2,979 matches
-
organizată cu sprijinul logistic și la îndemnul Securității județene, reprezentată de colonelul Nicolae Grama. Întreține, încă din mai 1971, relații de taină cu unii reprezentanți ai exilului politic (Virgil Ierunca și Monica Lovinescu, ca atîția alții dintre colegii săi de condei, fără să afle că există solidarități, (datorită conspirativității impuse de epocă), face călătorii în Franța și Belgia ca membru al Societății Jules Verne din Paris și al Asociației internaționale a sociologilor de limba franceză A. I. S. L. F., prezintă comunicări despre
Dan Culcer () [Corola-website/Science/300140_a_301469]
-
se alătură pentru câteva luni coloniei socialiste întemeiată de Upton Sinclair. După absolvire se stabilește la New York unde caută să-și câștige existența, oferind ziarelor articole și reportaje, apoi lucrează ca redactor la diferite edituri și, în timpul liber, își încearcă condeiul scriind mai multe nuvele și un prim roman (1914). Acesta, ca și alte trei romane, care i se publică succesiv în anii următori (1915-1919) trec neobservate. În anul 1920, dă la iveală romanul "Main Street", în care atenția lui se
Sinclair Lewis () [Corola-website/Science/300209_a_301538]
-
această sfântă icoană, la vreme de neploaie, scoțându-să cu litanie afară din mănăstire și făcând o sfeștanie, până ce să întoarce în mănăstire numai ce plouă, de nu peste tot, iar câtu-i hotarul mănăstirii... Și acestă istorie am scris eu cu condeiul meu, Mitropolitul Gheorghe, la anul 7231 (1724), februarie 19...”. Icoana Sfintei Ana este una dintre cele mai vechi icoane voievodale din România, legată de evlavia credincioșilor, ca o icoană protectoare a familiei, a copiilor și a bolnavilor. Pentru aceasta icoana
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
Mileni, școală căreia i s-a adăugat și o cancelarie în 1960. În 1972 a fost construit noul local de școală din satul Bistrețu, prima școală din satul Bistrețu a fost înființată în anul 1909 având ca învățător pe Marin Condei care învăța în același timp cinci clase de elevi. Un nou local de școală construindu-se în 1926. Școala din Batoți apare evidențiată în anul 1857 printre școlile care se arată că nu aveau nevoie de lucrări existente în plasa
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
la 2 martie 1821 revoluționarul Tudor Vladimirescu în drumul său cu pandurii, ai căror comandant era, către București. "Benești" este și locul care a dat umanității pe cărturarul Petrache Poenaru, cel care în anul 1827 obținea la Paris brevetul pentru "condei portăreț fără sfârșit", stiloul de astăzi. Însă, Petrache Poenaru, "omul de taină" a lui Tudor Vladimirescu este cel care concepe steagul național, steag ce a fost purtat pentru prima dată de pandurii marelui revoluționar. Este de asemeni editorul "primului ziar
Bălcești () [Corola-website/Science/300532_a_301861]
-
ele pentru a avea o ținută frumoasă la înmormântare cei ce treceau pe lumea cealaltă. Gândiți-vă de asemeni la mijloacele de atunci de a umple sute și chiar mii de pagini pentru a defini lucrarea finală, atunci existând doar condeie și călimară cu cerneală sau poate vreun stilou. A tipărit câteva sute de exemplare la tipografii din București, pe care le-a dat sătenilor din Cașin pe care i-a iubit și apreciat ca fiind muncitori și ambițioși. A decedat
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
