei a fost găzduit de către Ducesa de Burgundia și a fost urmat de festivități pentru membrii Curții. Devenind nepoată
Marie Louise Élisabeth de Orléans () [Corola-website/Science/321095_a_322424]
-
a soției acestuia, Armande Félice de La Porte Mazarin (1691 - 1729). Părinții ei s-au căsătorit în 1709. Mama ei a fost fiica lui Paul Jules de La Porte, duce Mazarin și de La Meilleraye (1666 - 1731), fiul faimoasei aventuriere, Hortense Mancini, nepoata Cardinalului Mazarin. Louise Julie a avut patru surori: Singura soră "de Nesle" care nu a devenit metresă a lui Ludovic al XV-lea a fost marchiza de Flavacourt. Louise Julie a fost prima soră care l-a atras pe rege, urmată
Marie Anne de Mailly () [Corola-website/Science/321130_a_322459]
-
postul contesei de damă de palat a reginei Maria Leszczyńska a fost preluat de Madame de La Tournelle iar Louisei Julie i s-a ordonat să părăsească curtea. Găsindu-și refugiul într-o mănăstire, Madame de Mailly avea să devină religioasă. Cardinalul Fleury, șeful miniștrilor regelui, a încercat să intervină deoarece el o prefera pe Madame de Mailly ca metresă regală în fața ambițioasei ei surori. EL nu voia ca Madame de La Tournelle să intervină în administrarea Franței. Totuși, Ludovic l-a informat
Marie Anne de Mailly () [Corola-website/Science/321130_a_322459]
-
Hortense a fost un compozitor muzical amator și a dăruit marșuri vibrante armatei tatălui ei vitreg.. La 4 ianuarie 1802, la cererea tatălui ei vitreg, Hortense s-a căsătorit cu fratele lui Napoleon, Louis Bonaparte. Ceremonia a fost celebrată de cardinalul Caprara. Hortense a devenit cumnată a mamei sale și a tatălui vitreg. Cuplul a avut trei fii: Mariajul s-a dovedit dezastruos: Hortense este îndrăgostită nebunește de generalul Duroc, aghiotant al împăratului (unii chiar susțin că au fost amanți), în timp ce
Hortense de Beauharnais () [Corola-website/Science/321284_a_322613]
-
șase ani de la scoala iezuita de la Bourges. După absolvirea școlii a intrat la Academia Regală de la Paris. La șaptesprezece ani, în absența tatălui său, a guvernat Burgundia. Tatăl său l-a logodit cu Clăire Clémence de Maillé Brézé, nepoata puternicului cardinal Richelieu, înainte de a intra în armată în 1640. La douăzeci de ani Ludovic s-a îndrăgostit de Mademoisellelle du Vigean (Marthe Poussard, numită "mademoiselle du Vigean", fiica lui François Poussard, marchiz de Fors și baron du Vigean prin soția sa
Ludovic al II-lea de Bourbon () [Corola-website/Science/320545_a_321874]
-
sânge" toată lumea adresându-i-se de la rege în jos că "Monsieur le prince". Puterea enormă care a căzut pe mâinile prințului a alarmat serios pe regenta Ana de Austria și pe ministrul său. Cu Clăire Clémence de Maillé Brézé, nepoata Cardinalului Richelieu:
Ludovic al II-lea de Bourbon () [Corola-website/Science/320545_a_321874]
-
fost încheiat în data de 10 mai 1927 între Regatul României pe de o parte Sfântul Scaun pe de cealaltă parte. Din partea României a semnat ministrul Vasile Goldiș, ministru al Cultelor în guvernul Averescu, iar din partea Sfântului Scaun a semnat cardinalul Pietro Gasparri, cardinal secretar de stat. Concordatul a permis reorganizarea Bisericii Catolice de rit latin și garanta credincioșilor exprimarea libertății religioase, așa cum fusese recunoscută, în Constituția din 1923, pentru ortodocși și greco-catolici. Legea pentru ratificarea Concordatului cu Sfântul Scaun din
Concordatul din 1927 () [Corola-website/Science/320679_a_322008]
-
avansat rapid, iar la 23 octombrie 1997 PS Petru Gherghel, episcop de Iași, a sfințit noul lăcaș de cult cu hramul „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”. La invitația Patriarhiei Române, a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei și a Diecezei Romano-Catolice de Iași, cardinalul Christoph Schönborn, arhiepiscop de Viena, a efectuat în perioada 2-8 septembrie 2001 o vizită ecumenică în România. Printre comunitățile catolice care au fost vizitate de înaltul ierarh catolic s-a aflat și comunitatea din Podu Iloaiei. În această vizită cardinalul
Biserica Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul din Podu Iloaiei () [Corola-website/Science/320698_a_322027]
-
verișoară, Henriette-Anne a Franței (1727-1752), a doua fiica a regelui Ludovic al XV-lea al Franței și a reginei Mărie Leszczyńska, s-au îndrăgostit. După examinarea posibilității asupra unei astfel de căsătorii, Ludovic al XV-lea și ministrul său șef, Cardinalul Fleury, au decis împotriva ei deoarece aceasta unire ar fi adus Casă de Orléans prea aproape de tron. În 1743, bunica să paterna, Françoise-Marie de Bourbon, si Louise Élisabeth de Bourbon au aranjat căsătoria lui cu verișoară să de 17 ani
Louis Philippe, Duce de Orléans () [Corola-website/Science/320743_a_322072]
-
