25,038 matches
-
un adânc asemene/ Iubirii celei oarbe!, strofă care, în scurt timp, avea să apară pe toți pereții, ca și lozincile despre partid și republică. Când a intrat prima dată într-o clasă de elevi, a șaptea, a trântit catalogul pe catedră, s-a postat în fața clasei și, în loc să se recomande, a început: Sunt măr de lângă drum și fără gard/ La mine-n ramuri poame roșii ard./ Elevule, să iei fără sfială,/ Că n-ai să dai la nimeni socoteală! Mai întâi
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
Universitate, fiindu-i blocat accesul. Era preferat Garabet Ibrăileanu. Nu spun că era greșită alegerea. Eu îi apreciez deopotrivă pe amândoi. Dar stau și mă gândesc: de fapt, ce n-a făcut Eugen Lovinescu pentru a profesa de la nivelul unei catedre universitare? Cum îl apreciem noi astăzi? În ceea ce mă privește, consider că fără Eugen Lovinescu, literatura română nu s-ar fi sincronizat cu literatura europeană; ideea criticului de la „Sburătorul” era de a ne fi sincronizat cu literatura franceză. El și-
Despre asumarea răspunderii, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339542_a_340871]
-
criticului de la „Sburătorul” era de a ne fi sincronizat cu literatura franceză. El și-a construit acea parte de viitor care a coincis cu a lumii lui, de a fi egali în cultură, Apusului: Ex Occidente lux (deviza lui preferată). Catedra universitară poate a fost visul particular, a cărui împlinire nu mai ținea de el însuși. Era părerea altora. Și i-a lăsat să-și spună părerea, care acum ce înseamnă față de ipostaza eternă a lui Eugen Lovinescu? Cum răspund ei
Despre asumarea răspunderii, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339542_a_340871]
-
The 1% effect (în pregătire) și coordonatorul volumelor Idolii forului (2010); Transparency in Social Media (2015) și Roles, Trust, and Reputation in Social Media Knowledge Markets (2014). Caius Dobrescu (n. 1966) este profesor la Facultatea de Litere a Universității București (Catedra de Teoria Literaturii). A publicat volumele de poezie Pauză de respirație (împreună cu Andrei Bodiu, Simona Popescu, Marius Oprea; 1991), Efebia (1994), Ode an die freie Unternehmung (2006; premiul orașului Münster pentru poezie europeană, împreună cu traducătorul, 2009) ș.a., romanele Balamuc sau
COMUNICAT DE PRESĂ Editura Adenium lansează la Timișoara cel mai recent volum din colecția Headline () [Corola-blog/BlogPost/339660_a_340989]
-
halul acesta? Torcălăul de Nică nu a avut succes de prima dată, însă zilnic era în prejma Măriucăi, pe când eu eram mereu în dezavantaj față de el“. Unele dintre subiectele lui Viorel Lazăr sunt de actualitate și inspirate de activitatea la catedră: mica dramă a tinerilor, ai căror părinți pleacă în străinătate să lucreze, pentru un trai mai bun, aroganța pe care o adolescentă o manifestă față de părinți în numele Constituției care ar apăra-o de încercarea ultimă a acestora de-a o
Un carusel al timpului pentru toţi () [Corola-blog/BlogPost/339675_a_341004]
-
în 40 de fragmente, plasate în secvențe de timp apropiate, cartea pornește pe urmele unui tânăr, student în anul II la Facultatea de Litere, an când intră în contact cu clasa (parcurgerea modulului de practică pedagogică necesar pentru preluarea unei catedre), la același Colegiu Cuza, unde fusese cândva elev. Revederea profesorilor, noua ipostază de cadru didactic, amintirile îl copleșesc. Valoarea romanului este justificată, mai ales, de amestecul admirabil de stiluri, cel științific (sensul propriu al cuvintelor, regăsit la scurtele lecții de
Dan Ionescu: Scrisul umbrei sau umbra scrisului () [Corola-blog/BlogPost/339690_a_341019]
-
