3,131 matches
-
cumanii, pe atunci încă păgâni. Ei proveneau dintr-o evoluție organică a populației locale, însă dăinuirea lor era cu neputință fără ocrotirea și îngăduința căpeteniei turanice. Episcopul, de orice caracter ar fi fost, presupunea și pe conducătorul politic (voievodul) și ceata sa militară. Stăpânirea turanică (cumană) nu-l putea înlătura, hoarda neavând un caracter așezat și mulțumindu-se cu dijma și darurile localnicilor (autohtonilor) supuși. De aceea scrie papa, după făgăduința dată de rege că va aduce la dreapta credință (catolică
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Ungariei, în secolul XIII: în 1211, la Vidin, în 1260, în Boemia. În 1217, la cruciada V, la care a luat parte în persoană și regele Ungariei, Andrei II, este de presupus că au participat și oșteni români în cadrul unor cete proprii. Participarea românilor la expedițiile militare (cruciatele) este numai un episod din contribuția lor la aceste acțiuni deoarece, aici, pe pământul lor, românii au avut propria lor cruciată împotriva marilor năvăliri păgâne, începând de la huni până la mongoli. Din secolul al
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
stăpânire în Moldova și Câmpia munteană s-a făcut efectiv simțită. Hanul Nogai era nepot de frate a lui Batu-han, iar puterea lui începe să crească după moartea hanului Berke (1266). Curând, Nogai se desparte cu hoarda lui, alcătuită din cetele tătarilor apuseni, și întemeiază o stăpânire, un stat aparte (ulus), desprinsă de restul Hoardei de Aur, care se întindea de la vest de Nipru până la Dunăre (inclusiv Bulgaria). Puterea lui Nogai consta în bunele relații cu genovezii, care fondaseră colonia Caffa
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
insistă și arată că un astfel de termen (descălecare) alipit de tradiția întemeierii țării de către Negru Vodă nu poate avea decât o expicație: "se ținea minte din neam în neam că Țara Românească fusese întemeiată de un voievod, venit cu ceata lui din afară". Cuvântul apare și în cronicile vechi, Letopisețul Țării Moldovei, Letopisețul cantacuzinesc, iar la noi se vorbește despre "descălecatul dintâi" cucerirea lui Traian și colonizarea romană și "descălecatul al doilea" întemeierea statelor românești. Dar la ce dată a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și strategică nu s-a făcut de bună voie. Mongolii nu au dat uitării timp de secole pierderea Bugeacului și sperau să-l recâștige. Astfel, în ultimii ani ai secolului al XIV-lea, în Câmpia Dunării s-a produs exodul cetelor mongole învinse de Timur (Tamerlan). Însă, s-o subliniem, retragerea spre răsărit a mongolilor, în jurul lui 1370, era rezultatul propriei lor slăbiciuni, în urma îndelungatelor războaie civile. Dispariția de pe scena politică mongolă a lui Abd Ullah, în circumstanțe neclare, a dus
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
care operau pe teritoriul Macedoniei. Activitățile acestora erau de două feluri: prima categorie era concentrată asupra abordării culturale și era bazată pe propagandă și pe îndoctrinare în vederea obținerii succeselor; cea de a doua avea caracter militar. Au fost organizate mici cete înarmate pe tot cuprinsul Macedoniei, alcătuite mai ales din luptători de gherilă care apelau la forță și la teroare. Ei atacau atît forțele otomane, cît și pe rivalii lor din cadrul celorlalte organizații naționale. La răscrucea veacului, situația din Macedonia era
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
spre deosebire de lăturașii ce lucrau în schimburi de o săptămână din două sau din patru, erau muncitori permanenți. În ocne exista o diviziune tehnică a muncii. Șavgăii erau tăietori de sare. Rufetașii erau împărțiți în grupe mari și fiecare grupă în cete, în frunte cu un conducător: curteni, gurari, herghelegii, burdujeni (lucrau la tascele din piei de bivol), chelari de drum (țineau evidența carelor încărcate), curelari, chetrari etc. În ceea ce privește numărul lucrătorilor de la salinele din Tg. Ocna, n-avem posibilitatea unei evaluări precise
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
grotesc sau în măcel sîngeros, de la caz la caz. Mulțimi colorate, mulțimi extravagante, care au stîrnit întotdeauna vervă și au solicitat imaginația martorilor rămași, printr-o minune, sobri. Ei descriu isprăvile mulțimilor fie ca un fel de vagabondaj al unei cete de nebuni, fie ca tîlhăriile unei bande de criminali. Poveștile ating proporții dantești cînd autorii încep să relateze sub semnul lui "ca și cum ar fi fost acolo", imensele coloane de zeci, mii și sute de mii de oameni, cruciații sau ereticii
