KorAP: Find »[drukola/base=colț & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...116 117 118 ...1085 >

27,125 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

durere. Iulian e numele meu se înclină actorul, așezîndu-se pe scaun, luînd încet, delicat, mîna femeii s-o sărute. Nina răspunde femeia oftînd, mușcîndu-și buzele, să-și stăpînească lacrimile. Iulian se face că nu observă, așază mai bine ziarele pe colțul mesei, apoi se ridică: Mă duc la bar, poate mai sună telefonul. Arhitectul, de cînd a terminat gustarea comandată, s-a ridicat și, pocnind rar cu bastonul, se plimbă cercetînd cu privirea fiecare ungher, ciocnindu-se uneori de cîte vreunul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Eu am două și-un băiat, da' aceea mică o nimerise..., acum e doamnă! Are un soț delicat... Ăla dintîi era un...; ăsta, de-al doilea, și deștept, și bun... Vecina tace. Desface broboada, alintă cățelușa, apoi împreunează la loc colțurile, lăsînd afară doar capul mic, cu ochii cît două mărgele, ațintiți spre copii, cu limba mereu scoasă, plimbată roată în jurul botului. Mircea Emil, coborît de pe cele trei scaune, apucînd să mai comande una din ultimele porții de brînză, merge la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
același gînd: "Trebuie să divorțez de el!" Oameni încărcați cu bagaje circulă dintr-o parte în alta iar Aura, cu pieptul apăsat în bara de aluminiu, cu nasul lipit de geamul în care se zbate viscolul, simțindu-și agățat de colțul unui geamantan ciorapul stîng, frîntă din cauza oboselii și a romului, simte cum începe să tremure iarăși de furie și nu-și dorește decît să ajungă acasă, unde, fără să spună un cuvînt măcar, va scoate bani de pe cec, atît cît

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
se abține la timp, amintindu-și că Radu a mai făcut și alte greșeli, reparate cu greu. Asistenta șefă intră în cabinet cu condicile de medicamente sub braț, urmată de alte două asistente. Una dintre ele este Paula. Observînd-o cu colțul privirii, Radu simte nevoia să se repeadă în ea, să iasă amîndoi prin ușă. O urăște pentru că ea l-a avertizat de aseară, spunîndu-i că s-a cam grăbit, și-apoi, toată discuția de dimineață... Frumoaso! rîde bucuros Runca, atingînd-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
întețind focul. Pe la mese, ori pe saltelele întinse jos, nu se mai vorbește nici măcar în șoaptă. Letiția a terminat de spălat în bucătărie și, cum nu are cui arăta, s-a întors în sală, găsindu-și un loc pe un colț de saltea. Profesorul ar vrea să mai zică ceva, dar privirea bătrînei, ațintită tot timpul spre copii, începe să-l enerveze, simțind în ea întregul reproș că nu a știut să fie alături de fetiță cînd era nevoie. A fost orgolioasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ca el. Nu-i adevărat, bîiguie, scuturat de friguri interioare nu-i nevoie de gunoi ca să înflorim asemeni trandafirului... Ochii bătrînei, vii și frumoși, întineriți cu douăzeci de ani, se scaldă încă în viscolul de afară și doar buzele, în colțul cărora timpul a înflorit cîteva cute, se deformează lent, ca un chin prelungit, fluturînd surîsul trist: Adevărat, dar ce te faci cînd ți se toarnă gunoi în cap, ești trîntit în noroi?... Cred că o fire mai slabă s-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
a stins orice șoaptă, rămînînd vii doar privirile bolnave de foame și de teamă ale pasagerilor. Lîngă sobă, Dorin șade cu fruntea pe genunchi, fără putere să mai plîngă. Istovită, Letiția dormitează, căutînd mereu să-și acopere picioarele goale cu colțul unei pături. Bătrîna cu ochelari, așezată lîngă soț, uită să mai clatine din cap, dar continuă șirul de oftaturi prelungi. Nina, întinsă, învelită pînă la brîu cu o pătură mai veche, roasă și aspră, își îndeasă cu putere tîmpla sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o gustare și un pahar după spectacol celor de la teatru, am dat totul degeaba celor din cursa rapidă, printre care prietena lui Vlad o copilă pornită la drum de dragul lui; Aura ce privire senină și ce calm al zîmbetului în colțul gurii! și Lazăr totuși, unul din puținii, dacă nu singurul prieten, plecat la drum lung cînd soția lui e gata să nască, partener minunat de discuții, fie ele glume de ultima oră sau ce-a mai apărut nou în literatură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
