5,650 matches
-
trimite un Înlocuitor. — Știu, insistă Antonio grăbit, căci nu avea timp să-i explice, pentru că dintr-o dată totul Îi era clar. Știu, doar că vă cer o favoare personală. Elio se Întoarse Încă o dată spre Madonna dei Pellegrini - cea mai convingătoare Madonă pe care o văzuse În toată cariera lui de păcătos, și singura În fața căreia se Închina. Păcătosul Caravaggio știuse să facă dintr-o romană de rând, dintr-o simplă apariție, păcătoasă și ea, imaginea mamei Mântuitorului - iar pentru aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În așteptare pentru cei 16 operatori din sală. — Alo, sunt Emma, anunță grăbită așa cum o Învățaseră la cursuri. Cu ce vă pot fi de ajutor? Ascultă problema apelantului. Încercă să dezlege misterul cuibărit Între numerele de pe ecran. Încercă să fie convingătoare. Apelantul Începu să țipe. Îi spuse că era inutil să se certe cu ea din cauza proastei funcționări a serviciilor, căci ea nu putea să facă nici o reclamație, nu dispunea de documentație, putea doar să verifice datele. Avea impresia că apelantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Înfipse un șut În spate cu o mișcare acrobatică de arte marțiale care-l Întinse la pământ, fără suflare. — Să nu mai Încerci vreodată să pui mâna pe onorabil, căpușă jegoasă. Dacă mai Încerci, te omor, amenință. Și era foarte convingător. Zero Își căută scăparea sub roțile autocarului. Polițistul Îl prinse de picior. Rămase În mâini cu gheata lui sportivă. Celălalt agent - tânăr, cu chip de diacon - se aruncă asupra lui, prinzându-l de cot. Dă-i pace Antonio, oprește-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
despre ochiul său. — Ți-e strabic și cel bandajat? — Nu, cel Închis e ochiul sănătos. Celălalt e leneș și trebuie să-l forțez, explică pentru a nu știu câta oară Kevin. Doar când explica, povestea aceea Îi părea și lui convingătoare. De fiecare dată când mama Îi schimba bandajul protesta pentru că nu-l mai voia, oricum nu cred că funcționează. Mama Însă jura că peste câtva timp, nu știa când, ochiul strâmb avea să se vindece, iar el urma să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ALĂTURĂ-TE ȘI TU FORȚELOR ARMATE. — Despre ce este vorba? Emma răspunse sigură: — Vreau să-l denunț pe soțul meu. De când s-a pronunțat sentința de divorț a devenit din ce În ce mai agresiv, spuse, forțându-se să-și ia un ton neutru, convingător și detașat. Tastatura calculatorului Începu să țăcăne. Și toată hotărârea ei se risipi. Se simți confuză, cu capul golit. Căci există un singur mod corect de a face lucrurile și o sută de mii de moduri greșite. — Astăzi și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
am întors la tipografie ca să vorbesc cu domnul Alfabet. I-am spus cu bucurie în glas: Domnule, am speranța că situația critică s-a rezolvat! Da, așa se pare! și ajutorul tău a contat foarte mult! Mulțumim! Toți am fost convingători! Am lucrat în echipă. Totul era așa cum trebuia să fie iar eu discutam despre artă cu domnul Alfabet. O voce cunoscută a întrerupt această interesantă conversație: Raluca, trezește-te! Ai adormit cu cartea în mână. Deschid ochii și buimăcită răsfoiesc
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
e la Închisoare, e doar În arest preventiv, ceea ce e cu totul altceva. Se apropie de el și Își Înălță capul pentru a-i Întîlni privirea. Doamne, ce mult crescuse! - E o calomnie, zise ea cu vocea ei cea mai convingătoare, o manevră pentru a arunca dezonoarea asupra familiei noastre și a ne stăvili proiectele de mărire a fabricii de faianță. Nimic mai mult. Și știu foarte bine cine e josnicul corb care se ascunde Îndărătul acestei orori! Ronan, tulburat, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
el. În dimineața zilei de 9 iulie (de Sfânta Amandina), Michel observă că rechizitele, caietele, clasoarele și trusele erau deja pe rafturile de la Monoprix. Sloganul publicitar al operațiunii, „Reînceperea școlii fără bătaie de cap”, i se părea doar pe jumătate convingător. Ce era Învățământul, ce era cunoașterea, dacă nu o interminabilă bătaie de cap? A doua zi, găsi În cutia poștală catalogul de la 3 Suisses (toamnă-iarnă). Volumul gros și cartonat nu purta nici o adresă; fusese adus de un curier? Ca vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
