3,212 matches
-
într-o confesiune sentimentală lacrimogenă, dintre acelea care se fac de obicei la un pahar de vin. O nouă carte a sa, Lecturi despre cărțile confraților, Amurg sentimental, București, 2008), provoacă nedumeriri încă de la titlu. Cum adică „lecturi despre cărțile confraților“?! Poate „lecturi ale cărților confraților“... Comentariile critice din cuprinsul volumului - cele mai multe dedicate unor autori obscuri - sunt și ele pline de formulări aberante: „În poemele lui Ștefan Ciobanu se simte temperatura iederii pe zidurile castelelor triumfătoare.“ Iedera are temperatură?! Dar ce-
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
dintre acelea care se fac de obicei la un pahar de vin. O nouă carte a sa, Lecturi despre cărțile confraților, Amurg sentimental, București, 2008), provoacă nedumeriri încă de la titlu. Cum adică „lecturi despre cărțile confraților“?! Poate „lecturi ale cărților confraților“... Comentariile critice din cuprinsul volumului - cele mai multe dedicate unor autori obscuri - sunt și ele pline de formulări aberante: „În poemele lui Ștefan Ciobanu se simte temperatura iederii pe zidurile castelelor triumfătoare.“ Iedera are temperatură?! Dar ce-a pățit, a făcut viroză
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
viitorului profesionist. Atelierul de fotografie reunește grupul pasionaților, care beneficiază de spațiul nostru de comunicare. Ozolin Dusa a ridicat mănușa unui duel cu foto-greul coordonării atelierului. Mihai Cantea, Dan Mititelu, Adrian Cuba, Radu Anicolaesei s-au apropiat exemplar de propunerea confratelui, ceea ce sper să fie nu doar admirabil și temporar, ci o platformă de comunicare profesională benefică dezvoltării unei palete de activități conexe posibile: foto-club, coagularea unui grup de lucru specializat în fotografie, expoziții de grup și individuale, publicații de specialitate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
în afară de vreo două băncuțe, scaune erau puține, mai toată lumea sta în picioare. Cât pentru Greg, era poza lui favorită, nu se așeza niciodată. Într-un colț, rezemat de un șevalet, discuta chestii de pictură sau comenta 116 ultimele anecdote ale confraților. Erau acolo un număr mare de pictori cunoscuți, noi și vechi, câțiva gazetari tineri și prietenii mondeni ai lui Greg; două categorii de monocle: monoclul diplomatic și monoclul snob, în afară de câțiva ochelari întregi: colonia străină sau România nouă. Erau și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
șurat pe fâșiuțe aproape transparente de Brie, Ivan meditează la un pește plebeu, îl descompune în particule răspândite pe vârful limbii, îl plimbă spre centru și pe urmă în fundul gurii, acolo unde gustul puternic, sărat, lipsit de nuanțele rafinate ale confratelui roz-gri se încheagă în iluzoria înghițitură care-i aduce în fața ochilor pereți de gheață, blană de samur și, poate, chiar unghiile ascu țite ale unui crivăț dezlănțuit ca o femeie care-i lasă dâre lungi, sân gerii, pe obraz. Hering
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ale unor existențe aflate "sub vremi". Autorul nu dă soluții, dar în spatele ironiei sau sarcasmului se întrevede calea de urmat pentru o intrare în normalitate. Prozele profesorului bucovinean se disting printr-un puternic filon realist, remarcat dealtfel și de alți confrați ("Un realist în cheie crudă" consideră M. Diaconu, în vreme ce Nicolae Cârlan marșează și el: "proze realiste, marcate printr-o autentică veridicitate"), însă nu mai este vorba de acel realism clasic, de modă veche, căci "Tipul de realism pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
activitatea până la momentul actual. Și o noutate de ultim moment: Vasile Fetescu abordează o nouă direcție în scrisul său: fabula, cu referire directă la aspectele morale negative ale originalei noastre tranziții. Exemplific doar prin “Seducție” și „Paradox”, semn că neobositul confrate scriitor mai are încă destule resurse pentru a ne mai oferi valoroase și atractive pagini literare. Al. Mânăstireanu, „Academia Bârlădeană”, Nr.3(32), trim.III, 2008 *** Păcală și ai săi, de Ion Popescu-Sireteanu Încă de la început, autorul ne previne că
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