oră sau ce-a mai apărut nou în literatură..." Se uită lung, peste parc, spre clădirea teatrului și-și zise că, la urma urmei, poate da de băut vodcă rusească: un gest simplu, prietenesc. Altfel, riscă să fie bîrfit pe la colțuri va fi, totuși, o știe, dar măcar să nu aibă certitudine -, cum s-a întîmplat stagiunea trecută, cînd un dramaturg a adus un vin bun, dinspre Odobești. La un colț, doi cunoscuți, cu paharele în mînă, discutau. "N-am mai gustat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
rusească: un gest simplu, prietenesc. Altfel, riscă să fie bîrfit pe la colțuri va fi, totuși, o știe, dar măcar să nu aibă certitudine -, cum s-a întîmplat stagiunea trecută, cînd un dramaturg a adus un vin bun, dinspre Odobești. La un colț, doi cunoscuți, cu paharele în mînă, discutau. "N-am mai gustat de mult un vin așa de bun și un spectacol atît de prost" l-a auzit pe unul din ei șoptindu-i celuilalt. Intră în autoservire cu ochii roată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
toată, tremurîndu-i vizibil mîinile. Cum se strică un pic vremea, sau în ajun de sărbători, nu-i chip să nu-și bage și Săteanu nasul. Îi freacă pe ăștia din Direcția comercială de-i înnebunește. Se duce la telefonul din colț și formează un număr: Alo, Tomșa la telefon. Vezi că a ieșit gospodarul în curte. Și de ce nu m-ai anunțat, deșteptule?! se înfurie Cristina. Așa-ți trebuie, să cari cu sania dacă n-ai cerut la timp. Nu, n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
a unui zbucium. Înainte de a întinde mîna spre cutia cu vodcă, Mihai o învăluie pe Cristina în privirea sa, insistînd asupra celor două părți ale lanțului de la gîtul fetei. Ce noroc nebun au obiectele de aur! murmură el, încrețindu-și colțul gurii într-un surîs trist. Ca și unii bărbați, dealtfel adaugă, prinzînd sub braț cutia, luînd în cealaltă mînă revista de pe masă. Tulburată de-a binelea de vorbe și de surîsul trist, Cristina lasă privirea să-i cadă în jos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
adîncitura dintre sîni, unde se întîlnesc cele două părți ale lanțului de aur, apoi, cu o mișcare bruscă, semn al unei hotărîri de moment, întinde mîna să-l oprească pe Mihai, să-i spună ceva, dar el dispare deja după colțul stivei cu lăzi de ulei. Cînd îl ajunge, prezența celor două vînzătoare în apropiere, venite cu un coș de nuiele să transporte pungi cu făină, o împiedică să mai spună ceva. Douăsprezece sticle cu vodcă rusească confirmă ea femeii de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cui să se usuce, apoi, transpirat tot, se spală pe față și, cu prosopul în mîini, să se șteargă, merge la fereastră să o deschidă, după ce trage într-o parte draperia de pluș verde. Rămîne cu privirea în afară, spre colțul de munte, care abia se mai zărește cînd viscolul încetează vreo clipă, două. Pot să intru? aude venind din spate întrebarea unei femei, urmată de zgomotul surd al ferestrei închisă din cauza curentului. Se întoarce: în fața sa, în pragul ușii deschise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Mihai o privește lung, fix, cu o urmă de surîs condescendent pe buze. Maria nu-și mai continuă afirmația; se teme că, violent cum este, Mihai ar putea să deschidă ușa și s-o invite să iasă. Așa că, încrețindu-și colțul stîng al gurii într-un surîs îngăduitor, face un pas, ajunge în fața fotoliului, se așază dezinvolt, aruncînd piciorul stîng peste dreptul, dezgolind genunchiul ridicat, lăsîndu-l așa, absentă total la prezența lui Mihai. Își scoate o țigară, scoate și pe a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o îndoaie, cu tot cu lenjeria de pe ea, prinde și celălalt capăt, ridică sulul, se rotește și-l așterne lîngă calorifer, jos, pe covorul de pe parchet. Face un gest lateral cu palmele, să întindă cuvertura, iar înainte de a-și îndrepta spinarea trage colțul cearșafului, dezgolind perna, lăsînd patul cu un ochi alb, mare, ca un semn de chemare pe un tărîm straniu, populat cu ciclopi sau cu naiade. Maria a terminat de tras cizmulițele din picioare și, numai în furoul îmbrăcat înapoi, peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu mai multă putere, zgîlțîind-o. De ce nu exiști cu adevărat, Doamne? scrîșnește Maria, aruncînd o privire spre fereastră să te rog să-l ucizi încet, acolo, în viscol... Apoi, istovită, se acoperă mai bine, continuînd să plîngă, strîngînd în dinți colțul cearșafului. *** Pá-pa, páaa-pa!! izbucnesc copiii fericiți cînd văd în farfuriile din față bucățile de carne de porc fiartă într-un clocot, apoi rumenită pe cărbuni. Tatăl pisează cu vîrful cuțitului bucățele de carne, iar studenta și soția le dau copiilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
