3,215 matches
-
este reprezentată ca o femeie cu cap de vacă și în final cu un cap uman, deși uneori este reprezentată cu urechi și coarne similare cu cele ale bovinelor. Reprezentarea cea mai întâlnită este aceea în care Hathor are două coarne cu discul lunar în mijloc.
Hathor () [Corola-website/Science/298862_a_300191]
-
miticului, în descendența marilor poeți interbelici ai Ardealului (A. Maniu, L. Blaga ș. a.): "Pentru copii mijesc și se umflă în nori / țâțele ploii până se mulg de la sine. Ugerul lunii pe canale mute / își lansează lapții recilor prunci somnambuli. Coarnele de taur - burdufe îndesate / cu lapte smântânos pentru copii, / gușa ciocârliei, limpede, de-o spinteci / vei da de pungi sonore de lapte cristalin / din care aerul - copilul dimineții / își suge degetele fluierând. Cadavrul unui lac nerăcit încă / de îndrăznești să
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
punct de vedere, Isis se aseamnănă foarte bine cu zeița Maàt, diferența fiind că Maàt poartă pe cap o pană de struț, iar Isis simbolul tronului regal. După asimilarea lui Hathor, podoaba capului se schimbă coroana fiind înlocuită cu două coarne de vacă între care se află discul solar. Isis este astfel uneori simbolizată de o vacă sau de capul unei vaci. De multe ori, Isis apare împreună cu fiul ei, Horus sau, sub formă de uliu, deasupra corpului lui Osiris. Fiind
Isis () [Corola-website/Science/297876_a_299205]
-
o înșală. Indicii, dar nu și probe concrete. Pentru că faptul că femeile îi înșală și ele pe bărbați trebuie să rămână invizibil; nu e la fel de acceptabil social, în primul rând; în plus, ca bărbat, dacă afli că femeia îți pune coarne, ești obligat să reacționezi, nu poți trece cu vederea, nu poți accepta, nu poți ierta, nu poți să plângi și să mergi mai departe (toate acestea, reacții tipic feminine, ilustrate în film): ce s-ar alege atunci de mândria ta
Ierarhie și reprezentarea adulterului în Sieranevada () [Corola-website/Science/296158_a_297487]
-
acest mormânt străbunicului său, bătrânul Bogdan Voievod, în anul 6988 <=1480> luna ianuarie 27. Aceste morminte le-a făcut mistr Jan"". La sfârșitul inscripției s-a sculptat un scut cu un cap de zimbru în interior, având o stea între coarne. După mormântul lui Bogdan I, pe aceeași latură a naosului, se află mormântul domnitorului Lațcu, fiul și urmașul lui Bogdan I. Lespedea funerară de pe mormântul său are următoarea inscripție în limba slavonă: ""Binecinstitorul și de Hristos iubitorul, Io Ștefan Voievod
Mănăstirea Bogdana () [Corola-website/Science/298412_a_299741]
-
se află reprezentat un scut roșu cu Sfântul Mare Mucenic Gheorghe ucigând balaurul cu sulița, de pe calul alb. În 1878 înfățișarea stemei a fost schimbată radical. Pe un scut albastru a fost înfățișat capul de bour, având ochii, limba și coarnele de culoare roșie. Între coarnele sale a fost plasată o stea cu cinci raze și el a fost flancat de o roză (în dreapta) și o semilună (în stânga). Scutul a fost bordat cu culorile Romanovilor: aur, argint și negru. În 1918
Stema Basarabiei () [Corola-website/Science/307274_a_308603]
-
roșu cu Sfântul Mare Mucenic Gheorghe ucigând balaurul cu sulița, de pe calul alb. În 1878 înfățișarea stemei a fost schimbată radical. Pe un scut albastru a fost înfățișat capul de bour, având ochii, limba și coarnele de culoare roșie. Între coarnele sale a fost plasată o stea cu cinci raze și el a fost flancat de o roză (în dreapta) și o semilună (în stânga). Scutul a fost bordat cu culorile Romanovilor: aur, argint și negru. În 1918, pe actele unirii cu România
Stema Basarabiei () [Corola-website/Science/307274_a_308603]
-
distincte: Prima variantă de stemă a fost propusă în iulie 1860, și avea următoarea descriere: o acvilă cruciată, încoronată cu o coroană închisă, care are pe piept un scut mai mic ce cuprinde capul de bour cu o stea între coarne. Acvila ține în gheara dreaptă spada, iar în cea stângă sceptrul — însemnele puterii și suveranității. Această reprezentare nu a devenit totuși stemă de stat dar a fost bătută pe prima decorație instituită de către Cuza, , care ar fi urmat să fie
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
despicat, având prima jumătate tripartită, în brâuri de roșu, aur și azur, și încărcată cu o acvilă cruciată în zbor deschis. Cea de-a doua jumătate, tăiată roșu și azur, era încărcată cu un cap de bour având soarele între coarne. Acest scut era timbrat de o coroană închisă și avea drept tenanți doi delfini afrontați, însoțiți de câte două drapele tricolore plasate pe verticală. Capetele delfinilor se sprijineau pe două țevi de tun, încrucișate la baza scutului și plasate pe
