46,651 matches
-
accede la putere. Bun, până aici. Se aleg organele puterii și ce urmează? Acestea conduc după voința celor mulți sau după voința și interesele marilor oameni de afaceri, ale spumei acestora? Niciunul dintre frații Tălparu nu-i răspunse. Gheorghe o chemă pe secretară, îi ceru să aducă trei cafele și-i spuse că apoi poate pleca, după care continuă discuția începută de Anghel. La noi, că suntem încă la început, că oameni mari de afaceri nu avem încă, cel puțin oficial
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
lângă o fereastră larg deschisă. După ce doi dintre preoți, bolnavi și bătrâni, plecară ceilalți doi rămânând până la ziuă -, Gheorghe dispăru împreună cu Anghel, care nu reușise să ajungă la timp la înmormântare, în una din camerele hotelului. La scurt timp, îl chemară și pe Petrache. Credeam că m-ai chemat pentru o fetiță și tu ești cu domnul colonel... Care-i problema? Bea cafeaua asta și încearcă să fii atent! Avem de discutat o problemă serioasă, sunt mulți bani în joc, a
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
preoți, bolnavi și bătrâni, plecară ceilalți doi rămânând până la ziuă -, Gheorghe dispăru împreună cu Anghel, care nu reușise să ajungă la timp la înmormântare, în una din camerele hotelului. La scurt timp, îl chemară și pe Petrache. Credeam că m-ai chemat pentru o fetiță și tu ești cu domnul colonel... Care-i problema? Bea cafeaua asta și încearcă să fii atent! Avem de discutat o problemă serioasă, sunt mulți bani în joc, a venit timpul să dovedești că nu am investit
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
a apărut și Iulică, bărbatul acesteia, un oltean bețiv și mincinos, care, pe deasupra, o și bătea mai tot timpul, iar ea, curios, îl adora. La primit și pe oltean. Iar la scurtă vreme după ce s-au instalat, chiriașii l-au chemat în judecată pe Gheorghe Tălparu, pretinzând că sunt nepoții fostului proprietar, adică ai nebunei de la azil, și au solicitat să li se facă acte pe casă. O oră i-a bătut Gheorghe, după care a băut cu olteanul până în ziuă
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
sute de metri de clădire, acolo unde bănuiesc că nu ocup locul nimănui. Nu mi place să am probleme cu vecinii. Ajung la scară. Interfonul e stricat. Robert mi-a zis să trag de ușă - cu putere -, că se deschide. Chem liftul. Vine liftul, coboară chiar de la etajul șapte, unde stă și prietenul meu. Poate că a urcat chiar el. Intru, închid ușile și apăs butonul al optulea de jos în sus. Liftul se pune într-o mișcare rectilinie verticală inițială
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
femeie în lift. — Vai, o fată, i-e rău. Ți-e rău, donșoară? — Aiurea, n-o vezi că fumează? — Dădeai, idioata dracului, foc la bloc! — E o zdreanță. E beată, nenorocita. — Boschetaro! — O drogată. — Cine ești, fă, aurolaco? — Nea Gică, cheamă, bre, poliția. — N-am credit. Manuela Mureșan Dosarul Deschid ochii. Gresie albă. Niște vârfuri de cizme maro de piele, necunoscute. Ridic capul. Faianță albă, uși de termopan alb, o targă goală. Un spital. Sunt într-un spital. Oare ce caut
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
eu? Întorc capul spre dreapta. Un băiat chel. E tânăr, cel mult 25 de ani. Se uită la gresia albă. Eu câți ani am? N-am nici cea mai vagă idee. Nu-mi aduc aminte. Câți ani am. Cum mă cheamă. Unde stau. Cum o cheamă pe mama. Sunt femeie? Îmi duc mâinile la piept. Am sâni, da, sunt femeie. Un început bun. Mai departe. Cine sunt. Ce fac. Cum o cheamă pe mama. Am mamă? Mi se năclăiesc mâinile. Sunt
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Un băiat chel. E tânăr, cel mult 25 de ani. Se uită la gresia albă. Eu câți ani am? N-am nici cea mai vagă idee. Nu-mi aduc aminte. Câți ani am. Cum mă cheamă. Unde stau. Cum o cheamă pe mama. Sunt femeie? Îmi duc mâinile la piept. Am sâni, da, sunt femeie. Un început bun. Mai departe. Cine sunt. Ce fac. Cum o cheamă pe mama. Am mamă? Mi se năclăiesc mâinile. Sunt pline de sânge. Întorc capul
