3,154 matches
-
vreo doi dintre ei reușiseră să intre și să termine o facultate, și asta numai ca să se căsătorească de foarte tineri și să pună, la rândul lor, bazele unor familii numeroase. Miriam era singura excepție la tradiția familiei. Adunând la ciorap mărunțișul pe care i-l strecurau frații și surorile mai mari din ce agoniseau și ei, Mariam părăsise brusc liceul la Împlinirea vârstei de șaptesprezece ani - cu numai trei luni Înainte de a-l absolvi - și se angajase ca asistentă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
un obiect sau altul); la un centimetru de latura de jos a pozei este un butuc, mai exact un lemn retezat, cam noduros; pe el se află (nu așa, era să anticipez) un pantof de tenis, apoi se observă un ciorap ce urcă de o palmă pe un picior; sigur că piciorul e În ciorap și amândoi (piciorul plus ciorapul) În pantoful de tenis, dar albul despre care v-am vorbit se suprapune pe albul piciorului, ce se distinge foarte vag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
un butuc, mai exact un lemn retezat, cam noduros; pe el se află (nu așa, era să anticipez) un pantof de tenis, apoi se observă un ciorap ce urcă de o palmă pe un picior; sigur că piciorul e În ciorap și amândoi (piciorul plus ciorapul) În pantoful de tenis, dar albul despre care v-am vorbit se suprapune pe albul piciorului, ce se distinge foarte vag de la linia de tăietură a ciorapului (ciorapul taie albul piciorului mai sus de gleznă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lemn retezat, cam noduros; pe el se află (nu așa, era să anticipez) un pantof de tenis, apoi se observă un ciorap ce urcă de o palmă pe un picior; sigur că piciorul e În ciorap și amândoi (piciorul plus ciorapul) În pantoful de tenis, dar albul despre care v-am vorbit se suprapune pe albul piciorului, ce se distinge foarte vag de la linia de tăietură a ciorapului (ciorapul taie albul piciorului mai sus de gleznă) până la manșeta pantalonului scurt; acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pe un picior; sigur că piciorul e În ciorap și amândoi (piciorul plus ciorapul) În pantoful de tenis, dar albul despre care v-am vorbit se suprapune pe albul piciorului, ce se distinge foarte vag de la linia de tăietură a ciorapului (ciorapul taie albul piciorului mai sus de gleznă) până la manșeta pantalonului scurt; acum se Înțelege că personajul din fotografie e Îmbrăcat În pantaloni scurți, stând undeva lângă un zid alb ca În proza mediteraneană a lui Camus, unde se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
un picior; sigur că piciorul e În ciorap și amândoi (piciorul plus ciorapul) În pantoful de tenis, dar albul despre care v-am vorbit se suprapune pe albul piciorului, ce se distinge foarte vag de la linia de tăietură a ciorapului (ciorapul taie albul piciorului mai sus de gleznă) până la manșeta pantalonului scurt; acum se Înțelege că personajul din fotografie e Îmbrăcat În pantaloni scurți, stând undeva lângă un zid alb ca În proza mediteraneană a lui Camus, unde se poate ucide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
colporteze toate prostiile care, fatal, circulă pe socoteala unei femei frumoase... Dar ești și tu ca biata nevastă-mea, fie iertată, nu degeaba ați fost surori. Voi vă închipuiți că toate femeile trebuie să ție coada cratiței ori să împletească ciorapi de iarnă pentru soții lor. Ei, s-au mai schimbat vremurile, Mariuco! ― Bine, dar Grigoriță e în divorț cu ea, Miroane! obiectă doamna Constantinescu deconcertată; îi era frică de Iuga, pe care-l cunoștea foarte ciufut, cum nu i-a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Unde să fug ?... Scapă-mă!... Ce să fac ? Petre nu voia să se înduioșeze. Repetă mai aspru: ― Fă ce te-o îndrepta Dumnezeu, cucoană, numai nu zăbovi deloc... Ieși morfolindu-și sfârșitul. Nadina îi auzi bocancii pe dușumele. Își căută ciorapii, bălăbănind cu mâna lângă canapea și șoșăind din buzele uscate, parcă ar fi vorbit cu cineva: ― Trebuie să plec... Unde să plec?... Doamne, Doamne, unde să plec? 3 Platamonu, ieșind azi-noapte, ca în toate nopțile, să dea o raită prin
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
