3,254 matches
-
își urmează agale cursul, iar personajele ascund și se ascund, folosindu-se de replici memorabile pentru asta. „A fost trădare sau act de curaj? Ambele, poate. Nici unul nu implică premeditare: astfel de lucruri au loc într-o clipă, cât ai clipi din ochi. Asta poate fi numai din cauză că le-am repetat deja, iar și iar, în tăcere și pe întuneric; într-o așa tăcere, într-un așa întuneric, încât nici noi înșine nu știm de ele. Orbi dar cu pas sigur
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
exemple ale acestora, reprezentate mai degrabă într-o lumină materialistă: a se uita, a privi, a se holba, a asculta, a respira, a tuși, a se strîmba, a se încrunta, a zîmbi, a visa, a țipa, a se îneca, a clipi și a plînge. Din punct de vedere gramatical și sintactic, ele se află la mijlocul drumului dintre procesele mentale și materiale, cu, de regulă, un singur participant uman, un agent comportamental uman. Ca și procesele materiale, ele se pot folosi
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
ajuns la omul și vagonul, ieși-i la capete ca să rulezi în închidere trei uși duble, cine sare din trenul românesc se simte dator să-l abandoneze, ori să tragă ușa după el în felul lui Păcală, cu tot cu ușă! Mircești clipind între bucățile mărfarului în viteză și silueta la datorie, dau plecarea, gara în spate, mai personal decît interpretarea mea, Săbăoani decorul de gară, le punem pe toate în ordine și ne-am retras, dacă obiectele lasă loc de retragere, lumini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
pustiu luminat în lung, legenda la ilustrată Criza de călători pe calea ferată reduce metafora. (c) Centrala CFR, subiectul unui text este metafora lui centrală, ea reface empiric utopic, dilatat uruind podul peste Moldova, vuietul înfundat în viteză al șinelor clipește roșu-verde pe jumătate de kilometru, arcuiește linia de roșu, cauciucurile fîșîie ude culoarul rutier, lipitori de asfalt, vehiculul de astupat solul, perna de aer, perna magnetică, teleportare, telepatie, jocul pe limbi de ceas, pe continuum spațio-temporal, în transporturi doar orientarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
inițiativa standard de a-ți etala voioșia, nu-ți aparține, e cea a tinereții! lumină de zi, atribuie mulțimii de direcții reliefurile ce brăzdează obrazul, cînd îl ai, incinta de rezervoare înainte de Vaslui, cîmpul neprecizat, gropi, plinătate tonală fără să clipească, cenușiul de oraș teluric sub zi, actanți psihologici disimulați, fantastice timiditatea, momentul nesiguranței, descoperindu-se că se ignoră, mai ales de aceea, lucrul memoriei îl bănuiesc la tine, duci o vîrstă intangibilă, stația Vaslui stup de călători, unde mergem fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
cu inima, picioarele umflate! pe Căutătură l-a luat nașul, prea se uita țeapăn, schimbă mimica în clipă, două-trei cuvinte și banii mototoliți în palmă, pune mîna în șold, aprinde țigara, sucește totuși privirea să verifici! Bălteni nori de ploaie, clipește luna. Bîrnova pe lumină, ceață, oplouat piaiși vreolecuțîcî? opoponax Caragiale, da' ce face, maică, de ce șade? cînd era la poarta raiului, neînțeles, tunelul, ai două locuri libere și te-ai potolit tocmai acum, nu mai dai din picioare! chin pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
pe mal din cîmp, săritură de la pastoral la particular echipamentul urban, ceața de întors lui apăsarea toamnă, coadă de noapte difuză, pîndește ruralitatea în răsărit, la pornire mi-am făcut cruce, obediența nepoata alături, în loc de buze despicături în carnea obrazului, clipește zborul de porumbei, în fiecare din ei s-a zbătut altceva, grilajul de la Lețcani flori în rînd cu semne necunoscute spre Dorohoi, bețele electrificate CF 606 Iași Pașcani, în urmă subțiri pe fața văii, navigație de cabotaj pe țîțele tinere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
vărzărie, n-a mai fost așa de cald de 1.300 de ani! înțelepciunea nu e de noi și ne aține calea, civilizație autodistructivă Drăgănești, de la Galați tot un sat, tăiat Bîrladul, podul CFR alături, meri de livadă garduri fructifere, clipim rîndurile pe zare, Tecuci în prima barieră de blocuri, țîșnește biserica de siluetă Maramureș, Școala "Iorgu Iordan"/nr. 11, călugărul trecînd pe oraș lași la vedere servieta neagră. Ora 8,53, în microbuzul Galați Piatra-Neamț, din autogara Tecuci, pe capetele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