și Girolamo de Borja, copii ale unor mame necunoscute. Precum aproape toate aspectele vieții lui , data nașterii este un subiect de dispută. Cu toate acestea, el a fost de origine spaniolă născut în Roma, fie în 1475 sau 1476 pentru Cardinalul Rodrigo de Lanzol y Borgia (care va deveni în curând Papa Alexandru al VI-lea) și amanta lui Vannozza dei Cattanei, dintre care documentele sunt rare. Familia Borgia a venit inițial din Vechiul Regat al Valenciei (înainte de a fi integrat
Cesare Borgia () [Corola-website/Science/321728_a_323057]
-
o carieră în biserică. A fost numit episcop de Pamplona la vârsta de 15 ani. Cesare a făcut școala în Perugia și Pisa unde acesta a studiat dreptul. În timp ce tatăl său aspira la rangul de Papă, Cesare a fost numit cardinal la vârsta de 18 ani. Tatăl lui Cesare, Alexandru al VI-lea, și-a pus speranțele familiei Borgia în fratele lui Cesare, Giovanni, care a fost numit căpitan-general al forțelor papale. Giovanni a fost asasinat in 1497 in circumstanțe misterioase
Cesare Borgia () [Corola-website/Science/321728_a_323057]
-
Cesare ar fi fost ucigașul, deoarece dispariția lui Giovanni i-ar fi deschis în final o lung așteptată cariera in armată. Pe data de 17 august, 1498, Cesare a devenit prima persoană din istorie care a demisionat din funcția de cardinal. În aceeași zi regele Franței Ludovic al XII-lea l-a numit pe Cesare Duce de Valentinois. Cariera lui Cesare s-a bazat pe abilitatea tatălui său de a distribui patronajul și de asemenea pe alianța cu Franța (întărită de
Cesare Borgia () [Corola-website/Science/321728_a_323057]
-
a fost defavorizat de către trupele sale franceze după cucerirea celor două orașe, Cesare s-a intors la Roma pentru a sărbători un triumf și de a primi titlul de Gonfalonier Papal de la tatăl său. În 1500, crearea a douăsprezece noi Cardinali i-a acordat lui Alexandru destui bani pentru a-i angaja lui Cesare pe următorii condottieri: Vitellozzo Vitelli, Gian Paolo Baglioni, Giulio și Paolo Orsini, și Oliverotto da Fermo, care au reluat campania lui Cesare în Romagna. Giovanni Sforza, primul
Cesare Borgia () [Corola-website/Science/321728_a_323057]
-
fost logodit cu verișoara sa primară, infanta Mariana Victoria a Spaniei, care avea trei ani. Pentru că regele era fragil și au existat mai multe alerte cu privire la starea sa de sănătate iar Infanta Spaniei era prea mică pentru a produce moștenitori, Cardinalul Fleury, primul ministru al lui Ludovic al XV-lea, a vrut să îi găsească regelui o mireasă care nu ar trage Franța în complicate alianțele politice. Deoarece puterea regală a lui Stanisław nu mai exista, Maria a fost aleasă pentru
Maria Leszczyńska () [Corola-website/Science/315375_a_316704]
-
, născut Giulio Raimondo Mazzarino (n. 14 iulie 1602, Pescina, Regatul de Neapole - d. 9 martie 1661, Vincennes, Franța) a fost un cardinal, diplomat și politician italian, care a fost prim ministru al Franței din 1642 până la moartea sa. Mazarin i-a succedat mentorului său, Cardinalul Richelieu. Era un colecționar de artă și bijuterii, în special de diamante, pe care i le-a
Jules Mazarin () [Corola-website/Science/315475_a_316804]
-
n. 14 iulie 1602, Pescina, Regatul de Neapole - d. 9 martie 1661, Vincennes, Franța) a fost un cardinal, diplomat și politician italian, care a fost prim ministru al Franței din 1642 până la moartea sa. Mazarin i-a succedat mentorului său, Cardinalul Richelieu. Era un colecționar de artă și bijuterii, în special de diamante, pe care i le-a lăsat prin testament regelui Ludovic al XIV-lea; unele dintre acestea au rămas în colecția de la Muzeul Luvru. Biblioteca lui Mazarin a stat
Jules Mazarin () [Corola-website/Science/315475_a_316804]
-
nu este acolo, dar în formidabila ascensiune socială a unui personaj aproape necunoscut. Se spune că în ajunul morții sale, fără mare convingere, a cerut unui genealogist să-i inventeze un trecut glorios. Au fost studiate mai multe ipoteze, dar cardinalul a murit înainte de finalizarea cercetărilor. Giulio Mazzarini, s-a născut la 14 iulie 1602 la Pescina, Italia. Și-a petrecut copilăria la Roma. Familia Mazzarini a fost de origine genoveză. Bunicul Mazarin, Giulio, s-a mutat în Sicilia și s-
Jules Mazarin () [Corola-website/Science/315475_a_316804]
-
născut la 14 iulie 1602 la Pescina, Italia. Și-a petrecut copilăria la Roma. Familia Mazzarini a fost de origine genoveză. Bunicul Mazarin, Giulio, s-a mutat în Sicilia și s-a stabilit ca simplu cetățean. Unchiul Hieronimo și tatăl cardinalului, Pietro Mazzarini s-au născut în Sicilia. Născut la Abruzzo, dar crescut la Roma, la paisprezece ani a fost trimis să studieze la prestigiosul Colegiu Roman de Iezuiți, chiar dacă nu a aparținut niciodată acestui ordin religios. În acest colegiu a
Jules Mazarin () [Corola-website/Science/315475_a_316804]