în Satul Nou (școala noastră) cu clasele I-IV și alta în Satul Vechi cu clasele I-VII. Cei mai mulți elevi de atunci mergeau la școală desculți de primăvara până toamna, cu geacul în care se aflau: cartea de „cetire", tăblița, condeiul și bețișoarele pentru socotit. Cu toate că învățământul de patru clase, apoi de șapte clare era obligatoriu, cu toate eforturile cadrelor didactice din școala noastră, unii săteni nu și-au trimis copiii la școală. Motivele: ignoranța, nepăsarea, precum și nevoia de ajutor la
Comuna Lița, Teleorman () [Corola-website/Science/301809_a_303138]
-
apoi în întreaga Europă apuseană. După devastarea Romei (""Sacco di Roma"") de către armatele imperiale ale lui Carol Quintul în 1527, mulți fugari sosec la Veneția. Printre ei se află vestitul arhitect Jacopo Sansovino și exegetul Pietro Aretino, cel mai "caustic" condei al Italiei. Amândoi vor deveni prietenii cei mai apropiați ai lui Tiziano. În anul 1525, Tiziano se căsătorește cu Cecilia Soldano, fiica unui bărbier, de la care are doi fii, pe Pomponio și Orazio. Când în 1530 se naște fiica Lavinia
Tiziano Vecellio () [Corola-website/Science/298686_a_300015]
-
mod public dragostea pentru Basarabia. După cum se știe, imediat după războiul din 1877, rușii și-au manifestat intenția de a răpi din nou cele trei județe din sudul Basarabiei. Conta, acum profesor universitar și filozof de renume european, își folosește condeiul în apărarea Basarabiei și scrie în acest scop trei articole : „Basarabia”, „Chestia Orientului” și „Viitorul României pregătit de domnul Brătianu și Kogălniceanu”. Toate trei, dar mai ales ultimul, au avut un mare ecou, fiind reproduse în toate ziarele. Traduce și
Vasile Conta () [Corola-website/Science/298676_a_300005]
-
atingându-și autonomia financiară grație publicării regulate a volumelor din seria Rougon-Macquart, își întrerupe munca de jurnalist. Cu această ocazie își publică mesajul de „adio” în care face bilanțul a cincisprezece ani de luptă în presă. Nu va mai atinge condeiul de jurnalist decât pentru câteva intervenții sporadice în "Le Figaro" și "L'Aurore", cum ar fi, de exemplu, cu ocazia prilejuită de afacerea Dreyfus, în 1897. Două din motivele reușitei lui Zola constau în regularitatea cu care scrie și forța
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
datorită contribuției sale în conturarea și impunerea literaturii absurdului. După liceu, se înscrie la Facultatea de Litere și Filozofie, apoi la Facultatea de Drept, pentru ca, în final, să urmeze Conservatorul la clasa lui Constantin Nottara, care-i remarcă „îndemânarea la condei”. Debutul său ca actor a avut loc în anul 1907 la Teatrul Național din Craiova în piesa "Răzvan și Vidra" de B.P. Hasdeu, unde, în care a jucat rolul "Șoltuz". Rolul său de succes a fost interpretarea escrocului Leroque dintr-
George Ciprian () [Corola-website/Science/298909_a_300238]
-
același nume, cel ce a trăit în timpul domniei lui al-Ma'mun. Un altul este ibn Muqlah, vizirul căruia i-a fost tăiată mâna dreaptă de către calif, însă a continuat să scrie elegant cu mâna stângă, sau chiar legându-și condeiul de ciotul mâinii drepte, sau ibn-al-Bawwab, inventatorul stilului "muhaqqaq." Caligrafii erau unii dintre cei mai bine priviți oameni în comunitatea islamică, bucurându-se de respectul celor din jur. Cu toate acestea, efortul depus pentru a dobândi acest statut era unul
Caligrafie arabă () [Corola-website/Science/297796_a_299125]
-
aceeași măsură, atât bărbaților cât și femeilor. A fi caligraf nu însemna numai a ști cum să mânuiești instrumentul de scris, ci și cum să îl confecționezi. Așadar, caligrafii învățau cum să își prepare cerneala și cum să își confecționeze condeiul ("qalam") și hârtia. "Qalam"-ul era produs din trestie, ceea ce îi conferea o anume flexibilitate. Întregul proces începea prin culegerea trestiei și lăsarea ei la uscat, apoi era modelat vârful, stabilindu-i-se forma, unghiul, lățimea și lungimea necesare realizării
