66,018 matches
-
neîmpliniri, instalându-și grandoarea prin cavalcada genială cu care se încheie, si de la înălțimea căreia nu va mai coborî: "Mihnea încalecă, calul sau tropota,/ Fuge că vântul;/ Sună pădurile, fâșie frunzele,/ Geme pământul./ Fug legioanele, zbor cu cavalele,/ Luna dispare;/ Cerul se-ntunecă, munții se cleatină -/ Mihnea tresare./ Fulgerul scânteie, tunetul bubuie,/ Calul sau cade;/ Demonii raseră; o, ce de hohote!/ Mihnea jos sare./ Însă el repede iară încalecă,/ Fuge mai tare;/ Fuge că crivatul, sabia-i sfârâie/ În apărare./ Aripi
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
cantinei mizerabile. Clefăia încet, cu poftă. Saliva îi năvălea din toate părțile în gură, umezind bucata de pîine, înfășurînd-o într-un văl gelatinos, ca albinele, șoarecii imprudenți strecurați în stup. Cîteodată fălcile i se mișcau mai rar, și atunci între cerul gurii și limbă se vedeau un fel de ațe ca sforile unei marionete. * 24 XII 1954. Curtea unei biserici. Trei cîini, dintre care doi încîrligați. Cel de al treilea execută pe lîngă ceilalți doi mișcări înnebunite, obscene, fără efect. Pe
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17024_a_18349]
-
un balans baroc, pe o punte foarte subțire, în pendularea permanentă dintre ființă și neființă, spre ceea ce - cît de îndrăzneț? - ar putea să se cheme a-fi-nefiind. Autoarea punctează clar această "țintă" ghicită la capătul glisării spre metafizic: "E liniște în ceruri/ căci am murit/ în tine" (Liniște); sau: "Am văzut arzînd focul/ și au rămas doar cenușă/ și flori/ Sprîncenele mele s-au împuținat/ și mi s-au rupt ochelarii/ transformîndu-se/ în marmură incandescentă./ Mi-au crescut cercei în păr/ și
Un debut by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17054_a_18379]
-
adiere ironică o briză albastră de pescăruși ați împachetat amintirile voastre urîte le duceți în colțul enigmatic al gurii (vezi Mona Lisa lui da Vinci) podul va avea trepidații stelele furate iată vă curg din buzunare împrăștiindu-se înapoi pe cer vedeți cîrdul acela vă așteaptă la a doua încercare bineînțeles după ce treceți acest pod interminabil pe sub el curge calea lactee despre care ne-a vorbit atît de frumos profesorul nostru de geografie care acum (scuzați) e mort de-a binelea
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
finită la un moment dat un călător sparge gălăgia cu o întrebare cine dorește să coboare cu mine la stația aceasta ne-așteaptă o dulce prăpastie" (Autobuzul). Aceeași redundanță întoarsă pe dos ca o mănușă amestecă actul scriptic, prietenia, noaptea, cerul, odaia, ceaiul de mentă, cîinii vagabonzi: "Să nu-ți lepezi niciodată hîrtia de scris și prietenii cugetam într-o noapte scandalos de cuminte la masă era și mașina de scris dar cerul incolor și comun nu trecea prin camera mea
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
ca o mănușă amestecă actul scriptic, prietenia, noaptea, cerul, odaia, ceaiul de mentă, cîinii vagabonzi: "Să nu-ți lepezi niciodată hîrtia de scris și prietenii cugetam într-o noapte scandalos de cuminte la masă era și mașina de scris dar cerul incolor și comun nu trecea prin camera mea de tortură adia un vîntișor metafizic la care noi nu aveam acces Niță trecea triumfător printre furcile caudine ale vieții (sic) speram ca odată și odată să iubesc și eu ceaiul de
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
ca niște bolovani negricioși cu multe fațete, cât niște faruri și cu trompa scoasă-nainte se roteau nehotărâte prin aer. Înfricoșați oamenii începeau să se-ncuie prin case. Din înalt, bâzâitul sinistru îți făcea pielea găină. Uriașele muște împânzeau tot cerul. Nu s-apropiau de pământ. În spatele casei preotului se puteau zări muște uriașe ieșind parcă din pământ. Și care cum apăreau își luau zborul spre înalt depărtându-se. Și oricât de multe plecau se ridicau alți și alți monștri zburători
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
s-apropiau de pământ. În spatele casei preotului se puteau zări muște uriașe ieșind parcă din pământ. Și care cum apăreau își luau zborul spre înalt depărtându-se. Și oricât de multe plecau se ridicau alți și alți monștri zburători înnegrind cerul. În oraș s-auzeau focuri de arme. Chiar și pe strada preotului, oamenii prinzând curaj, ieșeau cu tot felul de arme. Trăgeau în aer și când cădea vreuna o ciopârțeau cu topoare. Și cum puțini aveau arme de foc, monștrii
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
