3,989 matches
-
avându-și obârșiile în învățătura lui Hristos, în vreme ce pentru un filosof precum Ricœur ea e imposibilă: "De aceea nu poate exista o uitare fericită, așa cum se poate visa la o memorie fericită"13. Despre toate acestea însă în capitolul dedicat convertirii și intrării în monahism unde chestiuni precum iertarea, uitarea, credința vor căpăta o însemnătate mai mare în contextul respectiv. Acum considerăm potrivit a ne întoarce înspre provocarea pe care am lansat-o încă din titlul acestui subcapitol. Putem noi privi
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
care trece prin suferință și care judecă lumea cu alte criterii decât acelea ale resentimentului"23), cât și de cititorul mai mult sau mai puțin avizat. Mărturie în acest sens stau cele zece ediții succesive, începând cu 1991. Capitolul V Convertirea și intrarea în monahism "...răspunsul căinței vine în timp, fie că e brusc, ca în anumite convertiri spectaculoase, fie că e progresiv, pe parcursul unei întregi vieți. Paradoxul este tocmai acela al raportului circular între ceea ce "rămâne" pentru totdeauna și ceea ce
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
și de cititorul mai mult sau mai puțin avizat. Mărturie în acest sens stau cele zece ediții succesive, începând cu 1991. Capitolul V Convertirea și intrarea în monahism "...răspunsul căinței vine în timp, fie că e brusc, ca în anumite convertiri spectaculoase, fie că e progresiv, pe parcursul unei întregi vieți. Paradoxul este tocmai acela al raportului circular între ceea ce "rămâne" pentru totdeauna și ceea ce survine de fiecare dată. Știm în acest sens câte gândiri dogmatice s-au lăsat închise în logici
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
faptul că el era evreu. Acesta este însă Steinhardt, în cazul lui paradoxul părând a fi doar o altă denumire a normalului. El, evreul, "jidanul", a hotărât a-și dedica viața lui Hristos și creștinismului. Și lucrul cel mai important, convertirea sa venită în urma unei cunoașteri depline a creștinismului și nu numai, ci și a buddhismului, brahmanismului, iudaismului, islamului, taoismului, confucianismului nu a fost una de suprafață, lucru evident pentru oricine are o minimă cultură teologică și a citit Jurnalul fericirii
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
fericirii și Dăruind vei dobândi. El reușește să-și asume în mod plenar condiția de creștin, devenind astfel un intelectual creștin ortodox autentic, ce și-a pus întreaga experiență culturală în slujba creștinismului, în slujba Bisericii lui Hristos. V.1. Convertirea la creștinism Atunci când ne gândim la convertirea lui N. Steinhardt, mulți dintre noi suntem tentați să legăm acest act de o perioadă dificilă din existența acestuia. Este vorba despre perioada în care N. Steinhardt înfunda temnițele comuniste, făcând parte din
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
să-și asume în mod plenar condiția de creștin, devenind astfel un intelectual creștin ortodox autentic, ce și-a pus întreaga experiență culturală în slujba creștinismului, în slujba Bisericii lui Hristos. V.1. Convertirea la creștinism Atunci când ne gândim la convertirea lui N. Steinhardt, mulți dintre noi suntem tentați să legăm acest act de o perioadă dificilă din existența acestuia. Este vorba despre perioada în care N. Steinhardt înfunda temnițele comuniste, făcând parte din ,,lotul mistico-legionar", ,,lotul Noica-Pillat". E adevărat, acolo
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
legăm acest act de o perioadă dificilă din existența acestuia. Este vorba despre perioada în care N. Steinhardt înfunda temnițele comuniste, făcând parte din ,,lotul mistico-legionar", ,,lotul Noica-Pillat". E adevărat, acolo (în temniță) are loc punctul culminant al procesului de convertire, într-un cadru fizic de-o urâțenie inimaginabilă ,,Sunt într-o bombă de proporții uriașe, mă izbește o duhoare de necrezut" în care însă Steinhardt va descoperi fericirea deplină: ,,Asupra mea se zoresc tot mai dese asalturi ale fericirii". Dar
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Virgil Cândea și Paul Simionescu m-am putut apropia de literatura patristică și de filozofia creștină. Progresam așadar pe amândouă planurile: teoretic și practic". Este, de fapt, și greu de crezut că în cazul unui intelectual de talia lui Steinhardt, convertirea ar fi putut veni altfel decât în urma unor frământări intelectuale și spirituale profunde, acestea cu toate că adeseori Părintele Nicolae spunea că ,,Duhul suflă unde și când vrea". Cu certitudine, însă, că încarcerarea a avut și ea un merit deosebit în convertirea
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