de obicei, m-a privit cruciș și a întrebat: "Oare cine e răspunzător pentru această masă atât de mizerabilă?". Întrebarea m-a surprins ca un fulger dezlănțuit din senin, m-am uitat la el și i-am răspuns fără să clipesc: "Eu, domnule, eu sunt răspunzător". Apoi am adăugat: "Întrucât cred că nu e nevoie să vă explic problema noastră de cașrut când primul-ministru și ministrul de externe participă la o masă oficială, veți înțelege de ce am comandat masa la acest
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
ochi spre Dumnezeu. Cum eram noi concentrați la ceea ce vedeam și auzeam, nici n-am observat că un norișor cît o nucă a apărut la vest, deasupra Miorcaniului. Cît noi ne mai frăsuiam pe acolo, nucușoara se transformă cît ai clipi într-un uriaș balaur. Stropi mari, generoși, deschid concertul ploii. Apoi se dezlănțuie stropitoarea cerului și abia atunci mă uit la fecioare. Iile de bumbac s-au udat și au luat culoarea pielii. Ce superb spectacol! Rămîn holbat și uit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
lucrurilor în viitor și s-a făcut tractoristă. Școală grea, cu multă învățătură, tocmai la Botoșani. Șase luni și-a ros coatele pe băncile școlii! Numai ea știe ce greutăți a înfruntat. Dar acum, ce mai, pornește tractorul cît ai clipi! Un Lanz rusesc, în doi timpi, cu un singur piston. Îmbrăcată cu pufoaică rusească, cu căciulă cu urechi, și unsă de uleiuri din cap pînă în picioare, Anica era modelul femeii implicate în pregătirea viitorului luminos al țării. Dar ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
crezi că sînt incapabil să te înțeleg. Ce este mai rău decît moartea? Puțin nemilos, Gheorghe atacă frontal: Să-ți pierzi demnitatea, acum înțelegi? Mihai a reacționat ca lovit de trăsnet. Privea fix spre tatăl său și încremenise. Nici nu clipea și parcă nici nu mai respira. În micul omuleț zbuciumarea externă crease loc unui uragan intern. Mintișoara sa procesa spusele tatălui său și neuronii săi se agitau într-un proces alert de profundă analiză. Copilul devenise un bătrîn. Poate că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
le-am considerat cam slabe de înger. Dar plîng pe săturate. Ei și? Și voi ce aveți cu mine? Suflete mari strict autentic Este curățel îmbrăcat, tînăr și cu o privire de sfînt. Are genele lungi și ochii verzi și clipește, Doamne, ce mai clipește de frumos! Ba ridică ochii ăia frumoși spre cer, ba își îndreaptă atenția fix în ochii tăi, ba privește spre bombeurile pantofilor. Dar oftatul? Să nu-l luăm în seamă?! Păi, cînd oftează omul acesta odată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
slabe de înger. Dar plîng pe săturate. Ei și? Și voi ce aveți cu mine? Suflete mari strict autentic Este curățel îmbrăcat, tînăr și cu o privire de sfînt. Are genele lungi și ochii verzi și clipește, Doamne, ce mai clipește de frumos! Ba ridică ochii ăia frumoși spre cer, ba își îndreaptă atenția fix în ochii tăi, ba privește spre bombeurile pantofilor. Dar oftatul? Să nu-l luăm în seamă?! Păi, cînd oftează omul acesta odată, culege tot efectul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Vai, televiziune, emisiune beton, voturi... Să vină la mine, o să încerc să-l ajut. Ușa se deschide și îngerașul intră timid, sfios și cu privirea în pămînt. Mata ești domnul Bumbărează (sau Bumberică parcă)? Ridică ochii, dar ce ochi, și clipește din genele alea exagerat de lungi. Vorbește încet, ca pentru el: N-am bani pentru tren, nu o să ajung la emisiune. Vai de mine, se poate?! Bag mîna adînc în buzunar. Cît? Un milion jumătate, dar vi-i aduc înapoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Îl angajezi poate la noi, acolo la Citadin. Mă întorc spre Bumbărează (sau Bumberică) și întreb: Ce știi să faci? Ai vreo meserie? Cresc copilul... Continui discuția la telefon cu Citadinul. Dă-i și tu ceva de făcut acolo. Mulțumesc, clipește îngerește Geluțu. Bumberică s-a dus la prefect, la președintele Consiliului Județean și la alți și alți barosani. De la toți a obținut împrumutul pentru drumul la București. Privesc emisiunea. Se oftează artistic, se vorbește patetic, ce mai, o prezentatoare pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