toate construcțiile mitice sau religioase cu care se Încântă de regulă umanitatea. Nici vorbă de act unic, grandios și creator; nici vorbă de popor ales și nici măcar de vreo specie sau planetă aleasă: doar tentative incerte și În general puțin convingătoare, mai peste tot În univers. În plus, totul era de o monotonie lugubră. ADN-ul bacteriilor marțiene părea riguros identic cu ADN-ul bacteriilor terestre. Această constatare, mai ales, Îl cufundă Într-o ușoară tristețe, care, În sine, era deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
e de asemeni conștient că nici o societate nu poate dăinui fără religie. În mai bine de o sută de pagini, Încearcă să pună bazele unei religii compatibile cu stadiul atins de știință. Nu se poate spune că rezultatul e prea convingător; și nici că evoluția societăților noastre a mers cine știe ce În această direcție. În realitate, orice speranță de fuziune fiind spulberată de evidența morții materiale, orgoliul și cruzimea nu pot decât să se extindă. În compensație, conchise el În mod surprinzător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
finalismul lor inconștient, darwiniștii, ca de obicei, invocau ipotetice avantaje selective legate de apariția ei și, ca de obicei, asta nu explica nimic, era doar o naivă reconstrucție mitică; iar principiul antropic, În acest caz, nu era nici el mai convingător. Lumea se Înzestrase cu un ochi capabil s-o vadă, cu un creier capabil s-o Înțeleagă; ei și? Asta nu contribuia cu nimic la Înțelegerea fenomenului. O conștiință de sine, absentă la nematode, a putut fi pusă În evidență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
gara mare ? Gândul de a mă urca în autobuz mă face să vărs. Nu vreau să merg nicăieri cu autobuzul. Nu vreau decât un analgezic. Simt că-mi plesnește capul. — Ăă... nu, mulțumesc. Rămân aici, mulțumesc. Îi zâmbesc cât de convingătoare pot și, înainte să apuce să mai zică altceva, pornesc pe drum, îndepărtându-mă de autobuz. Habar n-am unde mă aflu. N-am nici cea mai mică idee. În buzunar, telefonul începe brusc să-mi vibreze. Îl scot. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
soi de legume de frică să nu cumva să greșesc. — Păi, sincer... folosesc toate tipurile de legume. Îi zâmbesc detașată. Știi cum e cu cruciferele. Câteodată ai chef de unele... altădată de altele ! Nu prea știu cât am fost de convingătoare. Nathaniel pare perplex. — Trebuie să comand niște praz, spune tărăgănat. Ce varietate de praz preferi ? Albinstar sau Bleu de Solaise ? Mă uit la el și simt că mă furnică fața. Habar n-am la ce se referă. — Păi... îhm... prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
După care îmi zăresc biletul pentru Trish, care încă mai zace pe masă. Îl înșfac, îl fac cocoloș și-l arunc la coș. Mai târziu. Am s-o fac mai târziu. Simt că abia pot vorbi, darmite rosti un discurs convingător de demisie. — Aici erai ! Trish intră în bucătărie cocârjată de cele trei sacoșe mari cu cumpărături, cu saboții ei cu toc. Samantha ! Ești bine ? Ce-i, ți-a revenit durerea de cap ? — Sunt... bine. Vocea îmi tremură ușor. Mersi. — Arăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mână un fier de călcat. Ce-o să fac ? Bănuiesc că o să le netezești cât ai clipi ! adaugă veselă. Scândura de călcat e acolo, adaugă cu un mic semn din cap. — Îhm, mersi ! îngaim. Lucrul cel mai important e să par convingătoare. O să scot scândura de călcat, o să aștept până pleacă... după care o să-mi fac un plan de bătaie. Iau scândura cu gesturi cât de firești pot, de parcă aș face asta de când mă știu. Apăs pe unul dintre picioarele de metal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
azi-dimineață, tocmai voiam să-ți spun că ai dreptate cu ce ai zis despre relații. Evident că încă nu sunt pregătită pentru o nouă relație. Sau măcar interesată. Câtuși de puțin. Așa. I-am zis-o. Nu știu cât am fost de convingătoare, dar cel puțin mi-am salvat cât de cât demnitatea. — Ce voiai să spui ? îl întreb, reumplându-i paharul cu vin. — Voiam să te invit în oraș, spune Nathaniel, și aproape că-mi cade sticla din mână. Poftim ? Adică faza cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Găsesc pe foaie locul în care am rămas. Talentului. Și excelenței. Mulțimea de jurnaliști e străbătută de un murmur. Nu mă descurc prea grozav. — Serviciile oferite de Carter Spink... sunt... îhm... la cel mai înalt nivel, continui, încercând să fiu convingătoare. — Mai înalt decât calitatea curățeniei pe care o făceai când spălai wc-uri? strigă un ziarist cu obraji dolofani. Întrebările mai târziu ! Hilary înaintează supărată pe gazon. Și nu acceptăm întrebări pe teme ca toalete, băi sau alte obiecte sanitare. Continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
