3,537 matches
-
degete/ mi se deschid 1036. Poetul e singur și percepe puterea Demiurgului, acceptă izolarea și totuși realizează că este legat prin simțurile sale de pământul din care s-a născut. Cititorii, la rândul lor, se simt ca niște plante fragile, contemplând soarele ce îndeamnă către miraculoasa revelație a clipei, surprind în receptarea mesajului revelația poetului ca profet, simt reverberația inițierii în armonizarea lumii creată voit haotic de Marele Arhitect. Poetul desemnează centrul în jurul căruia se formează undele luminii îndepărtându-se cât
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
La Dante cruzimea și violența, delirul și viziunea din singurătatea dorului se îmbină cu culmile fericirii declanșate de întâlnirea cu Beatrice. Înalturi sfredelind, în slăvi ajuns, vede o doamnă-ntr-al măririi cor și farmecu-i atât de-ncântător că o contemplă de etern pătruns 1206. Poesia vine cu un ritual, muzică, dans, totalitatea artei regale. Este o transformare a limbajului primar în credință, o revoltă a Cuvântului adoptat de poet în fața lui Dumnezeu 1207. Astfel, poetul reușește să trăiască bucuria împlinirii
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
profesorul de la Gimnaziul „Alecu Donici”). Bătrânul a participat ca hăitaș prin 1911 la o vânătoare cu Sadoveanu pe Deleleu. Ceata vânătorilor a rămas foarte contrariată atunci când, o căprioară adusă în bătaia puștii lui Sadoveanu, a fost lăsată să treacă, povestitorul contemplând sălbăticiunea care se ștergea în hățișul pădurii. După moartea lui Sadoveanu, țăranul cu pricina a făcut un gest care m-a impresionat: s-a urcat în tren la Fălticeni, a coborât la București și, cumpărând o coroană, a dus-o
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
12.01 noaptea, În ziua zborului, puteai să-ți descarci personal biletul acasă, să-l scoți la imprimantă și să-l lași pe agentul de la poartă să-ți scaneze codul de bare de pe bilet. „Friedman“, mi-am zis eu atunci, contemplând situația, „tare-ai mai ramas În urmă. Încă te afli În secolul XX sau În Globalizarea 2.0“. Gândește-te: În timpul Globalizării 1.0 exista un vânzător de bilete - o persoană reală, În carne și oase. Trebuia să merg la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
începuse să slăbească. Pentru a se reface a fost repartizat la paza viei. Paza se efectua în foișor sau cu cele două echipe mobile în timpul nopții. Foișorul era așezat cam la jumătatea suprafeței cultivate, pe un mamelon mai înalt. Paznicul contempla o priveliște admirabilă. De o parte fiind vizibilă în zilele luminoase valea Mureșului, confluența cu Târnava, în câmpia prinsă între dealuri domoale. Spre răsărit-miazăzi, culmile Făgărașului cu cele trei căciuli uriașe, aruncate în cer: Omul, Negoiul și Moldoveanul, o trinitate
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Era un prilej pe care Dumnezeu i-l oferise lui Rozin, ca măcar aici să-și arate dragostea și mila față de aproapele aflat în suferință; și n-a știut. Inima lui era legată de bucata de cârpă pe care o contempla pe perete. Mi-am adus aminte și de o povestire a lui Barbu Ștefănescu-Delavrancea. Pe când se întorcea acasă de la serviciu, un om întâlni pe stradă o sărmană femeie, cerșind și tremurând în zăpadă, în viforul care sufla cu putere. S-
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cutremurat de sanctiunea divină: „Dacă nu vă veți pocăi, toți veți pieri la fel!”. Cu inginerul Dragon și teologul Ilie Țintă Inginerul Dragon, tăcut din fire, era preocupat cu probleme de matematică și geometrie spațială; ceasuri întregi combina, intersecta și contempla niște fire colorate. După eliberare aveam să aflu că rodul acestor meditații matematice au fost inserate într-un caiet, încă ținut în sertar. Ilie Țintă, de fel din Slobozia, era înzestrat cu o mare putere de intuiție și cu tenacitate
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Traducere de Mihai Eugen AVĂDANEI Cuvînt înainte de Kurt W. TREPTOW INSTITUTUL EUROPEAN 1999 Era în primăvara lui 1932. Nefericita perioadă în timpul căreia Nicolae Iorga fusese prim-ministru se apropia de sfîrșit. Stătea pe prispa casei lui din Vălenii de Munte, contemplînd tăcut amurgul, cu piscurile Alpilor Transilvani, Carpații, licărind în depărtare. Fiul credinciosului său locotenent politic, profesorul Dimitrie Munteanu-Rîmnic, o rudă îndepărtată, pe atunci în vîrstă de aproape douăzeci de ani, stătea lîngă el. Totul în jurul lor era cufundat în liniștea