bunului-simț deprins pe marginea credinței, nu-și exercita în van orgolii din păreri și impertinențe, din abuzul rostului sau funcției.” (p. 70) Mulți dintre noi știm cât de anevoios era, și este, drumul până la obținerea unui post de titular la catedră. Erai nevoit pentru un an, în cel mai fericit caz, să te mulțumești cu un post de suplinitor, alergând de la o școală la alta ca să-ți acoperi numărul de ore pentru o normă întreagă. “Un succes m-ar fi reabilitat
Dan Ionescu: Scrisul umbrei sau umbra scrisului () [Corola-blog/BlogPost/339690_a_341019]
-
întâlnit, cu prilejul consfătuirilor de la începutul anului școlar, ne-am salutat sobru, ne-am exprimat amândoi bucuria că ne revedeam după atâția ani, și după câteva minute s-a scuzat că trebuia să intre în sală, pentru că promisese colegelor de catedră, care urmau să sosească dintr-o clipă într-alta, că le va ține ocupate câteva locuri mai în spate, ferite de ochii celor din prezidiu. Nu m-a încântat, dar nici nu m-a indispus faptul că nu m-a
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339691_a_341020]
-
și grupuri vocale din Suedia, Norvegia, Franța, Germania, SUA - Ansamblul „Radost”, Grupul vocal „Ruzice”, Seattle WA, Ansamblul „Izvorașul”, Minneapolis MN, Ansamblul „Viață Românească”, Milwaukee WI, din comunitățile românești de la Chicago, Trenton, Cleveland, Los Angeles, Detroit. Este din 2002, profesor la catedra de canto a Universității de Arte „Vatra”. A colaborat și colaborează cu presa de specialitate etnofolclorică, fapt relevat în volumul „Destin neliniștit”, capitolul „Vitralii”, precum și în introducerea volumului „Lada mea de zestre”. Firește, în chipul cel mai elevat fructificator a
ANGELA BUCIU, FLOARE ÎN CUNUNA SPIRITUALĂ A MARAMUREŞULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341064_a_342393]
-
de greu când omul cel mai drag ei era sub pământ. După ce își salută studenții, stinse, spre surprinderea lor, brusc lumina. Pe întuneric, își scoase din geantă, cu derutantă încetineală, pastilele de ceară. Le puse în formă de cerc pe catedră și le aprinse pe rând, concentrându-se asupra fiecărei mișcări. Apoi, înfipse în fiecare din ele câte o lumânare albă și aprinse fiecare coloană de ceară cu aceeași răbdare. Studenții erau tăcuți. Deveniseră curioși. Aveau în față un inel de
DE LUMINAŢIE de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342015_a_343344]
-
în fiecare din ele câte o lumânare albă și aprinse fiecare coloană de ceară cu aceeași răbdare. Studenții erau tăcuți. Deveniseră curioși. Aveau în față un inel de foc, o masă a tăcerii. Perfect rotundă. „Înflăcărată”. Corina îi chemă în jurul catedrei intens luminate și începură să discute despre ambivalența focului: despre focul bun, celest, și despre focul rău, subteran. Despre Fiat lux!, despre Isus Christos ca “Lumină din Lumină”, despre focul divin - stâlp de foc sau rug de foc care nu
DE LUMINAŢIE de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342015_a_343344]
-
-i, cu vocea sugrumată, vestea despre Maya. În sală era o liniște ritualică. Toți respectau momentul și omagiau, în felul lor, memoria celor de care se apropiau în acele momente pe calea focului. Apoi, pe rând, studenții se întorceau la catedră pentru a reașeza lumânărelele în cercul care se refăcea cu precizie matematică. -Aș vrea să stingem cumva aparte focul acesta, care ne-a atras în jurul lui și ne-a ajutat să comunicăm... Cine se încumetă să vină acum și să
DE LUMINAŢIE de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342015_a_343344]
-
Cine se încumetă să vină acum și să stingă focul? îi întrebă Corina în finalul lecției. Se ridică un student înalt, cu spatele lat, un băiat zdravăn, Sebastian Cucov, care semăna nefiresc de mult cu Tudor. Tânărul se apropie de catedră, se aplecă atât cât ochii săi să oglindească două cercuri de flăcări netulburate. Luă încet o lumânare, cu tot cu pastila suport, și o băgă, fără niciun soi de teamă, în gura lui ușor deschisă, pregătită parcă să mănânce o delicatesă, să