fără a înțelege că banul se cîștigă prin muncă, prin sudoare. Bumbărează, ori te apuci de serviciu, ori pierzi locuința și tot sprijinul meu. Tace și ține privirea în pămînt. Pare că se frămîntă. Ridică apoi ochii aceia frumoși și clipește din genele exagerat de lungi. Sînt convins că acolo, în căpușorul acela adorabil, este o furtună, o frămîntare care va duce la o decizie crucială. O decizie care să-i marcheze întreaga viață. Ei, ce spui? Ai decis ceva? Da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
la alegeri, cînd vom intra în UE, ce vom face cu Ucraina și de ce bulgarii ne-au luat-o înainte. Îi conduc nemții. I-au scos din belea. Neamțul tot neamț. Dar ce, noi sîntem proști? Da, spune fără a clipi. Mă irită destul de mult afirmația lui. Este părerea matale. Eu, personal, mă simt foarte deștept. Mai deștept decît bulgarul și chiar decît neamțul. Ai uitat de Turtucaia? Un accident, o cotesc mai puțin bățos. Dar de Dictatul de la Viena, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
așteptăm noi?! Chiar atunci intră și grangurul gazdă și grangurul nostru zîmbește la el. Excelență..., zîmbește larg al nostru. Bine ați venit, zîmbește și grangurul lor. Ați avut un drum greu. Pe unde ați venit? Pe la... Dubrovnic, spune fără să clipească al nostru. Grangurul lor rămîne cu gura căscată. Dubrovnic era la celălalt capăt al lumii. Excelență, v-am adus cîteva amintiri de la noi... Se face un șir și se depun cadourile, după ce se descîntă fiecare. Excelența lui scoate cîte o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
deși n-a plătit transportul, hotelul a ruinat-o. Dorm pe jos cu voi în cameră, se ruga ea la tînăra pereche care s-a îndurat s-o ia în periplu. Dar sîntem tineri, nu înțelegeți? Eu adorm cît ai clipi, încerca disperată. N-a fost chip și a plătit o cameră specială pentru ea. Nici în mașină n-au lăsat-o să doarmă. Putea fi omorîtă de răufăcători. Revenind în Oran, domnișoara s-a pus să facă economii din banii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în piață și constat că prețul a crescut la 30 de pesoși libra. Îi ofer o sticlă de vin pentru efort și accept, de rușine, ultimul preț. Îmi transportă mielul la mașină. Acolo scoate calculatorul și socotește. Plătesc fără să clipesc și mă întorc să cumpăr și carne de porc. Cîntăresc marfa la cîntarul etalon, plătesc și dau să plec. S-o porționez, domnule. Întinde mîna după punga cu carne. Nu-i nevoie, o s-o facă acasă bucătăreasa. Nu, dați-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mir bucuros. Fac semn, oprește. Nu, nu-i pentru mine, este pentru altcineva. Încerc să corup șoferul, dar tontul nu vrea. Aștept la rînd ca la toaletă. Mai dau un telefon și mi se spune că vine taxiul cît ai clipi. Clipesc vreo zece minute. Vecinul, un cubanez amabil, pleacă la serviciu și se oferă să mă scoată din necaz. Mulțumesc infinit, rîd și mă uit la ceas. Bătrîna Ladă pocnește voinicește și, mai ales, scoate fum. Un arc mai îndărătnic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
bucuros. Fac semn, oprește. Nu, nu-i pentru mine, este pentru altcineva. Încerc să corup șoferul, dar tontul nu vrea. Aștept la rînd ca la toaletă. Mai dau un telefon și mi se spune că vine taxiul cît ai clipi. Clipesc vreo zece minute. Vecinul, un cubanez amabil, pleacă la serviciu și se oferă să mă scoată din necaz. Mulțumesc infinit, rîd și mă uit la ceas. Bătrîna Ladă pocnește voinicește și, mai ales, scoate fum. Un arc mai îndărătnic nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
frunze, ca un înger blând cu fața radioasă 159. În proză, codrul apare sporadic, iar descrierea lui este similară celei din poezie: codrii bătrâni trosneau amorțiți de iarnă 160; Fluviul lat se adâncea în păduri întunecate, unde apa abia mai clipea din când în când atinsă de câte-o rază: trunchii pădurilor se ajungeau cu ramurile lor deasupra râului și formau bolți nalte de verdeață nestrăbătută 161. Tot de absolutul naturii ține lacul, simbol inseparabil de acela al pădurii, și el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
vorba de imaginea/imaginile unor îndrăgostiți, căci, în cazul acesta, numai în acest context Eminescu portretizează. Copila blondă de la Ipotești apare în exclusivitate în imagini poetizante: Luna-i cădea drept în față, încât ochii ei albastri străluceau mai tare și clipeau ca loviți de o rază de soare. Sub alba haină de noapte de la gât în jos se trădau boureii sânilor și mânuțele și brațele ei albe și goale pân în umeri se-ntinseră spre dânsul și el le inudă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]