3,719 matches
-
volume cu nu prea multe cuvinte pe pagină, perfect adaptate sistemului de biblioteci ambulante care constituiau principala sa piață. Erau lucruri de mirare, aceste romane, căci erau complet lipsite de orice fel de aer distinctiv. Henry le compara mental cu ceștile de ceai fiert Într-un ceainic În care, din greșeală, cineva uitase să pună frunzele, dar care erau servite unor persoane fie prea politicoase pentru a comenta, fie necunoscătoare Într-ale ceaiului. Ceainicul și ceștile aveau un model excepțional, apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Henry le compara mental cu ceștile de ceai fiert Într-un ceainic În care, din greșeală, cineva uitase să pună frunzele, dar care erau servite unor persoane fie prea politicoase pentru a comenta, fie necunoscătoare Într-ale ceaiului. Ceainicul și ceștile aveau un model excepțional, apa era exact la temperatura potrivită și curgea frumos din ceainic, dar băutura era absolut transparentă și fără gust. Erau romane pentru oameni cărora le făcea plăcere să aibă mereu o carte la Îndemână, dar care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
oaspete dacă era și el poet. Întrebarea l-a lovit drept în inimă. Când prințul din poveste a spus fără să stea pe gânduri da, fata l-a crezut pe cuvânt, a făcut o reverență și i-a adus, odată cu ceașca cu cafea, o felie de chec care avea același gust ca și checul pe care știa să-l coacă nevasta meșterului pietrar Göbel. Aceea ținea o capră pe nume Genoveva, pe care în primăvara lui ‘47 fusesem nevoit s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
zodiilor, Molinari s-a ridicat În capul oaselor. A privit pe geam. La colțul străzii adăsta necunoscutul. A zâmbit viclean. S-a dus În spate; s-a Întors cu mașina de ras, pămătuful, o coajă de săpun Îngălbenită și o ceașcă cu apă clocotită. A deschis larg fereastra, l-a privit cu emfatică seninătate pe necunoscut și s-a bărbierit pe Îndelete, fluierând tangoul Cartea de joc marcată. Zece minute mai târziu, era În stradă, purtând costumul maron, ale cărui ultime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cât Îl ținea chimiru. Da când am suflat a doua oară dân goarnă - care relicvă am salvat-o dă la o lichidare judicioasă la Studebaker - omu s-a săltat urlând dân culcuș și a băgat cu zoru la raft două cești dă mate fiert și niște pilituri dă brânză. Atunci am vizionat, chiar lângă ușă, spaima spaimelor, flinta lui cu două țevi. N-o să mă crezi, da nu-mi place să stau În arsenalu care Îl umple pârdalnicu. Tomna Înhățam nescai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a intrat În salonaș c-un blid dă clătite pline ochi cu căpșune, care ea singură, prin politeța lu patiseru, le pregătește chiar la bucătăriile dân otel. Jacqueline a servit tutulor un five o’clock și mi-a Întins o ceașcă. Pă neașteptate, baronu a dat atacu la bunătăți: a luat câte două odată, care ne făcea să murim dă râs, când cu cazuri, când cu bancuri potop dă obscene, cu arșini dă bășcălii despre clătitele lu Chantal, care le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nici nu voia să să scuipe. Cerându-i iertare pentru Îndrăzneli, i-am zis, da nainte am Închis ușa, că domnu bunicu ei, și gata m-am blocat. Ea s-a pus pă râs, a privit la cornuri și la ceașcă și mi-a ciripit: „Tre să cer alt mic dejun. Ș-ăsta otrăvit de Tata Mare să-l deie la șobolani.“ Am rămas ca mulamentu. C-un fir dă glas am Întrebat-o cum dă știa. „Toți știe“, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
astea n-au fost concepute pentru sarcinile pe care le suportă acum și... ah, În sfârșit! Luminile se aprinseră din nou. Barnes zâmbi. — Parcă spuneați că doriți o cafea, doctore Johnson? — Da. Neagră, dacă se poate. Barnes Îi umplu o ceașcă. — În tot cazul, mă simt ușurat că n-ați discutat cu nimeni. În meseria mea, doctore Johnson, păstrarea secretului constituie grija cea mai mare. Mai ales când e vorba de o chestiune ca asta. Dacă transpiră ceva de-aici, vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Înainte de a răspunde: După câte putem estima, această navă spațială s-a prăbușit acum trei sute de ani. FVN Se lăsă liniștea. Se auzea doar zumzetul instalației de