aș fi intrat într-o casă străină, pustie, cunoscută doar din poze." În fața ei, ispititoare, puțin crăpată, stă ușa barului. O deschide și ia o sticlă cu coniac. Bea o înghițitură lungă, parcă ar fi apă, apoi lasă sticla pe colțul mesei. "De ce atîta pustiu?!" gîndește cu groază, ajungînd în dormitor. Nici o amintire. Stă stingheră, ca într-un magazin de mobilă, nehotărîtă ce să cumpere. Agale, istovită, se întoarce în sufragerie și se trîntește în fotoliu. Își descalță pantofii, bagă picioarele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
unde merge insolența clasei noastre muncitoare", spune Săteanu cu privirea pierdută dar, te rog să mă crezi! zice, uitîndu-se în ochii fetei n-am fost eu acela. Tace, lasă privirea în farfurie și continuă să lovească bucata de carne cu colții furculiței, în vreme ce în mintea lui răsare imaginea femeii speriate, retrăgîndu-se spre ușă, încercînd să cîștige timp cu observația că trebuia să-și scoată căciula, apoi... viscolul nebun..., dimineața cu nămeți cît casa... Și, ca și cum gîndurile astea ar fi încălzit întreaga

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
aș vrea să am neplăceri. Puteți conta pe cuvîntul meu că n-o să afle. Dacă i-ai spune, ar însemna să-i mărturisești că am fost aici, nu? îi aruncă Maria o privire în care sclipește ironia așternută vizibil în colțul gurii. Te-ar face bucăți, fii sigur, dacă ar afla... Iar dacă mă mai înfurii, îl amenință ea cu arătătorul întins îi spun eu, așa, să știe că și spre nevastă-sa întind alții mîna, nu numai el spre nevestele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
absurdul. Cu puțină imaginație, însă, inversînd sexul personajelor, tragedia oedipiană poate, eventual, avea loc... Da, desigur, încuviințează ferm bătrîna cu ochelari devine tragică situația noastră aici. Bătrîna, cu cățelul în brațe, tace. Discret, încearcă să-și șteargă coada ochiului cu colțul năframei, din care iese capul mic al cățelușei. Alături, vecina cu ochelari, vorbește întruna despre cît de bine i-au ajuns ceilalți doi copii, aducînd uneori vorba și despre Coca, pe care o deplînge că, la frumusețea ei, putea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
copiii încep să plîngă, cerînd de mîncare, iar studenta și tatăl o iau de la capăt cu plimbatul și cu legănatul în brațe. În bucătărie, Sultana și Mihaela sînt ajutate de țărancă și încă de o pasageră la curățatul farfuriilor. Pe colțul ei de saltea, Letiția s-a cuibărit cu genunchii la gură, încercînd să doarmă, dar deschide mereu ochii și-și aruncă privirea spre bucătărie, cînd aude pași. Sus, în dormitor, Pavel se plimbă furios pe lîngă patul în care stă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în apa lor, ca marea în zori, la schimbarea sensului brizei, cînd te cheamă în adîncuri, pe firul razelor reflectate, în cerul răsturnat. Nici nu știu dacă ți-am mulțumit pentru flori... În schimb, surîde fata, născînd un rictus în colțul gurii, întunecîndu-și o clipă privirea -, ai știut să pui întrebări, ca un prost... Mai bine prost, decît inconștient, irațional. Dar cine cere rațiune în dragoste", deșteptule?! se scutură Cristina și-n furia ei lovește puternic pieptul lui Mihai cu fruntea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
eu cu ce face chef cînd aud primul "oa" al feciorului; precum capitaliștii: cu whisky. Radu se uită la el cu ochii mijiți, cu obrazul buhăit, deformat de spasmele plînsului de mai înainte, de la care se mai păstrează și acum colțurile gurii lăsate în jos, ca într-o mască de teatru antic. Tot timpul nu te-am cunoscut decît spurcat la gură. Eu mi-aș zice altfel saltă Lazăr dintr-un umăr a indiferență. Mi-aș zice că am simțul umorului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să bea mai mult șoptește Ovidiu spre Pavel în timp ce ajung la scară. Cînd or să adoarmă, umblu eu la bani. Vezi, să nu faci vreo prostie noaptea asta, să le înfuriem iar. Da' de unde! Aia nici nu se mișcă de pe colțul ei de saltea, deși, pentru cinci mii, ar putea și ea, spre ziuă... rîde Pavel, dar se oprește imediat văzînd privirea bătăioasă a lui Ovidiu. În magazie, găinile, legate de picioare, fac zgomot, deranjate de Mircea Emil, care a venit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]