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Atacul marțienilor (Tim Burton, 1996) sau cele, mai tragice, din romanul lui Thomas M. Disch, The Genocides ⁄ Genocidurile (1965)? Xipehuzii (Rosny, 1887) constituie un alt exemplu, la fel de remarcabil, legat de invadarea Pământului de către ființe non-umane. Într-o epocă preistorică, o ceată de oameni este confruntată cu niște ființe cărora nu li se cunoaște originea, dar care au un aspect și un comportament nepământene. Sunt un fel de figuri cu o stea centrală în corp. Emit raze asemănătoare cu laserul. Par, precum
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
figuri cu o stea centrală în corp. Emit raze asemănătoare cu laserul. Par, precum termitele, să aibă o inteligență centrală și se regrupează ca să sporească puterea emisiunilor lor ucigașe. O luptă încrâncenată se soldează cu distrugerea lor, prin inteligența căpeteniei cetei umane, Bakhoun, care decriptează necesitatea lor de a se regrupa pentru a rezista și le izolează încetul cu încetul pentru a le răpune. Nu se spune nimic despre o posibilă comunicare între ceată și acești Xipehuzi, deși aceștia par să
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
soldează cu distrugerea lor, prin inteligența căpeteniei cetei umane, Bakhoun, care decriptează necesitatea lor de a se regrupa pentru a rezista și le izolează încetul cu încetul pentru a le răpune. Nu se spune nimic despre o posibilă comunicare între ceată și acești Xipehuzi, deși aceștia par să comunice (fără a se ști cum) între ei. Avem aici două exemple de prezență fără comunicare și, la fel ca în cazul zeilor antici precum Zeus, simpla prezență este un semn. Diferența este
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
concisă, este descrisă activitatea lui Mihail Kogălniceanu ca ministru al Afacerilor Străine în lucrările lui Dan Berindei. Dintre acestea se desprinde lucrarea apărută în 1967, Cucerirea independenței României. Paralel cu afirmațiile de „neutralitate absolută”, Mihail Kogălniceanu înțelegea să tolereze acțiunile cetelor bulgare, acum deosebit de vii. De asemenea prin nota sa din 14-26 mai, ministrul de externe cerea Porții ca în schimbul atitudinii neutre a țării sale „ să recunoască denumirea de România,cel puțin de acum”. Autorul arată că după înfăptuirea unirii Moldovei
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
o epocă nouă, de progres în toate domeniile, să creeze condițiile pentru realizarea statului național al tuturor românilor Nicolae Chiachir, îl prezintă pe Mihail Kogălniceanu, în lucrarea România în sudestul Europei, ca una dintre personalitățile românești care a ajutat direct ceata lui Hristo Botev, în perioada trecerii la sudul Dunării. Pornind de la premisa că Imperiul Otoman era în dificultate, la 16/28 iunie, Mihail Kogălniceanu înaintează printr-o notă circulară, Porții și puterilor garante, o serie de revendicări ale României față de
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
semnificativă era însă afirmația că România urma să-și apere neutralitatea prin forțele sale armate și că „Imperios se cerea ca țara să-și organizeze bine forțele militare”Paralel cu afirmațiile de „neutralitate absolută” Kogălniceanu înțelegea însă să tolereze acțiunile cetelor bulgare. Cu hotărâre Mihai Kogălniceanu denunța masacrele ce aveau loc și arăta că „neutralitatea” și „tăcerea” României nu mai puteau dura multă vreme în condițiile date. Lucrarea lui Nicolae Corivan, Lupta diplomatică pentru cucerirea independenței României, se împarte în două
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
Proclamarea independenței și atitudinea Europei. Autorul consideră că venirea lui Kogălniceanu, în fruntea ministerului Afacerilor Străine ,dă o orientare nouă politicii externe românești. Dă o serie de ordine, de a nu se permite trecerea de arme în Bulgaria, și a cetelor de tineri bulgari, din țară în sudul Dunării. Bineînțeles că aceste ordine, ca și altele, erau mai mult de formă pentru a justifica declarațiile de neutralitate. Politica lui Mihail Kogălniceanu apare ca o politică de neutralitate dar în realitate era
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
Cu toate astea eu sunt în viață și oaspete al curții Maestății voastre. În cuvintele tale există o umbră de regret; amărăciunea e un cariu nesuferit. Ai crezut cu adevărat că vei putea să sfidezi puterea unui împărat cu o ceată de sărmani? Cum ai putut să fii atât de naiv? N-am fost naiv; înainte de a da pe față intențiile și a le pune în practică, luasem legătura cu flota turcească și trimisesem prin sate și ținuturi oamenii mei de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