O scârbă imensă-i străbătu din creștet în tălpi. Astea-s substanțele spițerului! glăsui popa. Care spițer? Un refugiat. El arunca mereu substanțele-aicea. Dați-le foc! Aduceți paie! Și din groapa umplută cu paie o vâlvătaie imensă țâșni în zările cerului. * * * Adrian se trezi c-o durere cumplită-n moalele capului. Buimăcit de lovitură nu-și mai aducea aminte cum de-a ajuns în starea asta. De undeva pe-aproape s auzea clipocitul răcoros al apei Moldovei. Mai mult se târî
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
venea să urle. Din când în când alte zgomote s-auzeau, ca niște aeroplane, și dispăreau fie zburând mai departe, fie zdrobindu-se. Adrian o luă la goană. Cu cât s-apropia de oraș, cu-atât monștrii erau mai numeroși. Cerul de deasupra orașului era negru. O luptă, un adevărat măcel începuse-ntre oameni și monștri. Câțiva soldați în drum spre front trăgeau în neștire. Pe străzi trupurile monștrilor hăcuiți te făceau s-aluneci. Din trupurile lor se scurgea un lichid
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
îl văzu. Un rănit! spuse acela. Ce rănit. E blestematul ce ne-a adus nenorocirea, spuse popa când îl zări. La moarte cu el! La moarte!, vocifera mulțimea. Din groapa din spatele casei un fum gros și flăcări imense ieșeau până la ceruri. Să moară!, tălăzuia mulțimea. Adrian vru să se ridice. Să le spună ceva. Popa ținti și trase. Alicele iuți i se-nfipseră-n trup sfârtecându-l. N-am făcut nimic! răcni Adrian nebunește și popa mai trase o dată. Pentru experiențe
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
ceva: în ce alte timpuri am visat mai mult, ne-am imaginat viața altfel decât era în realitate, dacă nu sub dictatură? Să visezi nu numai că ai găsit telemea de 18, bere rece și o țigară Kent căzută din cer, dar să visezi chiar că îl omori, cu mâna ta, pe dictator. Ce poate fi mai frumos? Nu spuneau cei vechi că nu există jertfă mai plăcută zeilor decât sângele de tiran? Românul se aruncă în apele călduțe ale lui
La vida es sueńo by Costache Olăreanu () [Corola-journal/Journalistic/17068_a_18393]
-
Era o vorbă a lui, care astăzi văd că s-a răspîndit, dar despre care pot să pun mîna în foc că-i aparține. Într-una din dizertațiile lui scînteietoare, el se oprise brusc ducîndu-și mîna la fruntea înălțată spre cer, și strigase: "Ferește-mă, Doamne, de filosemiți, că de antisemiți mă apăr singur!". Era și nu era un paradox. Fiindcă, trebuie să recunoști că sînt și filosemiți prefăcuți.. Prietenul meu excepțional, căruia i s-ar putea spune și Brummer, avea
Note, contranote by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17079_a_18404]
-
negative ale vrăjitoarei, care intrase în posesia capului său cel mult-căutat. Tot conform basmului tradițional, finalul filmului face dreptate, pedepsind exemplar pe cei răi (care dispar misterios între rădăcinile copacului morții) și proiectând în eternitate personajele pozitive și îndrăgostite, sub cerul new-yorkez din care curge zăpada noului secol. Dincolo de fantezia absolut debordantă, care te face să te gândești la mintea celui mai neastâmpărat copil, dincolo de încifrările incitante pe care le descoperi pas cu pas de-a lungul filmului, Sleep Hollow, ca
Cum să-ți pierzi capul după Tim Burton by Ioana Comanac () [Corola-journal/Journalistic/17096_a_18421]
-
deprimant al blocurilor comuniste. Cristalizarea unei identități și a unor alianțe comunitare firești rămâne însă punctul nevralgic al bucureștenilor (majoritatea "de import"). Se resimte lipsa unei constelații de simboluri și valori după care ei să se poată orienta și pe cerul căreia să-și poată regăsi propriile aspirații. Înainte de a dobândi notorietatea Turnului Eiffel, a Broadway-ului, sau a Domului milanez, aceste simboluri necesită o curățare în prealabil a locului pe care vor fi înălțate. De gunoaie în primul rând, pentru redarea
Practica mizeriei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17085_a_18410]
-
dintre copaci e decolorat, stă parcă sub ape mîloase, iar acum se zvîntă încet, în umbră, plesnește ascuțit și emană mirosuri de început de lume. Departe, la capătul culoarului de verdeață grea, se vede tot mai bine ieșirea, pata de cer alb care se fixează pe retina Cezarei, îi luminează toată fața". Peisajul în cauză aparține unei bucăți intitulate Drum la insulă, veritabilă capodoperă a acestui limbaj artist, placat pe un mister delicat, al oscilației între tărîmuri. Vraja hipnotică a naturii
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
o "pecete a tainei". Morții învie, cîte o persoană pare a avea darul ubicuității, coincidențe stranii, violente, intersectează blîndele evocări narcotizate. Lumea pare a funcționa în planuri paralele. Din datele toropelii solare, ale verii atotstăpînitoare, se declanșează halucinația înălțării la ceruri, a substituirii întineritoare de identitate: "...S-au pornit cămeșoii ăia să dănțuiască, vorba unuia Isaia, un cămeșoi obosit vine la mine să mă întrebe (la ureche) ce mai ascultăm noi, aici, jos, cum mai dansăm, fata îl ascultă și-și