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Grecia, Serbia și Bulgaria. Ea a venit din Transilvania, unde a fost adoptat alfabetul latin, care îl înlocuia pe cel chirilic al Bisericii slavone. Biserica unită a Transilvaniei i-a dat României o șansă de a călători la Roma ca să contemple Forul și Columna lui Traian și să-și restabilească identitatea națională. În 1848 au fost două revoluții: în Valahia și în Transilvania. Rușii și austriecii s-au opus și s-a lăsat din nou întunericul. Odată cu izbucnirea Războiului din Crimeea
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
votul universal" nu a fost niciodată o binecuvîntare a cerului pentru România"12. Iorga nu era ideolog și, dincolo de "Sămănătorism" , nu credea în ideologii. Nu era nici economist, nici sociolog, ci un istoric romantic și impulsiv cu instincte excelente, care contempla spectacolul și exercitarea democrației în România. Carol a fost proclamat rege, iar fiul său, prințul Mihai, a devenit "Mare Voievod de Alba Iulia"13. Au existat discuții privind o perioadă de tranziție a unei regențe. Iorga a recomandat un guvern
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
de evoluția și nu de prezentarea ei". Deoarece istoria, și deci și istoria literaturii, "nu este o înșiruire cronologică, ci o explicare. Oamenii și operele lor intră în și ies din scenă conform rolului jucat în cadrul evoluției organice, intervin sau contemplă și părăsesc scena încet-încet pînă ce dispar. O astfel de prezentare este mai necesară decît oricînd în zilele noastre". "D-l Iorga", comenta reputatul critic literar Pompiliu Constantinescu, "afirmă o idee în care nu crede, în sensul că nu o
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
se află Vălenii) este situată deasupra unei fisuri seismice, satul a suferit distrugeri foarte mari. Cu toate că nici Iorga, nici membrii familiei sale nu au fost răniți, casa s-a transformat într-o ruină și a devenit de nelocuit. În timp ce Iorga contempla ruinele și tot ceea ce clădise o viață întreagă, atitudinea lui dîrză i-a surprins atît pe prieteni cît și pe dușmani; doamna Catinca părea o stîncă alături de soțul ei. Familia Iorga s-a mutat în casa deteriorată, dar locuibilă a
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
loc, natura mi-a oferit un soi de bancă din piatră, pe care pun perne, și un soi de jgheab scobit în bancă, unde îmi depozitez pietrele frumoase pe care le culeg; așa încât pot să șed pe bancă și să contemplu pietrele. De la ușa din față pornește o cărare către un dig rutier cu margini povârnite, un fel de pasarelă construită de natură, care a fost înnobilată cu denumirea „drumul de pe țărm“. E un soi de pistă, de felul celor năpădite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mici așezate pe ele. Fără îndoială, o piesă demnă de un colecționar, dar prea arată ca altarul unei bizare secte secrete. (Are acea înfățișare vegetal orientală.) Înainte de a fi aprins lămpile în seara asta, am stat un timp pe întuneric, contemplând clarul de lună, care e întotdeauna un miracol și o încântare pentru orice citadin. Poleiește atât de scânteietor stâncile, încât aș putea citi la lumina lui. Curios, foarte curios, îmi dau seama că n-am avut nici un chef de lectură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și boabe. Soluția de frecat metalul a conferit mai multă luminozitate și amănunțime acestei vegetații metalice. În orice caz, pe cârpa cu care am lustruit-o s-a adunat o grămadă de murdărie. Dat fiind că am petrecut un timp contemplându-mă în oglindă ar fi poate momentul să încerc să-mi descriu înfățișarea. Ar putea să pară un lucru de prisos. Da, desigur, am fost un om mult fotografiat. Dar aparatul fotografic nu mi s-a arătat niciodată prieten. (Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
un vast dar laconic „Amin!“. — Eu, am continuat, nu m-am căsătorit, n-am fost însurat niciodată. Și-a mișcat din nou capul, privind în jos la batista înroșită. Și o clipă am rămas împreună în tăcere, ca și cum am fi contemplat, cu răsuflarea tăiată, un uriaș eveniment care tocmai avusese loc. Pe urmă, asemenea oamenilor care într-un moment de criză vorbesc la întâmplare, am bolborosit cu repezeală: — M-ai văzut și înainte, m-ai văzut pe stradă, poate că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