presă, încropită rapid de Hilary: „Deși voi simți întotdeauna afecțiune pentru prietenii mei din Lower Ebury, nimic nu e mai palpitant și mai important în viața mea în acest moment decât cariera mea la Carter Spink.” Am spus-o destul de convingător. Am găsit chiar nu știu cum puterea de a zâmbi în clipa în care i-am strâns mâna lui David Elldridge. E foarte posibil să tipărească fotografia cu chestia asta, mai degrabă decât pe cea cu mine dându-i un pumn lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Londra, cu avionul. (Compania a plătit pentru absolut tot !) CÎnd am ajuns, tipii de la Glen Oil marketing au Început o conversație lungă spărgîndu-se-n figuri, care-dintre-ei-a-zburat-mai-mult, cîți kilometri și cîte zboruri de noapte spre Washington - și cred că am blufat destul de convingător. (Dacă nu punem la socoteală momentul În care le-am spus că am zburat cu Concorde spre Ottawa, și se pare că Ottawa nu e pe ruta avionului Concorde.) Dar adevărul e că acum e chiar prima oară cînd zbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
din nou mai tare decât prietenia. „Radu Grielescu” și Mircea Eliade: ficțiune și istorie Dincolo de intriga subțire (În care orice nu se leagă direct de „Abe” are parte de un tratament schematic până la verdictul ideologic) și de valoarea literară puțin convingătoare (pe care nici nu o discut serios, pentru a mă putea concentra pe lectura cultural‑ideologică), cititorul român care Îl ignoră pe Allan Bloom poate fi interesat de acest roman à clef În măsura În care se interesează de fundal (societatea americană, prezentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
lui Bellow este colportarea unor acuzații nefondate, precum și tonul general de dispreț, condamnare și calomnie. În opinia mea, e destul de rău că Eliade a avut rătăciri legionare juvenile, e poate și mai rău că nu s-a despărțit de ele convingător nici măcar la senectute. Dar Eliade nu trebuie incriminat și pentru ceea ce nu a făcut, iar ceea ce a făcut - și scris - trebuie minuțios reconstituit și explicat, nu judecat În lumina anacronică a timpului prezent. Nici măcar eroii neprihăniți ai trecutului nu rezistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
noi cum se cuvine. Pe matale doar vă cheamă să le fiți președinte. De urlat la chestia aia de care ziceai mai adineauri, urlă ei, nicio problemă. Are plămâni zdraveni, sănătoși, are experiență, are tot ce le trebuie să fie convingători. Matale doar stai în față și aprobi. Și mai citești câte o chestie care vine de la centru. Lăsați pe noi organizatoricul, ce să vă mai problematizați, la anii matale... Și așa a și fost. Două sau trei săptămâni mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
un mașinist - sau „omul cu sforile“, cum le zicea el - care să ridice și să coboare fiecare mobil, plus un alt om care să-i ghideze pe fiecare, așa-numitul pilot. În plus, a adăugat el în treacăt, nu prea convingător, nu le-ar fi pus să zboare nici dacă bugetul i-ar fi permis-o: s-ar fi dus efectul dacă toate zânele și Puck ar fi zburat călare pe mobile. MM, cum învățam să-i spun, dădu din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
înțelege cu toții. MM își miji ochii. Obrajii îi erau încă roșii. — Ce Dumnezeu, parcă nu avem și așa destule pe cap, fără tâmpeniile astea! Bun. Tabitha, du-te și cere-i scuze lui Violet pentru că ai supărat-o și fii convingătoare. Și tu, Paul, trebuie să lucrezi cu ea. Marie, știu că ai trecut prin momentele grele ieri, dar să fim serioși... Bun, cine n-are ceva de făcut pe aici, valea! Și încercați să nu duceți vorba prea mult despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
vezi ce fac. A, nu. Adică, oricum nu prea mai am ce face pe aici. Abia acum începe distracția pentru voi. Practic, eu am terminat ce aveam de făcut. I-am spus toate lucrurile astea pe un ton cât mai convingător cu putință. Merge foarte bine, nu-i așa? Sunt mulțumită, zise Hazel, care mă privi în ochi, în oglindă. Nu știam dacă se referea la prestația ei sau la întreaga piesă. După ce s-a demachiat, și-a desfăcut meșa pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]