6,024 matches
-
5o de ani de la restabilirea relațiilor româno-japoneze, în anul 1959, a constituit un prilej special și bun pentru o analiză corespunzătoare asupra modului în care au evoluat legăturile româno-japoneze în cei 20 de ani de la evenimentele din 1989. Se poate concluziona că Japonia a beneficiat în mod tradițional de relații prietenești cu România în domeniile relațiilor politice, economice, cooperării economice, culturii ș.a. Cele două țări, în calitate și de parteneri importanți, împărtășind și valorile fundamentale, cooperează strâns în probleme regionale și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
toate domeniile de activitate. În luna mai 1972, a vizitat România o delegație condusă de Fidel Castro, în calitate de prim-secretar al C.C al P.C. din Cuba și prim-ministru al Guvernului Republicii Cuba. Convorbirile dintre șefii celor două delegații au concluzionat că România și Cuba vor colabora și în viitor în mod fructuos, îndeosebi prin schimburi de delegații în diferite domenii de activitate. În Comunicatul comun publicat la încheierea vizitei s-a apreciat că "un rol de seamă în dezvoltarea relațiilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
în maniera cartesiană și existența exterioară sieși? Descartes făcea un ocol, cum bine știm, pentru a ajunge la certitudinea existenței lumii, prin existența divină, pe care o accepta pe baza unui argument al cărui temei îl constituia tocmai existența "mea", concluzionând, esențial, nu doar asupra existenței divine și, mai departe, asupra existenței lumii, ci asupra preeminenței existenței divine. Kant recurge la un alt procedeu argumentativ pentru a institui conștiința existenței lucrurilor din afara subiectului: circularitatea dovezii. Pe de o parte, conștiința determinată
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fost ridicat dascălul Furtună, gospodarul cu gură slobodă Vasile Mihai și mulți alții. Stăteam în păpușoi și eu eram trimis să spionez împrejurimile. Dacă mașina oprea la poarta noastră, atunci era clară intenția. Dacă nu oprea și pleca spre Crasnaleuca, concluzionam că iar a vorbit ce nu trebuie cineva de pe acolo. Prin urmare, dacă Partidul a dat ordin că Pămîntul este rotund, nu eram eu prostul să nu cred și să mă pun cu cine nu trebuie. Dar, în sinea mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
tot. Somnul avea 22,5 kg. Toată lumea era mulțumită. Cam scump, mormăie Victor, privind costumul compromis. O mie două sute de lei împărțit la 22,5 kg.... Face cam multișor... Dar recordul? Nu-l pui? strigă frații. Mda, cam face atîta, concluzionează moale Victor. Două măgării În lumea animală, de cînd sălășluiește aceasta pe acest pămînt, s-a stabilit o regulă de aur: în fața celui mai puternic trebuie să-ți scoți pălăria. Despre un om dacă se spune că "este un om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
spirit de observație foarte dezvoltat și concluziile, generalizările, nu erau elaborate în pripă. Eram destul de tînăr cînd am ajuns la o concluzie definitivă și anume că toți oamenii sînt deștepți. Ești un bou! îl auzeam uneori pe cîte un profesor, concluzionînd asupra unui elev convins că este năpăstuit. Eu am văzut cît de prost este un bou și cred că profesorul cam exagera nepermis de mult. Într-o zi ne jucam toți copiii cu o minge de cauciuc, spartă. Eram prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cheamă Eminescu. Atunci du-te tu după vin! Nu vreau! Stăm bosumflați și muți. Nicușor mai ridică din cînd în cînd paharul și stoarce cîte o picătură imaginară. La fel face cu sticla. Nu mai am la ce să stau, concluzionează poetul. Atunci ne vedem altădată. Și nu vrei să cobori în beci? Nu! Bine, Costică. Lasă, cobor tot eu. Așa mai vii de acasă. Nicușor revine cu sticle multe în brațe, este doar un zîmbet. Știi ce, bătrîne, tu ești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mină. Lara a plîns și s-a întors la căsuța ei, lăsînd blestemul peste cei care i-au ucis bărbatul. A plîns Lara azi, a plîns mîine, a plîns ani și ani pînă s-a dilit de tot, cum a concluzionat satul. Fiind mai "prostuță" acum, unii flăcăi, fără suflet, îi promiteau verzi și uscate, iar Lara îi accepta în patul ei cu ușurință. Vestea s-a răspîndit repede și Lara constituia materialul didactic pentru toți cei care reușeau să-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de admirație, erau plimbați cîțiva metri și apoi li se cerea părerea. Aproape toți socoteau cam cît ar trebui să economisească și, mai ales, cît timp, ca să-și cumpere și ei una, second hand, evident. După ce se încurcau în socoteli, concluzionau