sunt posedat. Marea era o câmpie sticloasă, care se bomba ușor, mișcându-se lent pe lângă mine, de parcă ar fi înălțat, îngândurată, din umeri, suportându-și indiferentă adoratorul. Câțiva pescăruși mari, cu cele mai galbene pliscuri posibile, se adunaseră să mă contemple. Nu mă mai îngrijora ieșirea din apă, și după ce am înotat îndărăt spre „muntele“ meu, am reușit cu destulă ușurință să mă agăț de proptelele pentru mâini și pentru picioare, și să mă opintesc afară din valuri. De fapt, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Pentru că eram atât de înfometat, am luat un mic dejun alcătuit din ceai, pâine prăjită și măslinele care mai rămăseseră. Pe urmă am așteptat, și am așteptat și în tot timpul așteptării încercam să-mi aduc aminte ceea ce simțisem cât contemplasem stelele, dar totul se eclipsase. Pe urmă am început să fac escapade până la „cotețul câinilor“. Pe la nouă și jumătate, am găsit o serie de scrisori, dar nici una de la Hartley. La zece mă găseam în drum spre sat. La zece și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
aprins încă patru, picurând stropi de ceară în farfurioarele de ceai, pentru ca să le pot menține drepte. Le-am aranjat apoi în cerc în jurul ei, ca luminile unui altar. După aceea m-am așezat chiar în fața ei, nu foarte aproape, dar contemplând-o. Aș fi vrut atât de mult s-o văd zâmbind. Aceasta m-ar fi ajutat în procesul meu de recreare. — Hartley, dă-ți la o parte vălul acela. N-ai vrea să-mi zâmbești? Lăsă din mână șervețelul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
spre partea unde golful devenea vizibil. Aici, conform dispozițiilor mele, Gilbert își parcase mașina. Nu voiam să fie la vedere, pentru cazul în care voi fi nevoit, mai târziu, s-o mint pe Hartley. Gilbert ședea pe o stâncă și contempla apa iluminată într-un albastru strălucitor. Când mă zări, sări și veni către mine. — Gilbert, ia scrisoarea asta și depune-o imediat la Nibletts, știi, ultimul bungalov din șir. — O.K. conașule. Cum merg lucrurile? — În ordine. Hai, fii bun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mi-a mărturisit, n-avea ceva mai bun de făcut. I-am cerut să aștepte până ce mă voi întoarce. — Chiar și trei ceasuri? m-a întrebat râzând. — Da, dacă va fi nevoie, i-am răspuns. Am intrat în cimitir, am contemplat mormântul lui Mutulică și mi-am adus aminte că avusesem intenția să i-l arăt lui Titus. Am intrat și în biserică, și am stat acolo un timp, respirând agitat; după aceea mi-am dat seama că s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Am început să mă gândesc și la Hartley, dar cu prudență, ca și cum aș fi încercat să văd dacă gândul o să mă înnebunească de durere. Erau gânduri care trebuiau gândite, trebuia să le accept. Văzusem casa pustie, ilustrata din Syndey. O contemplasem și pe ea, cu fața-i tânără și blândă, privindu-mă, acum îndepărtată, ca după o perdea de voal. Mă invita, calm, să sufăr. Se deschisese acum un spațiu uriaș, o imensă încăpere tăcută, în care această suferință se putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dacă rugăciunea 308 este făcută în condiții demne, va fi urmată de o stare liniștitoare împotriva stresului, de un fel de pace interioară. Omul se concentrează prin meditație la fel de bine ca și prin acțiune. Dar nu este de ajuns să contempli numai frumusețea mării, a munților, a marilor capodopere ale artiștilor, ale poeților și filosofilor, ci trebuie să te apleci și asupra propriului tău cuget pentru a atinge un ideal moral, pentru a găsi lumina sufletului tău, pentru a ajunge la
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
Ț. Vianu, reproducere a ediției din 1945, p. 308Ă. Elevul trebuie pregătit asupra felului durabil al sufletului: „Niciodată ochiul n-ar putea privi soarele, scrie Plotin, dacă el însuși n-ar deveni asemănător cu soarele, nici sufletul n-ar putea contemplă frumusețea fașa să fie frumos. Ființă care vrea să contemple pe Dumenzeu și Frumusețea trebuie să devină zeiasca și frumoasă” (T.Vianu, reproducere a ediției din 1945, p. 303Ă. Astfel în fața operei de artă contemplatorul încearcă senzații organice, asociații și
CREATIVITATEA ÎN CONTEXTUL EDUCAŢIEI ESTETICE / Metode și tehnici de dezvoltare by Marieana Lucianu/Adriana Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/756_a_1051]
-
trebuie pregătit asupra felului durabil al sufletului: „Niciodată ochiul n-ar putea privi soarele, scrie Plotin, dacă el însuși n-ar deveni asemănător cu soarele, nici sufletul n-ar putea contemplă frumusețea fașa să fie frumos. Ființă care vrea să contemple pe Dumenzeu și Frumusețea trebuie să devină zeiasca și frumoasă” (T.Vianu, reproducere a ediției din 1945, p. 303Ă. Astfel în fața operei de artă contemplatorul încearcă senzații organice, asociații și sentimente profunde cu caracter răscolitor, înlăuntrul subiectivității lui. Opera de
CREATIVITATEA ÎN CONTEXTUL EDUCAŢIEI ESTETICE / Metode și tehnici de dezvoltare by Marieana Lucianu/Adriana Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/756_a_1051]