convertirea ar fi putut veni altfel decât în urma unor frământări intelectuale și spirituale profunde, acestea cu toate că adeseori Părintele Nicolae spunea că ,,Duhul suflă unde și când vrea". Cu certitudine, însă, că încarcerarea a avut și ea un merit deosebit în convertirea lui Steinhardt. A fost probabil șocul de care era nevoie pentru a depăși stadiul frământărilor intelectuale. Astfel Steinhardt mărturisește în aceeași Autobiografie, din Arhiva Mănăstirii Rohia: ,,Eram în realitate apt pentru botez, îmi lipseau numai curajul și hotărârea de a
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
-l uit și apoi să mi-l amintesc)"6. Acesta este momentul în care Biserica lui Hristos s-a îmbogățit cu un intelectual de mare valoare, care va deveni în cele din urmă monah ca o consecință directă a profunzimii convertirii lui religioase și care și-a pus toată experiența sa culturală, toată energia sa, în slujba lui Hristos, al cărui slujitor și următor fidel se face, devenind una dintre cele mai reprezentative figuri ale Bisericii Ortodoxe contemporane, un fin teolog
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
de mulțime; Și văzând-o Domnul, I s-a făcut milă de ea), toate concesii ale divinității -, ci transformarea făpturii. Până unde poate merge: la ceruta răstignire cu capul în jos a lui Petru, care se lepădase"7. Pentru Steinhardt, convertirea, indiferent că a fost "mai întâi grația" ori "inițiativa umană înainte de toate", a coincis cu un proces de metanoia, de transformare a făpturii, după cum el însuși mărturisește: ,,Am intrat în închisoare orb (cu vagi străfulgerări de lumină, dar nu asupra
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
blestem sau înjurătură; și voiesc mai bine moartea decât să fac păcate strigătoare la cer"8. V.2. Intrarea în monahism Am afirmat în subcapitolul anterior că intrarea în monahism a lui N. Steinhardt e o consecință directă a profunzimii convertirii sale religioase și cred că nu m-am înșelat. Botezul a însemnat pentru Steinhardt un pas fundamental, dar nu cel din urmă în procesul împlinirii sale spirituale. Imediat după botez Steinhardt e asaltat de gândul intrării în călugărie, după cum el
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
de a-și trăda prietenii naționaliști, prin asumarea credinței strămoșești a poporului român, prin refuzul de a rămâne în Apus în vremuri tulburi în care intelectuali români luau această decizie fără a "privi înapoi", prin întreg comportamentul său din momentul convertirii până în momentul morții sale, Steinhardt face dovada asumării depline a valorilor spirituale ale poporului român. Este o asumare care continuă să surprindă încă, să bulverseze chiar, dar a cărei profunzime îl determină pe eseist să răspundă celor afirmate de N.
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
e faptul că în înșiruirea neamurilor care ar avea o influență nefastă asupra "Românului", pe care "îl corup", sunt menționați și evreii. Nici nu e greu astfel de înțeles felul în care Steinhardt e privit de foștii săi coreligionari, după convertirea sa. Totodată, ținând seamă de cele prezentate mai sus, conștientizăm și adevărul zguduitoarei afirmații a lui Bernanos, cu care Frossard își deschide volumul memorialistic (Dumnezeu există, eu L-am întâlnit), anume aceea care sună astfel: "Convertiții sunt incomozi". Dar despre
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
la ortodoxie. Și dacă ar fi doar atât, tensiunea între cel ce mărturisea despre el că "sângele meu e evreiesc, dar de gândit și de simțit, gândesc și simt românește" și evrei ar fi existat. Steinhardt, însă, se dovedește după convertire un critic al iudaismului și încă dinainte de acest act atât de rar în lumea personalităților evreiești (ar putea fi cele ale lui Wurmbrand, în spațiul cultural românesc, respectiv cele ale lui Frossard, Lustiger în spațiul religios-cultural apusean) un apropiat al
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
de orice, dovadă admirația purtată lui Kierkegaard pentru a fi rostit următoarele cuvinte: "Opusul păcatului nu e virtutea, ci libertatea". Nuanțând, putem spune că erau nenumărate motive pentru care el trebuia urmărit: trecutul său de deținut politic în cadrul "lotului Noica-Pillat", convertirea la creștinism și asumarea deplină a valorilor creștine într-un context social în care singura ideologie acceptată era cea ateistă, statutul său de intelectual, în condițiile în care politrucii vremii vedeau în intelectual un dușman al poporului, relațiile sale cu
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Universal Dalsi, București, 1993 * Nu vă temeți!: convorbiri cu Papa Ioan Paul al II-lea, Traducere din limba franceză de Pr. Teodor Racovițan, Editura Viața creștină, Cluj-Napoca, 1994 Capitolul VIII Dumnezeu există, eu L-am întâlnit sau Mărturie despre o convertire În al doilea capitol al lucrării, mai exact, în subcapitolul intitulat Cazuri particulare am abordat lucrarea lui André Frossard, Dumnezeu există, eu L-am întâlnit, din perspectiva literarității acesteia, după ce într-un alt subcapitol al aceluiași capitol am realizat o