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
soarele începe să treacă după norul de pe gard, s-a făcut răcoare, de undeva, din înalturi, se aud frînturi din Sarasate, o pală de vînt învăluie cearșaful, îl umflă, îl înalță, mai întîi cît gardul, apoi cît norul, apoi cît cerul și...și... Sarmiza Jacotă a obosit, i se face tot mai frig, știe că fata aceea blondă e ea, fata aceea sînt eu, unde s-a dus cu nebunul, cu scumpul de Falstaff? grădina lui King e de mult pustie
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
care se consumă à rebours înfruntarea dintre un nemilos portărel, vestit pentru cruzimea față de săraci, și fiul său nelegitim, hărțuit anume pentru a-i căli voința și a-l insensibiliza asemeni lui. O artificialitate discret-ostentativă afișează Eva Borusovícová în Albastrul cerului (Slovacia, 1997) - mai exact Raiul trist - tragicomedia coabitării într-o casă de țară a trei femei, mama, fiica și bunica, bîntuite de-a lungul anotimpurilor de nostalgia paradisului pierdut, figurat oniric prin cuibul de barză cu oul cosmic. Sinceritatea impusă
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
se întâmplă în România? Cum gândesc românii? Ce șansă au să se reintegreze în civilizația europeană? - acesta este genul de întrebări căreia autoarea încearcă să le răspundă, chiar și când rămâne de una singură, la masa de scris. Jurnalul, intitulat Ceruri nomade, cuprinde însemnări referitoare la perioada 1990-1996. Un volum anterior, Nori peste balcoane, se referea la perioada dinaintea revoluției și n-a rămas fără ecou în România. Ambele cărți impun prin gravitate, prin capacitatea de a înțelege de la distanță istoria
România, mon amour by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17086_a_18411]
-
și, desigur, cel mai important din viața unui om. Ea se trăiește, așa cum se trăiește viața însăși, numai că la o intensitate nebănuită vreodată. E viața la puterea infinit."; " Viața mea crește dintr-o imensă și adâncă oboseală; urcă la cer anapoda, împleticindu-se la fiecare secundă, cu aripile pleoștite, ca o pasăre beată. Credința, cărțile, iubirea nu fac decât să-i îngreuieze urcușul, să-i împăienjenească mai tare ochii. Uneori simt inima smucindu-se în sus cu putere - ar vrea
România, mon amour by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17086_a_18411]
-
că este fericit cu speranța că va deveni fericit. El anunță anticipat realizarea unei dorințe arzătoare, pentru a forța realitatea să i-o îndeplinească. Schiță de autoportret Semnatarul scrisorilor nu numai că avansează versiunea fericirii sale, dar mai și mulțumește cerului (după ce a făcut ani grei de închisoare, fără vreo vină!) pentru șansa pe care i-a dat-o, de-a se bucura de viață: " Din firimiturile rămase se învrednicesc și câinii, iar din firimiturile Harului se pot împărtăși, pe urmele
Expeditor: N. STEINHARDT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17104_a_18429]
-
cultural adevărat, dar, din păcate, și un viciu greu de surmontat: acela de a fi fost organizată simultan cu expoziția Alexandrei Nechita, într-o Românie vulnerabilă încă în fața propagandei facile și înfometată pantraguelic de miracole și de promisiuni căzute din cer.
Transparențele picturii decorative by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17095_a_18420]
-
tîrziu noaptea. La 4 cu ea la Zambaccian. La 7 revenim spre Ioanid, ocolind prin Kiseleff. Au căzut toate frunzele, trotuarele par acoperite cu o goană de vulpi roșcate. Și frig. În Ioanid am stat pe banca din chioșcul muzicii. Cerul, văzut de-aici, e roz. Adelei i-a fost frig. La 9 ne-am despărțit. Mă dureau măselele. Am mîncat o prăjitură la Anghelescu, ceea ce mi s-a părut vulgar. Mama a fost numită la Robescu. Citesc La Bruyère". Notele
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
pai, de Padina, nimfa adormită a lui Corot etc. Cîteva pînze esențiale (Iarna lui Andreescu, apoi Luchian) lipsesc, duse la retrospectiva de la Simu. Cînd am ieșit, ploua subțire, copacii de pe acele locuri dădeau coroane sferice cu verde adînc, lucios; pe cerul grisâtre nori subțiri galbeni și violeți. Ne-am agățat de o tînără servantă și am dus-o pînă acasă, lîngă căminul Spiru Haret, o bihoreancă de 26 de ani, chip subțire, ochi mari, flancuri late, spatele picant, picioare albe și
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]