3,263 matches
-
să se lipească de zid într-un colț și să aștepte acolo nemișcat, dacă viața ar fi avut astfel de ziduri și colțuri... Și tocmai pentru că nu avea ele trebuiau construite, își zicea atunci, sărind din somn înainte de a se crăpa de ziua și apucând-o cu hotărâre înspre biroul de arhitecți pe care-l conducea, unde ajungea mereu înaintea tuturor. Acum nu mai exista decât o singură modalitate de a-și îmblânzi soporific neliniștea: reluarea febrilă a construcției, continuarea operei
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
parte neînțeles chiar și lui Dedal, Labirintul părea să nu fie nimic altceva decât spațiul uman cu-ale sale intrări și ieșiri vraiște. Ceea ce trebuia, sau, poate, nu trebuia demonstrat. * * * La ora 4:34 dimineața, când în Rotterdam nu se crăpase încă de ziuă, Ian Rechner se trezi din somn în furca unei duble împunsături: una în stomac, de la curry-ul prea iute amestecat de bucătarul indian în chiftelele de ceapă din seara precedentă, și alta în subconștient, de la visul straniu ce
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
apucat afară din restaurant, scuturat de hohote. Îl chemase la ea linia de fugă a perspectivei, mama lui și a tuturor. Fugi de gândurile cornute ce-l alergau prin labirintul circumvoluțiunilor cum fugise privirea lui Oedip de degetele ce-i crăpau ochii; fugi vag înspre Țara bascilor, înspre curtea de-acasă, înspre brațele maică-sii, înspre adâncul cărnii ei. Fugi așa cum fuge omul numai de el însuși. Fugi cum fuge cel ce se știe fără scăpare. Și, văzând în goana-i
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
iar cu roadele eforturilor și sacrificiului vieții au fost înzestrate altele. Nu este nici o deosebire față de fenomenul simplu, petrecut în natură, și concretizat de către poporul român într-un proverb pregnant: „calul aleargă pentru a fi în timpul potrivit la destinație și crapă, dar călărețul ajunge”. Și proverbul se potrivește de minune cu soarta românilor, care au luptat în anii 1342-1359 în contra tătarilor, bulgarilor și lituanienilor, dar gloria a revenit Coroanei ungare. E de mirare că izvoarele istorice narative, scrise la Buda sau
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
struțo-cămilelor politice românești scârțâie sub pielea artificială în care a fost împins cu anasâna. O tibie pedistă se înțelege greu cu un peroneu liberal. Un șold pesedist face cu greu pârghie cu un coccis purist. O rotulă udemeristă riscă să crape sub povara unui copan sindicalist de orientare peremistă. O pană minoritară găsește cu greu posibilitatea de a pluti - balastul majoritar îi amintește regulile nemiloase ale gravitației politice. A venit iarna. Argoul în care comunică ciolanele cu oscioarele struțo-cămilelor politice este
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
plecat mai departe, în lege a lui. Am respirat atunci, mi-am făcut cruce, iar până la ziuă n-am mai pus geană pe geană, am stat tot restul nopții cu ochii deschiși și cu auzul în așteptare . Când s-a crăpat de ziuă, mă ridic - și cu toate că eram și sunt un om care nu știe ce-i frica, de data aceasta parcă totul tremura în jurul meu, chiar și pantalonii, care tot uzi erau. Când am ajuns acasă i-am povestit babei
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
în fața mea un omuleț ciudat, care mă urmărea cu o privire amuzată. Era o prezență reconfortantă, cu statură măruntă, rotofei, cu chip bălan, surîzător, cu ochi albaștri în spatele unor ochelari cu ramă de aur. Se făcuse ora cinci, abia se crăpa de ziuă, dar omulețul apăruse îmbrăcat ca din cutie, cu un costum cenușiu, proaspăt, cu cămașă sclipitor de albă și cu un nod ireproșabil la cravată. Proaspăt bărbierit, purta în mînă o valiză de mărime mijlocie și de cea mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