să devină stăpânul lui absolut. Călugării trăiau pașnic În mănăstire, descinzând din când În când și prin satele din jur; din toată ceata de călugări se distingea starețul Pafnutie, care ducea o viață de sfânt, având o mare autoritate printre confrații săi, ce-l iubeau și-l venerau ca pe un nou Zosima. Zosima ajunse la o vârstă aproape venerabilă, când Într-o bună zi Începu să se lățească În sutană și să prindă rotunjimi nebănuite. Și nu mult timp de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și mijească pleoapele sub care se prefirase lumina, va fi săgetat de o durere precum tăișul lamei de oțel a briciului pe pupilă, după care va privi În jur, În stânga și‑n dreapta, apoi la chipurile lui Ioan și Malhus, confrații săi, chipuri stinse, ca și al său probabil, dar toți trei cu ochii pironiți la azuriul cerului ca la o minune a lumii. Oare și ăsta era tot vis? Încremenirea lor Înfocată, seninătatea, cucernicia față de soare și de lumina zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Haas (pe numele său adevărat Oscar Leib) se apucase pe la paisprezece ani să scrie poeme În ebraică. Cam pe la o mie opt sute nouăzeci, Întorcându‑se dintr‑un pelerinaj din Țara Sfântă, se va stabili la Praga, unde Își va reuni confrații Întru credință În jurul ziarului Hai, care se multiplica de mână În atâtea exemplare câți discipoli erau. Ben se va ocupa de morală și literatură. Învățătura sa, expusă În numeroase scrieri, dar publicată parțial (grație aceluiași Haim Franckel), se Întemeia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
vorbele așa de juste ale prietenului Aderca, înscrise tot în paginile Vieții literare, trebuie să mărturisesc că e reconfortant să știu că trăiește acest veșnic tânăr Lovinescu. Păcat că nu există un joc de întrecere între d. Lovinescu și ceilalți confrați de critică. În epoca noastră, personalitatea d-sale se detașează grozav de izolată pe un neant critic nemaipomenit. Poezia nouă Consider poezia suprarealistă franceză iremediabil ratată prin inadaptarea tipului social, intelectual și retoric la marele romantism. Chestiunea se pune local
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
întîi, cu o contribuție capitală în procesul de evoluție a liricii noastre dintre cele două războaie mondiale, întru nimic mai prejos ca valoare de Tudor Arghezi sau Lucian Blaga. Opus tipului de poet hugolian, mai puțin prolific decât oricare din confrații contemporani cu el, nerisipit în suprafață ci concentrat, strict cu fervoare, esențializat în mod radical, de o exigență dusă la extrem cu sine însuși în luciditatea cu care concepe actul de magie al poeziei, îl vedem ajungând să realizeze la
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
recluzionat cu care se acordează poetic-existențial, imaginându-se pe sine. Aceasta este, poate, și-o provocare, chiar și peste timp, a specialiștilor, atâți cât vor fi ei. Trecător la pas prin marea literatură a lumii, asemenea mult mai celebrului său confrate și poate că și maestru José Lezama Lima, poet rămas totuși necunoscut duiumului de "poeți" fertilizați in vitro-ul postdecembrist, ― asupra cărora năpădesc tot felul de condeie, unele contrafăcute, altele cifotice și vândute, grăbindu-se să-i genializeze ―, Marian Constandache
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
încântate de râs. Hohotele lui Bleotu ținură îndelung, mult mai mult decât ale oaspeților, încheindu-se printr-o prelungită pauză de respirație, aproape ca un râs cataleptic. Bufonii curții de la noul Sans-Souci, un smolit cu nasul într-o parte și confratele său care îl depășea în înălțime cu peste jumătate de metru, se apropiară de Vladimir cu o pâlnie în mână și cu o carafă de șampanie tot atât de mare ca și cele folosite la ceremoniile marilor competiții automobilistice de la Monte Carlo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
la mi-ne pe-rma-nent pașaportul. Îl am la dispoziție două-zeciși patru de o-re din douăze-ciși patru. Parcă îl și vedea pe Vladimir cum avea să se plesnească cu palma peste frunte, dându-și pumni în cap și râzând mânzește... Confratele lui de călătorie, însă, îl deziluzionă, pe loc, scoțând documentul evocat și băgându-i-l în nas: Uite-l, colega, de asemenea, pașaportul meu de serviciu e tot timpul la mine! Calaican făcu ochii mari, achită nota de plată, alcătuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să-i acorde atenție. O atenție specială și, dacă se putea, exclusivă. Sprijinirea drăgălășeniei poate fi folositoare, fiindcă reușește să fortifice! Profesorul răsări dintre controverse indigeste, spunând remontat și visător: Dacă ați ști ce mi s-a întâmplat, dragii mei, confrați de călătorie! O, dacă ați ști și ați pricepe, dragii mei contemporani!... Ținându-și strâns pumnul mâinii stângi, îi privi cu ochi adumbriți de efortul reacomodării la prezentul temporal. Îngăimă, melancolic, mai mult pentru sine însuși decât pentru auditoriu: Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ca de câine, Editura TipoMoldova, Iași 2002; Ademenirea - roman, Editura Moldova, 1996; Jurnal tardiv început și fără sfârșit 2000 - 2006, vol I., Editura PIM Iași, 2006; Lucrări nepublicate: Facerea - roman, 1988; Cronică de familie, 2004. Nu sunt multe, în comparație cu alți confrați prolifici. Nu toți oamenii pot urca pe Himalia. Dar eu sunt mulțumit că m-am oprit la esența vremurilor. Unul din amicii mei de suflet, Stelian Baboi (plecat acum dintre cei vii), s-a aplecat asupra scrierilor mele cu osârdie