că Olimpul este destinat zeilor și muritorii trebuie să se mulțumească cu alt destin. Dar fetele, ce credeți că făceau? Ei bine, nu vă puteți închipui cîte fete erau gata de măritiș, și dacă măritiș nu se putea, măcar o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ca și de viitorul lui. Simțea povara anilor ce vor veni. Va fi foarte greu să plătim atâtea dări de război ce sunt trecute în această convenție, ce doar e cu numele de convenție, în realitate e un dictat batjocoritor », concluzionează Mihăiță. « Pământul, ce să fac cu el? Am văzut ce au făcut rușii, pardon, sovieticii, (c-așa trebuie să mă obișnuiesc a vorbi), cu el. L-au adunat și au făcut colhozuri și sovhozuri și-l muncesc organizat. Pot aplica
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
amestecate în diverse acțiuni militare și civile, de fapt după cum i-au fost preocupările, Mihăiță se trezește încercând să deslușească ceva pentru calea pe care o va lua în viitorul apropiat. Dar nimic semnificativ. „Bâiguieli de noapte, își spuse el concluzionând. Nu sunt eu omul să mă iau după vise. Mai bine să mă scol și să caut un mijloc de transport spre Bârlad, că apoi mă voi descurca să ajung cât mai aproape de casă, dacă nu altfel, tot pe la Băcești
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
terminarea primului război mondial, dar de origine e moldoveancă, și a fost elevă la o școală normală din Vaslui, unde de fapt a și coborât, spunând că aici are treabă, la unitatea militară. Deci și ea are un fecior militar concluziona el, călătorind mai departe, prinzând la Buhăești, trenul de Buhăești-Roman, și dându-se jos în gara Băcești. Și aici a avut un pic de noroc. Spre Gârceni, localitate prin care trebuia să treacă Săndel, pentru a ajunge la Pungești, erau
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
pace, din pricina lipsei pieței de desfacere, care împotmolește circuitul puținelor lichidități. Moldova e astfel favorizată numai de războaiele statelor învecinate sau a celor mai îndepărtate din Europa. Plecând de la această situație a Moldovei, binecuvântată astfel de mâna naturii, putem ușor concluziona cât de rea este aceea a Bucovinei, care e obligată să-și caute subzistența în Moldova. Însă aceasta n-a fost îndeajuns. Am spus deja că proprietățile bucovinene ale subsemnatului sunt tăiate de linia graniței. Aici au fost instituite obișnuitele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
neterminată. Firesc, căci prinsă’n palmă, adică definită, negentropia ne-ar oferi ceea ce nu ni se cuvine: stăpânirea și dirijarea ultimei sale expresii: Viața. Și Înainte de a ura de bine purtătorilor acestui nume, uneori și a atributelor sale augurale, să concluzionez abrupt: nimic nu poate exista În afara ecologiei - ca esență negentropică - adică În afara Naturii. „Radioalmanah“, 27 decembrie 1997, ora 18,51 22. Ecologie În blană Sfârșit de ianuarie... Lună În care - zice românul - sfântul Petru, ca patron ce le este, le
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
să Încerc să rămân pragmatic, cum am fost toată săptămâna, adică să mă opresc aici, amânând, inversând o ordine firească: imaginar, dimensional, măsură, adică traversarea de la ideea pură la materie; continuând discursul cu concreta măsură, pentru a putea apoi visa concluzionând; barem În week end... Și Încep cu sfârșitul - chiar dacă delicata noastră prietenă a vrut altfel - măsura, mergând de la simplu la complex, de la ceea ce este integrat la integrator, de la particular la general. Pragmatice, ca viața Însăși, toate ființele trăiesc măsurând: din
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
când și când mama Natură pentru multele pozne: o secetă, o inundație, o alunecare de teren, un sat Înghițit de terenul scufundat peste vechea salină... Ceva totuși relativ căci, dacă omul obișnuit uită, n’o fac multele inginerii, care Înregistrează, concluzionează și preconizează măsuri. Întru protecția voastră, adică bazate pe combaterea efectului nu a cauzei. Motiv pentru care o luați iarăși de la capăt, chiar dacă oleacă altfel, asigurând mereu ingineriilor obiectul muncii. Dar fiecare reluare a alfabetizării Întru ale lumii, după vreun
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
-i fi fost cine? Dacă aș fi fost Hera sau Atena, se-ncinsese Janeta ca și când ea ar fi fost în cauză. ─ Vezi? De când e lumea și pământul peste tot au fost și vor fi intrigi care aduc rău oamenilor, am concluzionat urându-ne noapte bună pe pământul Greciei și am dormit buștean până a doua zi când am pornit să explorăm locul. Ne-am îmbrăcat în ținută de vară înțelegând pentru prima dată ce înseamnă să treci de pe un meridian pe