Caligrafie arabă () [Corola-website/Science/297796_a_299125]
-
la uscat, apoi era modelat vârful, stabilindu-i-se forma, unghiul, lățimea și lungimea necesare realizării unui anume tip de caligrafie. Cerneala era preparată din esențe de plante sau funingine. Adesea, datorită respectului acordat acestei arte, toate instrumentele precum cutia condeiului, călimara, cuțitul sau foarfeca, erau decorate sau făurite din materiale prețioase. Înainte ca hârtia să ajungă din China în lumea islamică, în jurul secolului al VIII-lea, materialul de bază al manuscriselor era papirusul sau pergamentul. Până la sfârșitul secolului al IX
Caligrafie arabă () [Corola-website/Science/297796_a_299125]
-
a trei califi abbasizi, Abu Ali Ibn Muqlah (m. 940). Acesta a stabilit un set de reguli conform cărora lungimea, lățimea și diametrul literelor sunt calculate după un sistem de proporții, având la bază punctul rombic trasat de vârful "kalamului" („condei din trestie”), de o lungime egală cu lățimea sa. Conform regulilor sale, este recomandat faptul ca lungimea literei "alif" să fie egală cu diametrul unui cerc al unei litere arabe. Cea mai glorioasă fază a caligrafiei a fost atinsă în
Caligrafie arabă () [Corola-website/Science/297796_a_299125]
-
18 martie îi scrie tatălui său, bolnav fiind, cerându-i iertare că nu poate veni să-l vadă. „Negustoria de gogoși și de brașoave” îl ține strâns de „dugheană”. Se plânge că-i e „acru sufletul de cerneală și de condei„. Totodată îi scrie și lui Negruzzi, spunând că nu găsește un minut liber spre a răspunde la scrisorile primite. Îl anunță însă că prin Maiorescu i-a trimis "Scrisoarea III", pe care a citit-o de mai multe ori la
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
casei era un fel de altar. Toată familia sa era implicată. Pe tron citea maestrul, Alexandru Macedonski. După confesiunile participanților, Ștefan Petică avea o prezentare în registru grav, iar Mihail Sadoveanu în registru ironic. După modelul parisian, Macedonski aduna tinerele condeie din București. Cum însă preocupările oamenilor din capitala României nu erau prea legate de artă, și mai ales de poezie, Cenaclul era un punct luminos în viața Capitalei. O bună parte a reușitei Cenaclului se datora erudiției literare a mentorului
Literatorul () [Corola-website/Science/308757_a_310086]
-
pe care nu a dezmințit-o, îi încredințează conducerea științifică a acestuia. Muzeul se redeschide în noul său lăcaș pe 14 decembrie 2001, în prezența dl. Adrian Năstase, Prim-Ministru al Guvernului României în acea perioadă. În „Inscripție” la lucrarea „Condeie și măști”, apărută în 2002, Ionuț Niculescu spune: "„În toamna anului 1942, directorul general al Teatrului Național din București, Liviu Rebreanu, inaugura muzeul primei scene a țării, înfăptuit de George Franga. Încăperi modeste, în coasta glorioasului așezământ, pe strada Câmpineanu
Ionuț Niculescu () [Corola-website/Science/306502_a_307831]
-
cunoaștere și scriere a cronicii teatrului românesc." " Sorb, la rându-mi, după o răbdătoare și matură învățătură, din acest izvor nesecat prin ani. Din fondul arhivistic al muzeului, înfățișez fapte ale vechimii artistice savârșite de oameni ai rampei și ai condeiului, încredințat fiind că, ceea ce exprima el, viu în clipa așternerii în pagină, viu rămâne și pentru urmașii vrednici." " Sunt dator cu această carte în primul rând directorului general al primei scene românești, prozatorul Dinu Săraru, ctitorul noului muzeu al Teatrului
Ionuț Niculescu () [Corola-website/Science/306502_a_307831]
-