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93048]
-
în ochii nimănui că el există, că el este, așa închis, insignifiant și tangențial invizibilul gluon al atomului românismului, care face legătura trainică dintre personalitățile oponente ale etniei. Ca un adevărat schimnic al vremurilor tumultoase, el arareori în dialog cu confrații s-a desprins din mirare în interogație, a ascultat și ascultă cu ochii larg întredeschiși opiniile, gândurile și ideile celora cu mult har în vorbire sau cu mult „stuchit la furcă”. Ce crede el despre lumea de azi și de
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93048]
-
doi sprijiniți în toiege în fața colibei lui Sisoe. Se oprește, speriat, căutând din ochi un loc în care să se ascundă. Sisoe face un pas înainte, își umflă obrajii și ridică toiagul. Novicele începe să zbiere și fuge înspăimântat după confrați, arătând cu degetul către Sisoe. Sfântul Terentie oprește grupul și se întoarce.) TERENTIE: Da' ce ți-a făcut cuviosul, Sfinte Sisoe, de sari la el și dai să-l muști? SISOE: Ei, Sfinte Terentie, iacătă cum se poate umple de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
au schimbat în cincisprezece ani de când fusese în Israel, dar, din fericire, frumusețea bărbaților de aici nu era unul din ele. La o adică, acum erau și mai adorabili, toți soldații aceia tineri și bine făcuți, îmbrăcați în uniformă, și confrații lor mai mari, arătoși, care păreau într-o formă fizică și mai bună la treizeci de ani sau chiar patruzeci de ani decât partenerii lor americani. Oriunde se uita, dădea cu ochii numai de specimene cu tenul măsliniu, părul negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mut. ― Domnule doctor, spune ea, ce este ? ― Poate să fie orice. Dar deocamdată nu e nimic sigur. Până diseară regim și un depurativ. Să bea multe lichide. Portarul și era, de altfel, chinuit de sete. Întors acasă, Rieux îi telefonă confratelui său Richard, unul dintre medicii cei mai importanți ai orașului. ― Nu, spunea Richard, n-am văzut nimic extraordinar. ― N-ai găsit febră cu inflamații locale ? ― A, ba da, totuși, două cazuri cu ganglionii foarte inflamați. ― Anormal ? ― He, spune Richard, normalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Rezultatul era consternant. În numai câteva zile cazurile mortale se înmulțiseră și devenise evident, pentru cei care se preocupau de această boală ciudată, că era vorba de o adevărată epidemie. Acesta este momentul pe care și-l alese Castel, un confrate al lui Rieux, mult mai in vârstă decât el, să vină să-l vadă. Bineînțeles, i-a spus, dumneata știi ce este, Rieux ? \ AȘTEPT REZULTATUL ANALIZELOR. ― Eu știu. Și n-am nevoie de analize. O parte din cariera mea am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cazuri și la Paris, acum vreo douăzeci de ani. Numai că nimeni n-a îndrăznit să le dea pe loc un nume acestor cazuri. Opinia publică, asta e sfânt: fără panică, mai ales fără panică. Și apoi, cum zicea un confrate: "Este cu neputință, toată lumea știe că "ea" a dispărut din Occident". Da, toată lumea știe asta, în afară de morți. Rieux, dumneata știi la fel de bine ca și mine ce este. Rieux se gândea. Prin fereastra biroului privea umărul falezei pietroase care se sfârșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
asistență și atrase atenția că el știa foarte bine că era vorba de ciumă, dar că, bineînțeles, a o recunoaște oficial ar impune și măsuri nemiloase. El știa că asta era în fond ceea ce îi făcea să dea înapoi pe confrații săi și ar fi vrut să admită, pentru liniștea lor, că n-ar fi ciumă. Prefectul sări în sus și declară că, în orice caz, ăsta nu era un mod potrivit de a judeca. \ Important, spune Castel, nu este ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
să am o idee, într-adevăr asta e. Medicii s-au consultat și apoi Richard spuse: \ Trebuie așadar să ne asumăm responsabilitatea și să acționăm ca și cum boala ar fi ciumă. Formularea fu călduros aprobată: \ Asta e și părerea dumitale, stimate confrate ? întreabă Richard. \ Formularea mi-e indiferentă, spune Rieux. Să spunem doar că nu trebuie să acționăm ca și când jumătate din oraș n-ar risca să fie omorâtă, căci atunci ar fi. ÎN MIJLOCUL IRITĂRII GENERALE, RIEUX S-A RIDICAT ȘI A PLECAT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]