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Nu-mi aduc aminte. Câți ani am. Cum mă cheamă. Unde stau. Cum o cheamă pe mama. Sunt femeie? Îmi duc mâinile la piept. Am sâni, da, sunt femeie. Un început bun. Mai departe. Cine sunt. Ce fac. Cum o cheamă pe mama. Am mamă? Mi se năclăiesc mâinile. Sunt pline de sânge. Întorc capul spre stânga. O întreb pe femeia blondă: — Sângele ăsta e al meu? Da, zice în șoaptă. — Am avut un accident de mașină? Nu apucă să-mi
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ăsta e al meu? Da, zice în șoaptă. — Am avut un accident de mașină? Nu apucă să-mi răspundă. În fața mea se oprește un doctor. E tânăr și frumușel. Poartă ciocate cu ținte. Îmi place. Mă în treabă cum mă cheamă. Mă uit spre femeia blondă. Îi răs punde ea: — O cheamă Ioana, are 27 de ani, a izbit-o un băiat cu capul de scări. Nu și amintește nimic. Plec cu doctorul cu ciocate la radiografie. Pe culoarul cu faianță
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
accident de mașină? Nu apucă să-mi răspundă. În fața mea se oprește un doctor. E tânăr și frumușel. Poartă ciocate cu ținte. Îmi place. Mă în treabă cum mă cheamă. Mă uit spre femeia blondă. Îi răs punde ea: — O cheamă Ioana, are 27 de ani, a izbit-o un băiat cu capul de scări. Nu și amintește nimic. Plec cu doctorul cu ciocate la radiografie. Pe culoarul cu faianță albă îl întreb: Am dansat împreună în seara asta? — Nu prea
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
și amintește nimic. Plec cu doctorul cu ciocate la radiografie. Pe culoarul cu faianță albă îl întreb: Am dansat împreună în seara asta? — Nu prea cred, răspunde zâmbind. Sunt de gardă de ieri. — Sângele ăsta e al meu? Da. Te cheamă Ioana, ai 27 de ani și-ai avut un accident. Ioana, 27 de ani. Îmi repet în șoaptă de câteva ori. Intru în aparatul de raze X. Nu mă doare nimic. Îmi simt creierul lucrând ca o uzină. De după geam
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
că suntem înșelați de către propriul nostru copil în propria noastră casă. Această trădare, venită din partea unei minți doar aparent nevinovate, ne-a mâhnit foarte tare. Să citești o asemenea perversitate pe chipul unui copil e o experiență traumatizantă. Am fost chemați din nou în Consiliu. Nu trebuie să vă mai descriu rușinea noastră de părinți cu venituri medii la primirea convocării. L-am pus la colț, așa cum am fost sfătuiți să procedăm în situații de insurecție naivă, însă băiețelul nostru are
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
zi de lucru. Spre finalul serii, apar doi tipi, hotărâți să se așeze la masa noastră. Nu schițează vreun gest să întrebe dacă se poate, pur și simplu ne trezim că nu mai suntem singure, dar nici companie nu se cheamă că e, oamenii discută în legea lor. Nu sunt convinsă, dar Lilyana confirmă plictisită că sunt italieni. Între timp, unul din ei dă semne că vrea să interacționeze. Ca și cum ar arunca un zar pe o tablă, la nimereală, că nu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
berea s-a terminat. — Dragoș, e vorba de tatăl tău. Zăpada care cade din cer îmi aduce imagini cu tata, rostogolindu-se beat prin vreun șanț, sau la poliție, ori în vreun necaz. Și nici n-am aflat cum o cheamă pe fata care tocmai a plecat, cu tot cu miros după ea. — Dragoș, tatăl tău a murit. Este la morgă, la spital în Negrești. Ar trebui să mergi. Îmi pare rău. Condoleanțe. Vasile pleacă. Se îndepărtează încet, cu bocancii scrâști-scrâști prin zăpadă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
la genul feminin ori neutru. Odată, tata s-a pus să îl învețe produsele sale din brutărie, arătându-i-le unul câte unul. Cel mai ușor i-a fost cu japoneza: precum cocul unei femei din Japonia. I-a explicat chemând-o pe mama de la frământat aluatul, despletindu-i coada lungă și făcându-i-o rapid coc, în care apoi a pus unul din sucitoarele subțiri de pe raft, pentru a-i arăta un coc japonez. Ea, cu degetele pline de făină