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
Consiliul decide ca „"sigiliul tuturor autorităților administrative și judecatorești de dincoace și dincolo de Milcov să se modifice, purtând unite într-un singur scut, sub coroana domnească, acvila română, cu crucea în gură și capul de zimbru, cu o stea între coarne."” Acest simbol avea să fie din nou modificat la 12 martie 1863, când Consiliul de Miniștri adoptă o hotărâre care arată că "„o acvilă romană cu crucea în gură să fie pusă ca emblemă a României deasupra drapelului armatei, iar
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
de Szathmary, avea ca element central un scut circular, sfertuit, roșu în cartierul unu, albastru în cartierele doi și trei, și aur în carterul patru. Peste cartierele unu și trei era suprapus capul de bour/zimbru cu o stea între coarne, iar peste cartierele doi și patru se afla acvila cruciată, încoronată. Scutul era bordat cu două ramuri de laur, iar sub el se afla cifrul domnului Alexandru Ioan I. Toate aceste elemente erau plasate sub un pavilion de purpură căptușit
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
scut sfertuit, având în cartierele unu și patru, pe fond albastru, acvila cruciată, încoronată și purtând în gheare semnele puterii (sceptrul în stânga și sabia în dreapta), iar în cartierele doi și trei, pe fond roșu, capul de bour cu stea între coarne. Peste cartiere un scut mic, tripartit în brâuri roșu, aur și albastru (stema familiei Cuza). Scutul mare este timbrat de o coroană închisă și e sprijinit de doi delfini afrontați. În spatele său se află două insigne legionare romane încrucișate. Sub
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
fond azur și auriu, acvila cruciată, încoronată și având în partea superioară-stângă a cantonului un soare de aur. În cartierele doi și trei, pe fundal azur și roșu, se regăsea capul de bour cu o stea în cinci colțuri între coarne, însoțită de o semilună la crai nou. Peste cele patru cartiere este suprapus un ecuson cu însemnele familiei Hohenzollern: scut sfertuit având câmp alb în cartierele unu și patru și negru în doi și trei. Scutul este timbrat de o
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
metal, având în gheara stângă sceptrul, iar în cea dreaptă spada. În partea superioară a cantonului, în dreapta se află un soare de aur. În cartierul doi a fost reprezentat un cap de bour având o stea în șase colțuri între coarne și o semilună la crai nou în partea superioară stângă, ambele de aur. În cartierul trei a fost introdusă stema Olteniei: un leu încoronat, de aur, ieșind dintr-o coroană și ținând între labe o stea în șase colțuri, de
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
regăsește stema Țării Românești: o acvilă cruciată, având soarele și semiluna de-o parte și de alta, toate de aur. În cartierul doi a fost reprezentată stema Moldovei, pe fundal roșu: un cap negru de bour, având o stea între coarne și fiind flancat de un trandafir heraldic și o semilună, toate trei de aur. În cartierul trei, pe fundal roșu, au fost contopite stema Olteniei (leul rampant, de aur) și cea a Banatului (podul de aur peste valuri naturale). Cartierul
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
o specie sălbatică de bivol, întâlnită în sud - estul Asiei. Specia poate fi și astăzi prinsă și ușor domesticită. Face parte din familia Bovidae. Ajunge la umeri la o înățime de 1,8 m. Blana este de culoare neagră-cenușie. Prezintă coarne bine dezvoltate care pot ajunge la o lungime de peste 1,9 m, la exemplarele adulte. Forma lor este de semilună, subțiindu-se de la bază spre vârf. Este considerat strămoșul bivolului domestic. Din această specie s-au format diferite rase geografice
Bivol indian () [Corola-website/Science/308520_a_309849]
-
de vin bun. Doamna Quickly reapare. Regretând cele întâmplate, Alice îl invită pe cavaler ca, îmbrăcat în costumul vânătorului negru din legendă, să vină la miezul nopții în parcul orașului. Printre copaci, în întunericul nopții, Falstaff, purtând o pereche de coarne pe cap, se mișcă greoi. Se aude glasul lui Fenton care își cântă dragostea pentru Nanetta. Alice apare și dispare. În urma ei, costumată în zână și înconjurată de "spiritele pădurii", Nanetta dă și ea glas iubirii sale pentru Fenton. Făpturi