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
harul divin al talentului său, numai poetul poate percepe ecourile și imaginile, arcane ale acestei lumi, invizibile pentru alții. Întorcându-ne acum la exemplul american al excluderii indirecte a poetului din comunitate, ecou târziu al teoriei lui Platon, am putea concluziona că poeții au darul să populeze golurile științei, în deplină stare de veghe, cu fantasticele lor vise, coborâte din cerurile-nalte... Dar cărui stadiu, dintre cele patru ale unei existențe depline, aparține poetul, subînțelegându-se că visul ar presupune coabitarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
scriitorului clujean Speranția. Numai că Speranția o ducea bine-mersi și nici n-avea de gând să treacă în rândul răposaților. A trebuit să topim tot tirajul și să tipărim revista din nou. Leon a plătit fără crâcnire hârtia și tiparul; concluzionând sec și blajin: Păcat. Lui Speranția, textul i-ar fi plăcut. Format la școala gazetăriei ("Prutul", " Opinia") care azi publica știrea, mâine, desmințirea și poimâine, desmințirea desmințirii, Leon a izbutit repede să-și asume exemplar conduita și rigorile ziaristicii moderne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
nepotrivită a unui june afumat). Ori de câte ori ajungea în Dulcele Târg trecea, obligatoriu, pe la Teiul lui Eminescu și bojdeuca lui Creangă; odată, m-a rugat să-l însoțesc într-o călătorie fără cuvinte prin vechile ulițe ale Țicăului întomnat. "Bătrâne a concluzionat la despărțire îți dai seama că s-ar fi putut să atingem pietre din caldarâmul aurit de trecerea Luceafărului?" Tot la Iași l-am ascultat ades improvizând, dar și recitând cu tărăgănarea ciudată din ultimii ani, " Starea de imn": "Eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
aceste citate dintr-un op onorabil, apărut la "Cartea Românească", semnat de lectorul bucureștean Iulian Costache. O lucrare serioasă documentată până-n exces, pusă limpede sub semnul echilibrului chiar dacă este redactată într-un stil prețios-universitar ce poate timora cititorul "de rând". Concluzionând: nimic nu-i nou sub soare. O filiație, o legătură intimă între contestările veacului XIX și cele din mileniul 3 nu se poate însă stabili decât forțând nota și recurgând abuziv, din rațiuni oratorice, la vorba de duh "marile spirite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
sentințe cu un curaj nebunesc" și că vorbește despre alienarea lui Eminescu "din propria-i experiență" (!!), că tableta "Care-s dovezile?" "s-a strecurat într-o gazetă", prilej cu care încerc "să dinamitez totul cu vorbe de clacă", spre a concluziona "ferice de M.R. Iacoban că nu-și pune întrebări!", după ce am tot înșirat întrebare după întrebare, ține de neanderthalul polemicii, când riposta la o acuzație de plagiat era de tipul "ăla vorbește, care-l înșală nevasta?" De-a dreptul ridicol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
este dăunător". A inițiat "Marele salt" un eșec tragic, pe care și l-a asumat: "S-a produs haos pe scară largă și este vina mea." A înfometat țara. A inventat și a condus oribila "revoluție culturală", la finele căreia concluziona: "un dezastru; eu însumi n-am prevăzut că întreaga țară va fi cuprinsă de harababură". Un destin căruia i se potrivesc spusele lui Euripide: "Nu se poate numai bine sau numai rău, ci un amestec din amândouă". Mao este direct
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
asta și doamnei"... Cartea lui Friedman nu recomandă remediile străvechi contra impotenței (decoct de șopârle uscate, testicule de țap prăjite în unt limpezit, muște pisate, badijonări cu frunze de salcâm în miere ș.m.a.), ci își scoate pălăria în fața performanțelor Viagrei. Concluzionând: "După mii de ani în care a tot întrebat cine controlează pe cine el pe mine, sau eu pe el?, bărbatul a găsit în sfârșit puterea de a răspunde cu ajutorul chimiei: eu îl controlez pe el." Hai să fim serioși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
și recompense (aici lipsește o virgulă) sau prețul intelectualității din R.P.R." Cititorului nu i s-a oferit, cel puțin până acum, o investigare comparată RPR-RSR, așa că, mai ales cei ce n-au cunoscut realitățile de atunci, au tot dreptul să concluzioneze că "intelectualii erau cumva suspendați între categoria oamenilor obișnuiți și cea a conducătorilor, din punctul de vedere al privilegiilor de care se bucurau". Așa va fi fost... odată. Cel puțin din punct de vedere material, situația scriitorului s-a modificat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]