lui Ștefan Vodă și reușește să îl convingă să-și lase oastea pentru a-i păzi turmele risipite. Admirând istețimea haiducului, rapsodul îl compătimește ironic pe domnitorul atât de ușor păcălit. Punctul culminant este momentul judecării voievodului de către haiduc în fața cetelor sale. Domnul se dovedește laș și fricos. Finalul reflectă atitudinea diferențiată a cântăreților populari și, implicit, evoluția variantelor acestui cântec bătrânesc. În culegerea lui V. Alecsandri, domnul, mustrat de Miu, se căsătorește cu sora haiducului, codrul preamărindu-l ca pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288191_a_289520]
-
policandru/ rănea alburiul zenitului fiert." Poetul cosmicizează o arșiță interioară, menită să purifice lumea; soarele parcă a topit văzduhul, zămislind o nouă geografie care poartă pecetea păcatului. Dar Alexandru nu-și potolește setea și călăreții aclamă: Atunci călăreții strigară în cete,/ și stânci licărind repetară: De-acum/ noi nu mai cunoaștem nici foame, nici sete/ și nici oboseala de luptă sau drum./ Și du-ne, Stăpâne, de-acum unde vrei:/ Cu tine noi nu suntem oameni, ci zei!" Voievodul sau cavalerul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ascultătorilor săi: „Barbar cînta, dar plin de jale, -/ Și-n jur era așa răscoală...” Iritant, zguduitor din cînd în cînd („Și-n lungi, satanice ecouri”), cîntecul adăuga tristețe la tristețea celor deja triști: „Barbar, cînta femeia-aceea.../ Și noi eram o ceată tristă -/ Prin fumul de țigări, ca-n nouri,/ Gîndeam la lumi ce nu există...” Era deci un cîntec insinuant, care pînă la urmă copleșește: „Și nici nu ne-am mai dus acasă,/ Și-am plîns cu frunțile pe masă”. Rămînerea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mulțimea aspirațiilor eșuate: „Din iarna sufletului meu pornește/ Un stol de corbi spre zările cernite:/ Sînt dorurile mele nemplinite;/ Și-n iarnă cugetarea-mi viscolește.// în gemete pustii se prelungește/ Ca-n golul unei vetre părăsite;/ ...Și corbi sporesc în cete înmiite.../ Și stolul tot mai jalnic croncănește!...// Nu văd nici zări nici urma unei stele;/ Doar viscolul din gîndurile mele/ Tot mai pornit prin gerul lui mă poartă...// ... Iar corbii, presimțindu-și trista pradă,/ Spre inima-mi pe jumătate moartă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
treceau drept mari poeți”. Concluzia ce poate fi trasă din asemenea mărturisiri e că opțiunea pentru modernitate vine rareori la o vîrstă fragedă. Cel mai adesea, ea aparține tinereții și-i o atitudine voluntară. Bacovia și-a găsit cu adevărat „ceata”, pe simboliști, abia după ce-a descins în București ca student. Elev, de la Bacău, el a trimis versuri și lui Macedonski, la „Literatorul”, dar și (cum a mărturisit) lui Vlahuță. Apropo de Lamartine și de preferințe literare, mai menționez un
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
militant din "zona liberă de comunism", nu e un tânăr oarecare, cum l-au prezentat cei interesați să îngâne puterea, ci președintele Ligii Studenților, omul care nu s-a abătut o clipă de la regula nonviolenței. Răpit și maltratat de o ceată "minerească", amenințat cu moartea, el a fost aruncat în închisoare și supus la un regim ce dezonorează societatea însăși. Cunosc Jilava din proprie experiență. Știu la ce se poate aștepta oricine intră acolo și îmi dau seama cât riscă Marian
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
în văzduhuri, părea în văpaie un zeu torturat scăpând dintr-o turmă informă de duhuri în mână cu apa și coiful furat. Dar el se întoarse deodată, și-apoi comoara din coif le-o dădu înapoi. Atunci, călăreții strigară în cete, și stânci licărind repetară: - De-acum noi nu mai cunoaștem nici foame, nici sete 27și nici oboseala de luptă sau drum. Și du-ne, Stăpâne, de-acum unde vrei: cu tine noi nu suntem oameni, ci zei. (Ștefan Augustin Doinaș
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
tei se fac instrumente sacre: toaca din lemn ("care mângâie și cheamă credincioșii la biserică"), buciumul din coajă de tei ("cu care sunt alungați strigoii și moroii în noaptea de Sângiorz"), icoanele de lemn și biciul Mutului (zeul cabalin al Cetei călușarilor), copăița și leagănul. Se spune că sub coroana teiului se află un spațiu ocrotitor pentru om (în care dorm bolnavii pentru însănătoșire, se întâlnesc îndrăgostiții), unde spiritele malefice (Dracul, Rusaliile) nu pătrund. Teiul nu este trăsnit de Sântilie în timpul
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
era pavată și canalizată, dar aproape fără nicio casă, întocmai ca și celelalte străzi din parcelare, presărate doar cu câteva vile, nu lipsite de gust. [...] Pe drum [...], venea întro dupăamiază de decembrie a anului 1950, dinspre strada Băneasa Ancuța, o ceată de vreo douăzeci de persoane, bărbați și femei, întro coloană de câte doi. Cu greu un spectator neinformat șiar fi putut da seama cine sunt acești oameni. Unii păreau lucrători sau mici impiegați, alții aproape cerșetori, câțiva erau îmbrăcați mai
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]