DE LUMINAŢIE de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342015_a_343344]
-
ca mine și nu vă salută. Că ăla nu sunt eu. E fratele meu geamăn, care-i gardian la Penitenciar. Spre sfârșitul anului al III-lea, mă pomenesc cu el că mă întreabă dacă n-am un post liber la Catedra de limba română, căci tare ar vrea să rămână aici, unde toată lumea îl cunoaște, de la portar la rector - ceea ce era adevărat. Numai că Domnul Marincaș nu a intrat în licență din cauza unor restanțe de la franceză. A deschis ușa catedrei noastre
DOMNUL MARINCAŞ de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1033 din 29 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342027_a_343356]
-
la Catedra de limba română, căci tare ar vrea să rămână aici, unde toată lumea îl cunoaște, de la portar la rector - ceea ce era adevărat. Numai că Domnul Marincaș nu a intrat în licență din cauza unor restanțe de la franceză. A deschis ușa catedrei noastre și a exclamat: - Cinste profesorilor de la română! Toți sunteți niște Domni!!! Toți m-ați trecut!!! Proastele alea de la franceză... I-am făcut semn cu mâna să plece, în râsetele tuturor colegilor... Din păcate, următoarea întâlnire a fost cu fratele
DOMNUL MARINCAŞ de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1033 din 29 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342027_a_343356]
-
atât de obosită, încât nu puteam întoarce capul, să mă feresc. Mi-am amintit de Profesorul Crașoveanu care se plângea că e "deștept de la 5". De fiecare dată când avea insomnii matinale, venea cu câte o problemă de rezolvat în catedră. - Ce-i cu "adică"? - Adică cum ce-i cu "adică"? E adverb... - Când? - Nu sunt "adică", "și anume" propte pentru apoziții? - E așa... și nu-i așa. Ce te faci cu "la o adică?" - E locuțiune adverbială... - Nu-i așa
DE SFÂNTUL DUMITRU de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1030 din 26 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342022_a_343351]
-
fost profesor, dar m-am simțit mereu foarte aproape de Domnia Sa. L-am prețuit enorm pentru cunoștințe, modestie, generozitate și longevitate intelectuală. A citit cărțile tuturor colegilor din facultate. Și nu superficial. Cu adnotări, gata să le discute apoi. Deschidea ușa catedrei timid, făcea greoi câțiva pași până la primul scaun și întreba: - Ce-ați mai scris? Ne cerea împrumut cărțile, i le dădeam cu dedicație, căci pentru noi era o onoare că avea să ni le citească Domnia Sa. Ni le returna mereu
CITITUL STRADAL de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1041 din 06 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342030_a_343359]
-
Căciulata, așezată pe malul Oltului, cu o curte largă plină cu mașini, majoritatea cu număr de București. Deci nu erau singurii care au preferat Valea Oltului în locul Văii Prahovei. Băieților în acest timp le dispăruse jena față de Sebastian, colegul de catedră al mamei lor, așa cum le-a fost prezentat și coborând din Opel cu mingea recuperată din portbagaj, au încins o miuță imediat, în timp ce mama lor și colegul său, cărau bagajele în camere. Băieții aveau spațiu suficient de mare pentru a
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342104_a_343433]
-
invariabil de: porcul guiță. - Vaca nu mugește mă', ci muge. - A mea mugește domnule! - Porcul tău guiță mă' Năîtăfleață? - Aoleu, ce guiță dom'le! - Dă-i mă' să mănânce să nu mai guițe. N-aveam voie să facem propoziții cu catedra și piedestalul, unde am fi dat greș fiecare dintre noi. La ar'metică ni s-a părut mai greu să deprindem cele patru operații dar ne-am obișnuit repede. - Cât fac mă' trei plus cinci? La care noi nu răspundeam