casa de bucurie. Maică-sa fusese frumoasă, se mai vedea câte ceva în profilul cu linii moi și în arcuirea coapselor, prea puțin îngroșate de trecerea anilor. Dar acum femeii nu-i păsa de frumusețea ei. Într-un capot gros, cu ciorapi flaușați, îndesați în papuci îmblăniți, amesteca fiertura pe aragaz. Petrache veni din spate și o sărută pe tâmplă. Ea îi aruncă o privire fugară, dar nu se opri din treabă. — Ți-am adus parizer... puse Petrache pachetul pe masă. — A
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ar ezita să ducă mai departe această comparație, căci grațioasa noastră eroină îmbrăcată în taior pare frământată de gânduri, ceea ce nu stă în firea unui funcționar de bancă. Șade cu genunchii lipiți până când își aduce aminte că și-a agățat ciorapul în taxi și atunci pune picior peste picior, ca să acopere firul dus de la ciorapul stâng. E o poziție cochetă, spatele drept, șoldul arcuit, picior peste picior și pantoful întins în prelungirea gleznei. Uită uneori și se întoarce la poziția dinainte
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
taior pare frământată de gânduri, ceea ce nu stă în firea unui funcționar de bancă. Șade cu genunchii lipiți până când își aduce aminte că și-a agățat ciorapul în taxi și atunci pune picior peste picior, ca să acopere firul dus de la ciorapul stâng. E o poziție cochetă, spatele drept, șoldul arcuit, picior peste picior și pantoful întins în prelungirea gleznei. Uită uneori și se întoarce la poziția dinainte, cu genunchii alăturați și umerii lăsați, coborându-și privirile spre ceva ce nu se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se gândea, privind-o cum se căznește cu surcelele pentru a înteți focul în sobă. Melania își întoarse fața spre el, avea obrajii înroșiți de dogoare. Cu ochii ei verzi, cu părul moale și lung, strâns la spate cu un ciorap, cu rochia de casă abia acoperindu-i genunchii și umerii, era foarte frumoasă și Coltuc îi zâmbi. Ia zi, frate-miu, a ce miroase ? — A mâncare de cartofi, spuse flăcăul, ca să se prindă în jocul ei. Melania clătină din cap
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fesul care sărise odată cu pleasna de pe țeasta cheală. Apoi se întoarse la mormanul care se ridica, în toată măreția lui. — E ceva de lucru aicea... — Vai de capul meu, se tângui chelul iar, trăgându-și fesul țuguiat ca pe un ciorap întors. Pârnaie se întoarse și ridică palma. Iadeș ! răcni celălalt, ca din gură de șarpe. — Așa că vezi, zise Pârnaie, lăsându-și palma jos și evaluând grohotișurile. Chisăliță întoarse pe verticală ceva ce odinioară fusese un sertar și nu era acum
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Jenică se ridică fără chef. — Sunt în hol, spuse maică-sa. Vezi să nu deschizi ușa de la biroul lui taică- tu. Știi că n-ai voie acolo... Jenică încuviință fără o vorbă. Simți, pe dedesubt, hainele tricotate de maică-sa, ciorapii, flanelul, furnicându-l de la câlcâie până la șira spinării și strângându-l la subsuori. Pipăi pereții acestei cuști nezăbrelite și, tocmai de aceea, mai rea decât o cușcă adevărată. Se opri pentru o clipă în fața ușii de la biroul lui taică-su
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cea de vizavi, întredeschisă, se auzi o voce dogită și totodată stridentă, ca o conservă rostogolită pe pietre. — Umblă creanga. Maca împinse ușa cu degetul. Bătrânul se legăna în balansoar, dând deoparte, când și când, ca pe o muscă, vârful ciorapului de lână pe care și-l îndesase pe cap și care îi tot cădea peste ochi. — Cum merge, unchiule ? întrebă Maca, dând un brânci balansoarului. — Strașnic, nepoate. Până și moartea îmi plânge de milă. Ți-ai fi imaginat vreodată moartea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să stea bombați. În strădania ei, bluza nu reușea să-i acopere șoldurile și pântecul, care se buclau peste fusta neagră, prea strânsă pe coapse și terminată, la jumătatea pulpelor, într-un tiv de dantelă care se continua în banda ciorapilor negri. Pantofii erau atât de săltați pe tocuri, încât fata părea suspendată deasupra pământului, cu tălpile atârnându-i. Dar, în ciuda acestei înfățișări în care fiecare detaliu era potrivit cu celelalte, avea un aer stânjenit. Cum te-a chemat azi ? întrebă Maca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu se netezea, ci se țesăla cu un fel de furculiță de lemn, aceeași cu care răscolea salata ori își răsucea spaghetele într-o gamelă păstrată ca amintire din armată. În ușa băii, fata se opri : — Să- mi pun înapoi ciorapii când vin ? — Cum te simți tu mai bine, spuse Maca, privind-o parcă pentru prima oară cu atenție. — Asta-i bună. De mult n-am mai auzit așa ceva... Maca ridică din umeri : Dacă te cheamă Beatrice... — Și de-aia nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