Falstaff (Verdi) () [Corola-website/Science/307596_a_308925]
-
rămânând după moartea sa în posesia Anei Băncilă. A fost atras de opera lui Lev Tolstoi și Ilia Repin, fapt care l-a determinat să execute copii după lucrările acestuia din urmă. Astfel, au rămas reproduceri ca "" și "Tolstoi la coarnele plugului". În anii care au urmat, Octav Băncilă a expus adesea la Iași și la București, rareori reușind să aducă tematici noi în lucrările sale. A repetat în schimb vechile tematici fără ca valoarea artistică a noilor lucrări să aducă ceva
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
roșu-închis, iar ochii albastru-închis. Ei au un corn în mijlocul frunții, de circa un cubit lungime (45 cm); baza cornului este imaculat de albă...partea de sus ascuțită și stacojie, iar porțiunea de mijloc e neagră. Cei care beau din aceste coarne, transformate în pahare, nu se vor îmbolnăvi, se spune, nici de convulsii, nici de boli care să-i doboare de pe picioare. Acest animal este extrem de iute și de puternic, așa încât nici un animal, nici cal, nici altul, nu îl poate ajunge
Inorog () [Corola-website/Science/306570_a_307899]
-
două oase (radiusul și cubitusul; tibia și peroneul) sudate, alcătuind osul canon. Coapsele nu sunt cuprinse în peretele corpului, ci libere și dau corpului cămilelor o înfățișare particulară, urâtă. Gâtul este lung, capul alungit, cu urechi scurte și lipsit de coarne, cu buza superioară despicată și foarte mobilă. Pe spate au una sau două cocoașe sau ele sunt absente. Corpul este acoperit cu păr lânos, lung, dur și aspru, mai lung la lame. Pielea de pe coate, genunchi, încheieturile carpiene și piept
Camelide () [Corola-website/Science/306689_a_308018]
-
fâșii tricolore din mătase, cu dispunere orizontală (roșul în partea de sus). În centrul steagului se află pictate acvila valahă la dextra, cruciată și purtând însemnele puterii domnești, și bourul moldovean la senestra, purtând o stea cu șase raze între coarne. Cele două simboluri sunt flancate de șase drapele tricolore înclinate, dispuse trei la dreapta și trei la stânga, a căror hampe se încrucișau, probabil, în partea inferioară a steagului. Drapelele au fiecare câte o cravată albastră deasupra iar în vârful hampelor
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
la senestra; pe pieptul ei figurează un scut despicat și încoronat princiar ce conține la stânga, peste azur și aur, acvila Țării Românești (cruciată, conturnată și încoronată princiar), iar la dreapta, peste roșu și azur, bourul Moldovei purtând o stea între coarne. În jurul atributelor puterii domnești se află înfășurată o eșarfă roșie conținând deviza cu litere de aur: „HONOR ET PATRIA” (adică „Onoare și Patrie”). În colțurile flotante ale drapelelor este cusută cifra domnitorului, înconjurată de o ghirlandă de lauri, toate aurii
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
fiică a lui Dabija Vodă și a Doamnei Dafina, decedată în anul 1677, la vârsta de 15 ani. În partea superioară a pietrei este încrustată stema Moldovei, capul de bour fiind încoronat și având o stea în opt colțuri între coarne, iar de o parte și de alta soarele și luna. În partea inferioară a pietrei se află un ornament compozit de tip oriental, reprezentând 3 vase cu flori încadrate de 2 chiparoși. Inscripția în limba greacă (de fapt o veritabilă
Mănăstirea Bârnova () [Corola-website/Science/307927_a_309256]
-
de partid care s-a ocupat de cercetarea cazului Anei Pauker. În 1957, Alexandru Moghioroș, pe atunci viceprim-ministru în Guvernul Chivu Stoica (2) și responsabil cu agricultura, a ținut un discurs în care a afirmat că: "„Vacilor le sunt mâncate coarnele de cai"". Cu această „metaforă”, Moghioroș voia să explice că în România nu sunt suficiente taurine, pentru că, după el, cu fânul de cea mai bună calitate erau hrăniți caii. Ca urmare a decis tăierea tuturor cailor. La Întreprinderile Agricole de
Alexandru Moghioroș () [Corola-website/Science/308321_a_309650]
-
Kyokushin-ului. Într-un turneu început în Statele Unite ale Americii, Oyama va începe un turneu pe parcursul căruia a spart cărămizi cu mâinile goale, a rupt gâtul sticlelor cu shuto, dar mai ales a înfruntat 47 de tauri cărora le-a rupt coarnele, iar pe patru dintre ei a reușit să îi ucidă. În 1957, aflat în Mexic, Oyama era cât pe ce să fie ucis în timpul unei lupte cu un taur care a reușit să îl rănească și a petrecut șase luni
Masutatsu Oyama () [Corola-website/Science/307394_a_308723]