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
Cum Dalia i-a fost studentă conferențiarului universitar doctor Valeriu Râpeanu, îl susținea pe acesta când era vorba despre jurnalism și importanța lui în cadrul societății. Ea terminase la Universitatea “Spiru Haret” din București, pe când Sorin la "Babes-Bolyai" din Cluj Napoca la catedra profesorului Vasile Muscă, doctor în filosofie. Nu au reușit să cadă la pace care dintre cei doi profesori este mai filosof și mai bun, comparativ cu alți autori de cursuri despre filosofia antică și medievală, sau despre importanța jurnalismului în
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341874_a_343203]
-
pe rupte, la concurență cu colegii promoției paralele (prima care termina după 4 ani de studii). Vreo 300 de absolvenți (muzicologi, instrumentiși, dirijori și cântăreți), pe aceeași listă de repartiție, și... niciun loc în București, niciun loc în orașe, nicio catedră de profesor de muzică, doar, eventual, de metodist cultural în localități în care, în unele, casele de cultură erau abia în construcție (cazul pianistei, deja celebre atunci, Delia Pavlovici), iar în altele, de la sat, noroaiele erau până la gleznă și alfabetizarea
LA REVEDERE MARIOARA ! de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342004_a_343333]
-
în lumină de el într-un mod magistral - poporul acesta a avut de la începutul ei o Școală națională sănătoasă, care a pus temelia culturii și educației poporului român. Plecând de la observația că în anul 1980 o cercetare sociologică făcută de Catedra de Pedagogie a Facultății de Filozofie din București punea în evidență faptul că peste 75 la sută dintre oamenii de știință, dintre oamenii de cultură ai României, până la acel moment, proveneau din satul românesc, această realitate susține aprioric teza domnului
„LUMINILE SATULUI ROMÂNESC – DASCĂLUL ŞI PREOTUL” DE MARIN POPESCU DICULESCU de AURELIA DUMITRU în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342230_a_343559]
-
scape de virginitate și cel care să o ajute, să fie el. A doua zi, clasa a XII a A, avea la prima oră întâlnirea cu profesoara de româna. Când aceasta intră în clasă începu direct, aruncându-și mapa pe catedră: - Vom vorbi astăzi despre "Universul rural oglindit în opera lui Marin Preda", anunță profesoara, înălțându-și privirea către publicul ei format din elevii clasei a XII-a A. Brigitté își studia profesoara cu atenția mărită. În această zi dăscălița lor
UN PRÂNZ ÎN FAMILIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342220_a_343549]
-
Sunteți liberi să ieșiți în pauză, se adresă ea nervoasă clasei. În timp ce profa de română își aranja foile de curs în mapă, Brigitté își luă în brațe geanta și ieși printre primii din clasă. Minodora Lepădatu așezase biletul pe colțul catedrei. Raul, trecând pe lângă profesoară, în timp ce o salută, profitând de faptul că Minodora nu era atentă și stătea cu spatele spre ușă, subtiliză biletul și pe aici ți-e drumul, ieși fuga afară din clasă. Nemaiexistând biletul, nu mai exista dovada
UN PRÂNZ ÎN FAMILIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342220_a_343549]
-
din dorința de a aduce plictisitorul ,,pe vremea mea'' în discuție cât pentru a evoca o altă lume. Am fost foarte bucuroasă atunci când ,,Tata'' M.O. colega mea poreclită așa din cauza domnului profesor de limba română care privind-o de la catedră a folosit o formulă de adresare mai puțin obișnuită ,,măi , tată, măi'' și așa a primit botezul, a luptat să ne aducă pe noi cei care aproape tot timpul eram prea ocupați cu noi înșine în băncile părăsite de ceva
ÎNTÂLNIRI de DANIELA LĂCRĂMIOARA CAPOTĂ în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342325_a_343654]