aer condiționat și, din camera Învecinată, murmurul slab al comunicațiilor radio. Norman privi ceașca pe care o ținea În mână și observă o ciobitură pe buza acesteia. Se străduia să asimileze ce i se spusese, dar mintea i se mișca prea leneș. Își zise: „Vasăzică, acum trei sute de ani. O navă spațială veche de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Barnes. Nu va fi nici o problemă, domnule. Vă rog să poftiți pe aici, pentru instructaj. Norman se simți bucuros să-i vadă pe ceilalți membri ai echipei, care deja Își ocupaseră locurile În sala de instructaj, având În față niște cești de material plastic, pline cu cafea. Se lăsă să cadă pe un scaun, lângă Harry. — Dumnezeule, tu ai trecut prin blestematul ăsta de examen medical? Îl Întrebă el pe Harry. — Mda. Încă de ieri. — Mi-au Înfipt un ac uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
pe această navă. — N-aș prea crede, se Îndoi Harry. Priviți la pielea de pe scaune: este nou-nouță. — Poate că a fost o navă nouă. Nu, am spus nou-nouță. Pielea asta nu prezintă nici o zgârietură, nici o tăietură, nici o urmă a vreunei cești de cafea ori vreo altă pată. Nimic nu sugerează că pe aceste scaune s-a stat vreodată. — Poate că nici nu a avut echipaj. — De ce ar fi fost prevăzute scaune dacă nu exista echipaj? — Poate că În ultimul moment echipajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
rob!”-îmi replică prietenul meu Doctor. „-De ce le complici? Totul e foarte simplu. Ne agățăm de cele muritoare ca să ne prelungim memoria muritoare. Eu devin nemuritor punîndu-ți o mînă pe umăr iar tu alungi moartea servindu-mă cu o ceașcă de cafea.” ...Și V. suferind îl observ pe Doctorul cărunt cum stă lîngă mine sprijinindu-și blînd o mînă pe pieptul meu. Aș vrea să-l întreb dacă acum caută nemurirea. Ar izbucni într-un rîs homeric văzîndu-mă aproape înviat
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
alta pereții de sticlă ai mării să se fărîme și marea să curgă exploziv murdărind spitalul. V. tînăr mă-ntorc cu ceilalți, fericit de miile de cadavre deasupra cărora condori uriași așteaptă în tăcere să se așeze. Vom bea o ceașcă de cacao și vom juca jocuri de noroc. Pe drum, un nenorocit e înecat de polițiști ca pedeapsă pentru un delict minor. Și asta nu miră pe nimeni. În urma noastră chochalmecos înalță în pari pădurea capetelor celor ce au ajuns
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
în fața casei lui și i-am zâmbit de la revedere. Fusese o seară cu-adevărat încântătoare. —Mulțumesc că m-ai adus, mi-a spus el. —Cu plăcere, i-am răspuns eu zâmbindu-i. —Ăăăă... vrei să... adică... îți pot oferi o ceașcă de ceai? m-a întrebat el cu stângăcie. — Când... ăăă... vrei să spui acum? l-am întrebat eu la fel de stângaci. Nu, mă gândeam la o dată cândva, în cursul lui decembrie următor, mi-a zâmbit el. Refuzul meu trebuia să intervină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
în final părul să-mi stea în toate părțile și să se usuce în unghiuri ciudate. Sinceră să fiu, mai bine aș fi făcut pneumonie. Mi-am scos cizmele și le-am pus în fața radiatorului. Adam mi-a dat o ceașcă de ceai și amândoi ne-am așezat la masă în bucătăria caldă și plăcută. Ba Adam a reușit să găsească chiar și un pachet de biscuiți. —Sunt ai lui Jenny, mi-a explicat el. O să-i spun mâine dimineață că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de maniaci roșii la față (din cauza tensiunii ridicate), cu ochii bulbucați, care se sufocau și cărau după ei sute de sacoșe doldora de cumpărături și portofele burdușite cu cărți de credit care frigeau de atâta utilizare. Așa că dacă vreți o ceașcă de cafea, așa cum voiam eu, Adam și Kate, atunci să nu vă faceți prea mari iluzii c-o să găsiți vreun loc în cafenea. Toți trei am rămas în picioare în mijlocul cafenelei în timp ce biete suflete cu ochi goi foșgăiau în jurul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a strâns până mi-a picat în cizme (în cele noi) când le-am văzut trăgându-și câte-un scaun și strângându-se în jurul măsuței noastre minuscule, fiecare dintre ele stând practic pe genunchiul lui Adam. Nu cumpăraseră nici măcar o ceașcă de ceai la toate trei. Însă, sincer, chiar nu le judecam. Știam cum era să fii student sărac. Trebuiau să-și păstreze banii pentru bere și droguri. Sigur că înțelegeam. Dar atunci când Freddie/Charlie/Micki s-a apucat să mănânce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