prins pe unchiul că trăgea cu urechea. — Oricum nu prea aude... — Tocmai de-aia. Să tragi cu urechea când ești surd e și mai urât. Fata pe care n-o mai chema Beatrice și care din acest motiv își lăsase ciorapii pe policioara din baie, ghemotoc între celelalte haine, nu intrase încă în numele cu care se trezea dimineața singură, în patul ei. Se cocoță în pat, frecându-și mai departe părul. — Am uscător de păr, își aminti Maca. — Unul roșu, de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în ritmul clănțănelii, îngroșându-se la colțul buzelor, într-o spumă verzuie. Corpul îi tresărea, dar pe bucăți, întâi capul, pe urmă pieptul, coapsele și, la urmă, labele picioarelor, de parcă ar fi fost străbătut de șocuri electrice. În mod miraculos, ciorapul de lână rămăsese tras pe cap și vârful îngroșat îi juca pe frunte, ca un motocel. Se îmbulziră în jurul lui, fiecare cu părerea sa, pe care se grăbea s-o exprime. Să-i punem o pernă sub cap. Să-i
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe care se grăbea s-o exprime. Să-i punem o pernă sub cap. Să-i strângem unghiile în cârlige. Să strigăm la el, poate ne-aude, deși niciunul nu știa pe ce nume să-l strige. Să-i băgăm ciorapul în gură, să nu-și muște limba ori să-și spargă dinții. Bărbatul de la parter, care trăgea din chiștoc, era singurul care nu se îmbulzise, preferând să stea deoparte, rezemat de tocul ușii. — S-a pișat pe el, observă și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dinților încetă și, odată cu ea, și convulsiile. Jucăria de cauciuc, strânsă între fălci, chițăi de câteva ori, înainte de a tăcea și ea, odată cu corpul care nu mai tresărea, cu tălpile ce se apropiară, cu degetele care se întinseră, iar vârful ciorapului se opri între sprâncenele groase. — Să-l așezăm pe scaun, spuse un bărbat. — Lasă-l, spuse altul. Se trezește și singur. Ieșiră unul după unul. O femeie mai simțitoare îi ură bătrânului noapte bună. Maca urcă, ținându-și cearșaful. În
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
trebuie să cumperi. Lumea nu mai pune acuma murături la borcan și nici nu mai face marmeladă la cazan. Până și cămășile le dă la spălat. Se lăsă în șezut și tuși, de cât strigase, apoi își sumese nădragii : Uite, ciorapii sunt împletiți din lână adevărată. Bocancii eu i-am cusut, din căpută ostășească. Și cămașa e din in, are și fir de borangic. Îi făcu semn să se apropie, ca pentru a-i dezvălui, în șoaptă, o mare taină. Așteptă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
că te cheamă Poly, se auzi vocea unchiașului. De la ce vine asta ? — De la Polixenia, răspunse fata, oarecum mândră. — Frumos nume, hârâi bătrânul. Cine ți l-a pus a fost inspirat. Maca își mușcă buzele, întrebându-se dacă bătrânul mai avea ciorapul tras pe cap, cu vârful atârnându-i între sprâncene. Becul chior agățat pe hol, în spatele lui, îi lăsa umbra să cadă prin ușa întredeschisă. Cei dinăuntru nu observară prezența, între ei, a umbrei. — Eu mi l-am pus, șopti fata
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pregătesc pentru marea cină din seara asta. Apropo de asta, cu ce se Îmbracă lumea la Four Seasons? —Cu ce te Îmbraci normal la o cină cu părinții, spuse Penelope, În timp ce un Avery hiperactiv Începuse să arunce la coș cu ciorapii săi făcuți sul. —Ai face bine să te răzgândești. Dacă nu cumva vrei, bineînțeles, să apar În pantaloni evazați și tricou asortat, cu DAȚI O ȘANSĂ PĂCII. Ne vedem cu toții diseară. Cum zici tu, spuse Avery, ridicând două degete ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
un decolteu perfect, care spunea: „Uită-te la mine“ și nu „Vreau să fiu o nouă Pamela Anderson“. Prietena ei, care părea de vreo șaisprezece ani și stătea Întinsă lângă ea, jucându-se cu părul ei, purta o pereche de ciorapi de plasă argintii care se Întindeau atât de mult pe picioarele ei nesfârșite Încât păreau parțial sfâșiați. Își trăsese pe deasupra o pereche de pantaloni scurți băiețești din piele roșie, care atârnau atât de jos pe șolduri și urcau atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]