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
am considerat noi a fi un indiciu al asumării conștiente a actului creator, dar și de caracterul subiectiv al cărții, la finalul căreia autorul mărturisește: "În sfârșit, regret că am vorbit atât de des la persoana întâi...". Mărturie despre o convertire "...nu scriu pentru a-mi face cunoscută viața, ci pentru a oferi o mărturie...". Într-adevăr, cartea lui Frossard este "o mărturie" a unui "catolic, apostolic și roman" cu origini evreiești, pentru care până la vârsta de 20 ani Dumnezeu nu
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
incomozi", ce se constituie de altfel în incipitul cărții sale. "Din acest motiv și din altele am amânat multă vreme să scriu această carte", spune Frossard, care-și va publica volumul abia în 1969 la Fayard, deși momentul surprinzătoarei sale convertiri survine în 8 iulie 1935 în "chappel de l'Adoration" din Cartierul Latin al Parisului. Nevoia de a se convinge pe sine însuși că nu a visat, că nu a avut halucinații, frica de a nu cădea în "complezență" și
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
fi ceva "inacceptabil pentru spiritele contemporane, care preferă căile raționale unor "coups de foudre" mistice..." 1, așadar purcede la redactarea mărturiei. În ceea ce privește redactarea textului, trebuie precizat că, după ce în prima secțiune a cărții sale, Frossard realizează un preambul al momentului convertirii, începând cu a doua secțiune a cărții (cea care se deschide cu descrierea satului natal al tatălui), acesta realizează pe parcursul a aproximativ o sută de pagini, un salt înapoi în timp, rememorându-și evenimentele din copilărie, adolescență, apropiindu-se mai
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
un salt înapoi în timp, rememorându-și evenimentele din copilărie, adolescență, apropiindu-se mai mult decât de orice de ceea ce numim "amintiri". Acest demers, ce se constituie în partea descriptivă a cărții sale, se finalizează odată cu relatarea evenimentelor din proximitatea convertirii: "În acest moment a survenit evenimentul, care se află în centrul, vreau să spun la începutul vieții mele de acum, eveniment care, prin harul botezului, a îmbrăcat forma unei noi nașteri"2, când Frossard revine la discursul din prima secțiune
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
determină pe preotul respectiv să numească cartea lui Frossard "o carte de pură descripție" e chiar această parte de rememorare, aceste "amintiri", pentru că ceea ce noi am numit preambul și secțiunile din finalul cărții ce relatează, mărturisesc în mod direct momentul convertirii, pot fi acuzate de orice numai de faptul că din ele "lipsește orice reflecție" nu. Chiar și pe parcursul acestor pagini, în care efortul anamnetic e preponderent, e greu de crezut că reflecția ar putea lipsi, dacă avem în vedere profunzimea
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
că atât în prezentarea satului natal al tatălui, cât și în cea a satului mamei se subliniază faptul că din respectiva comunitate lipsește biserica. Nevoia acestei precizări o vom înțelege întrutotul abia când vom aborda partea din carte dedicată momentului convertirii. Pentru micul André nu doar biserica lipsea din comunitatea bunicilor săi catolic și evreică din partea tatălui, respectiv protestant și protestantă pe linie maternă -, ci, Dumnezeu însuși lipsea din sufletul fiului unui înverșunat comunist, al familiei acestuia "Eram atei perfecți"4
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
pe care-i avem în vedere continuă linia deschisă de înaintașul lor, Saul din Tars. Și într-adevăr așa este. Se cuvine însă a face o mențiune, anume faptul că dacă avem în vedere felul în care se realizează aceste convertiri, cel mai aproape de cel devenit "apostolul neamurilor" este Frossard, tocmai prin spontaneitatea acestui act. Dacă Saul din Tars se afla în drum spre Damasc urmând cu abnegație misiunea ce-i fusese încredințată de mai marii sinagogii, de a distruge comunitatea
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Saul din Tars se afla în drum spre Damasc urmând cu abnegație misiunea ce-i fusese încredințată de mai marii sinagogii, de a distruge comunitatea creștină înfiripată în acest oraș antic când Dumnezeu i se revelează, în cazul lui Frossard convertirea e cu atât mai surprinzătoare, cu cât acesta nici măcar nu-și punea problema existenței lui Dumnezeu, deoarece, mărturisește el: "Eram atei perfecți, din aceia care nu-și mai pun întrebări în legătură cu ateismul lor". Era vorba, așadar, în cazul lui de
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]