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Liviu. Și atunci, fix în momentul ăla, îmi dau seama că, dacă mă lasă acolo, o să mor. Că nu o să mă ridic. Că o să zac acolo până când o să mi se oprească inima și gata. Încep să tremur din nou. Să chemăm o ambulanță? N-are, mă, nevoie. Cu toții am trecut prin asta. Ea nu, spune - pentru a treia oară - Alexandra. Mă gândesc că, dacă m ar duce la spital, m-ar bufni râsul. Ajungem la taxiuri. Ăștia caută un taxi să
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
venit un tramvai în care m-am urcat, fără să mă uit la număr. Era numărul greșit pentru destinația mea. În loc s-o ia drept înainte a luat-o la dreapta. Era deja târziu. Am coborât la stația următoare. Am chemat un taxi prin telefon. Mi s-a spus că nu au o mașină în zonă. M-am uitat la ceas: opt fără douăzeci. Am luat-o pe jos spre intersecție încercând să nu-mi pierd cumpătul. Mi-a stat ceasul
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
drum să strângă cățelu ăla, dacă-i prost. Ultima oară când mai beau în altă parte decât în 74. Ioan-Cristian Gutău Omagiu liniștii Verișoara mea are doi ani și spune aproape tot timpul lucruri care te pun pe gânduri. O cheamă Iris Theodora. Mergem cu toții într-o vară la țară, la bunicul. Copii și nepoți eram vreo zece inși. Bunicul n-are o mână, i-a explodat în tinerețe o grenadă în palmă și i-a cam retezat-o de la cot
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
trei, dacă aveau să apară complicații. Depinde cum 194 răspund la medicație. M-a pus să fac un duș, m-a dezinfectat și mi-a dat niște pijamale gri-albăstrii. Pisica stă acum tot timpul cu ea, se potrivesc perfect. O cheamă Sana, de la sanatoriu. E minunat. Am început să mă împrietenesc cu lumea de pe aici. Cred că lucrurile merg înspre bine. Celestin Cheran Mihăiță Are ochii mari, albaștri. Când l-am văzut prima dată, m-am simțit ca la Jude cata
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
și cumnat. Are o grădină unde cultivă mentă și legume. Are un cățel, un băiat care scrie foarte urât, câteva fete deja măritate și o nevastă care, din când în când, își mânjește mâi nile cu henna. Ali m-a chemat în curte să stau cu el și cu familia lui în după-masa aceea numai pentru că m-a văzut că-i treceam prin fața porții. Mi a dat să mănânc la prânz pâine cu felii de pepene și bucăți de cantalup, m-
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
pornit încet în sus, până a ajuns la chiloți. Paralizasem. De spaimă și plăcere. — Doar nu ți-e frică de mine. — Mmmm. Îmmm. Nu. Mi-a dat chiloții la o parte și m-a penetrat cu un deget. M-a chemat la el. Mi-a zis că soția lui e plecată. M-am dus. Când a terminat, mi-a dat o pereche de adidași originali. Din Germania. Primii mei adidași originali. Îi am și azi. M-am dus și atunci, și
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ăsta e exact genul lui de petrecere, sigur, Revelionul la palat. E important pentru el, trebuie să fiu acolo. Poate totuși nu ca o Cenușăreasă. Și ceasul, și telefonul. Da, Michael, știu, e 11.30, dar totul e sub control, chem un taxi, vin, nu te mișca de acolo, imediat plec, gata, sunt afară. Uf, a închis. Sigur, mai e blana, împrumutată. Șinșila veritabilă, se jura proprietăreasa. Douășcinci de animăluțe mici și moarte, Doamne ferește. Atât de moi. Michael, zău, iubitule, nu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ninge, nimic nu mai mișcă. Unde-or fi toți? La pe tre ceri, unde să fie, e 11.50. Michael, honey, sosesc, nu te mișca de acolo, ajung într-o clipită. Pornesc pe jos, n-am de ales, nu-l chem pe el cu mașina, nu pot să-l iau de la petrecere tocmai acum, doar și-a pregătit atâta toasturile alea scânteietoare, e seara lui. În fond, sunt doar cinci mi nute de mers pe jos. O, Doamne, nu și pentru
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de ceasul din hol, acum atât de departe: 12.02. Nu mai văd limbile mișcând, o fi ceață, o fi fum, cald, lacrimi. O, Doamne, raiul tău e bomba asta, iar la poarta lui stă Sfântul Petru. E pitic, îl cheamă Adi Minune. Roxana Melnicu La prânz Am oprit mașina în drep tul vechii biserici ca să se mai urce cineva. Trântisem por tbagajul când un om fără o mână mi-a spus: Șefu’, dă-mi o țigare. N-am, nu fumez
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]