considerându-l cel mai de seamă istoric al Naționalului din această perioadă, Ionuț Niculescu tipărește în colecția „Biblioteca Teatrului Național” opt volume privind trecutul scenei românești: „Alexandru Davila” (monografie), 2001, Editura Universalia „Conferințele Teatrului Național” (în colaborare), 2002, Editura Nemira „Condeie și măști”, 2002, Editura Nemira „Directorii Teatrului Național din București”, 2002, Editura Nemira „Corifei pe scena națională”, 2003, Editura Nemira „Drama istorică națională”, 2003, Editura Nemira „Clepsidra Teatrului cel Mare”, 2003, Editura Nemira „Presa teatrală românească”, 2004, Editura Nemira. În afara
Ionuț Niculescu () [Corola-website/Science/306502_a_307831]
-
Cărțile sale au fost apreciate de critici teatrali ai timpului: Saviana Stănescu („Adevărul literar și artistic”, nr. 434, 8 septembrie 1998, cronica la „Amintirile Teatrului Național”), Eugen Comarnescu („Cronica română” lX, nr. 2975, 24 octombrie 2002, pag. 7, cronica la „Condeie și măști”; nr. 3039, pag. 7, 30 decembrie 2002, cronica la „Directorii Teatrului Național din București”; 14 martie 2003, cronica la „Drama istorică națională”; 15 iulie 2003, cronica la „Clepsidra Teatrului cel Mare”), Gabriela Simion („Cotidianul”, 16 octombrie 2002, cronica
Ionuț Niculescu () [Corola-website/Science/306502_a_307831]
-
măști”; nr. 3039, pag. 7, 30 decembrie 2002, cronica la „Directorii Teatrului Național din București”; 14 martie 2003, cronica la „Drama istorică națională”; 15 iulie 2003, cronica la „Clepsidra Teatrului cel Mare”), Gabriela Simion („Cotidianul”, 16 octombrie 2002, cronica la „Condeie și măști”), Valeriu Râpeanu („Curierul Național”, 13 septembrie 2003, cronica la „Drama istorică națională”), Mircea Ghițulescu („Curentul”, 3 martie 2003, cronica la „Directorii Teatrului Național din București”; „Dimineața”, 16 iulie 2003 cronica la „Drama istorică națională”), Florentin Popescu („Economistul”, 19
Ionuț Niculescu () [Corola-website/Science/306502_a_307831]
-
publice. Într-o clipă au fost uitate toate meritele pe care le avea Stere. Burghezimea română a înțeles să plătească cu ingratitudine serviciile pe care el le-a adus cauzei naționale. Țărănimea, pentru emanciparea căreia a luptat din răsputeri cu condeiul, cuvântul și fapta, n-a știut să facă zid în jurul celui mai aprig și destoinic susținător al ei. Doar basarabenii au meritul de a fi încercat o rezistență. Cele 36.000 de voturi cu care ei au trimis pe Stere
Constantin Stere () [Corola-website/Science/306554_a_307883]
-
el soția sa și dramaturgul Mihail Sorbul. În timp ce ațipise, scriitorul a gemut groaznic și a simțit o stare de sufocare pe care a asemănat-o cu senzația pe care o trăiește un om aflat în ștreang. A cerut hârtia și condeiul și a descris această senzație. Soția sa citea în fiecare dimineață fragmentele de roman scrise în noaptea anterioară și se simțea impresionată până la lacrimi. Aflând aceste impresii, Liviu Rebreanu a afirmat: „Mă bucur, am dorit mult ca "Pădurea spânzuraților" să
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
Nu sunt păstrate atestări documentare despre începutul învățământului roeștean, dar se știe că în punctul numit „Gura Padinilor″ se afla un local de primărie construit din cărămidă. Aici a funcționat prima școală al cărei învățător a fost fiul lui Vasile Condei, un localnic ce a îndeplinit serviciul de logofăt și a ținut cancelaria comunei. Acesta nu a servit decît un an de zile și se pare că suferea de alcoolism cronic, motiv din care a și decedat. Primele documente ce atestă
Comuna Roești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302041_a_303370]