armăsar speriat, după care s-o ia la goană spre ieșire de parcă niște dulăi infernali ar fi fost pe urmele lui. Mă așteptam să fugă ca un iepure prin cafenea, răsturnând peste martorii fără vină mese și scaune, ceainice și cești de cafea. Mă așteptam să văd cum i se ridică părul pe ceafă, cum face ochii mari pentru ca apoi să înceapă să-i strige oricui l-ar fi ascultat, împungând aerul cu degetul, într-o mișcare violentă care ne indica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
o ia pe Kate înapoi, la Londra, atunci James trebuia să moară. Era chiar foarte simplu. Până acum nu mai jucase rolul de tată iubitor, deci ce voia? —Cafea. — Poftim? l-am întrebat tăioasă. — Există vreo șansă să primesc o ceașcă de cafea? a zis el. Se uita la mine de parcă eram un pic nebună. Oare de câte ori îmi mai ceruse cafea înainte să-l aud? — Sigur, i-am răspuns. Am pus-o pe Kate la loc în pătuț și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Cindy Crawford, ci Kate Webster. În schimb, James părea că discută cu ea despre reforma taxelor. Însă, aparent, el nu sesiza c-ar fi fost ceva în neregulă. Am pus cafeaua pe masa din sufragerie și în clipa în care ceașca a atins mahonul, am realizat că, în mod automat, pregătisem cafeaua exact așa cum îi plăcea lui James. Eram furioasă! Nu puteam oare măcar să mă prefac că uitasem? Nu puteam să-i dau o cafeaua cu lapte și două cuburi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
din ce-n ce mai bine, În special dacă-l povestești cu mîna pe genunchiul fierbinte al iubitei, are douăzeci de ani, e-atît de proaspătă, te ascultă cu ochii mari, ca un copil. Pe urmă mîna urcă, coșmarul se destramă, ceașca cu cafea se sparge, se răstoarnă scaunul și după 9 luni apare-un nou-născut. Puterea de redempțiune a cuvîntului... zice Ștefan. În sens religios, am dubii că te poți mîntui prin cuvînt, mai ales dacă-l obligi să facă proze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
orizontul cunoașterii, iată steaua strălucitoare a psihiatriei pentru mase. Singurul lucru rămas neîmpins pînă la refuz, spre deosebire de toate celelalte pedale ale derizoriului absolut, este titlul: Cafea cu parfum de femeie, ceva mai mult ca perfect, din cauza delirantei trimiteri la o ceașcă cu cafea, În care tocmai a picat ceva intim, un tampax, de femeie. Sau o muscă, Musca fiind numele unui film care-a primit Oscarul pentru efecte speciale prin anii optzeci și care povestește „viața unui savant nebun ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o voia ca martor principal În primul lui caz important de asasinat. Și mai voia și Inez ea să Îl placă, voia ca ea să se dezică de acele patru cuvinte: „Polițistul White e eroul!“ Trase cît putu de ultima ceașcă de ceai. Copcile și lucrarea dentară - de fapt toate rănile - erau În curs de vindecare și nu se mai gîndi la ele. Mama lui și Inez se contopiră Într-o singură persoană. Primise un raport: Dick Stens hălăduia În compania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
întâmple astfel, îi era ciudă că se lăsase din nou păcălită, dar o bucura că lucrurile nu se schimbă. „Sper că n-aveți de gând să stați toată noaptea la taclale“, l-a auzit când ieșea cu tava pe care ceștile tremurau și zăngăneau. „Mâine e ziua sfântului spital.“ „Bine, bine“, a mormăit mai mult pentru ea, parcă eu n-aș ști că trebuie să mă duc, dar uite că nu vreau să mă gândesc! Poate mi-e frică! Mergea ținându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
zadar să nu verse cafeaua, a răsuflat ușurată, la o adică, nimeni nu-i taie capul, tot ele o beau până la urmă, și s-a așezat privită atent de cealaltă, care se ridicase să o ajute și să-și ia ceașca, și-acum sta cu mâinile împreunate peste genunchii strânși, doar geanta și-o lăsase jos, lângă fotoliu. „E acasă guguștiucul și iar m-a făcut să dau cafeaua în foc“, a zis bătrâna doamnă. „Se ține de șotii.“ Iar după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]