rămâne de citit!" Și, din același elan, aruncă ziarul în cutia de gunoi. Drace, oare Dasein-ul e cel ce inspiră astfel de conduite extreme? Negru. I se aduce prânzul. Icre negre și pâine de secară. Refuză să mănânce, vrea să crape. Surprinsă, tânăra infirmieră ia înapoi platoul: "În cazul ăsta, o să vă păstrăm icrele la congelator. O să le cereți când o să vă fie foame." Cléa, în halat alb, își face o scurtă apariție ca să înlocuiască punga de perfuzie golită. Uită-te
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
paturile bolnavilor. Uluit de promovarea Clementinei la demnitatea de artistă, soțul ei îi reamintește că fetița are doar unsprezece ani. Are mai mult, îl asigură doctorul Sinus, a crescut serios în ultima vreme." O cortină neagră se lasă peste lume. Crapă de foame. Bucătăria tot nu a băgat-o în porție. Caviarul nu a reapărut, iar brânza Leerdammer adevărata Leerdammer, nu cauciucul care se vinde sub această etichetă de origine necontrolată în supermarketul din Gennevilliers rămâne de negăsit. Bernadette i-o
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
al codului rutier. Tot flecărind cu bătrâna doamnă, Joseph privește cu invidie spre rezerva ei și face să sclipească în umbră lama unui cuțit. În cazul unei agresiuni, nici măcar n-ar putea alerta echipa de noapte. Perfect, mai bine să crape decât să mai îndure tortura sacilor cu nisip! Dimineața, nu mai există nici manșete prea strâmte, nici saci cu nisip, dar încheieturile îi sunt legate de pat, înroșite și pline de zgârieturi, atât de tare s-a zbătut ca să se
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
și de câtă reputație de onestitate și rigoare morală se bucura avocatul printre confrații lui... Se întoarse acasă și aruncă ziarul pe masă, în fața mamei lui care se pregătea să calce (își completa veniturile ca lenjereasă): uite, protectorul tău a crăpat. Biata femeie nu a auzit insulta, a luat ziarul și s-a uitat la fotografii. El e, spuse zdrobită, n-o să mai poți face facultatea. Nu e în stare să se debaraseze de amintirile astea și transferă vina pe categorii
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
la o prietenă, fie la București, la o verișoară, niciodată în Bugaz. Altminteri, madam Segal era convinsă că noaptea, în jurul casei, dădea târcoale un necunoscut. Voia să-i strice sau să-i fure mașina de cusut, ca să le facă să crape de foame pe toate trei, Nastia, Motea și ea. Seara își încuia cu cheia "atelierul" și ascundea sub pernă materialele clientelor, de frică să nu i se fure cât dormea. Locotenentul amâna cât putea ora întoarcerii acasă. Camarazii lui descoperiseră
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de urmat. El, care nu vede cu ochi buni aceste mârșăvii..." Și dacă ochiul Lui triunghiular a orbit, Cozmescule? Dacă nu mai vede chiar nimic? "Ești beat, Aldan, să ne întoarcem." Sunt beat, dar de amărăciune, și aș prefera să crăp aici ca un câine și să mă fac ghem sub masă, decât să le găsesc pe femeile alea doborâte, lipsite de speranță, de sprijin." A doua zi, locotenentul și-a amintit doar că trebuia să-i fie recunoscător lui Cozmescu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
simbol, sacru, îndoială... Asemeni lui Novalis, îi mai rămâne să înalțe și un imn către noapte. 74 Pădurea, de partea cealaltă a versantului, luminată cu o clipă mai repede de soarele puternic al amiezii, se întunecă până la destrămare, cerul se crapă și fulgerele scapără orbitor, valul de stropi mari se prăvale. S-a dezlănțuit uraganul. La fiecare tunet omul își acoperă fața cu mâinile, tremură tot. Hârtiile cu însemnări, înghesuite la repezeală, pluteau acum în buzunarele pline de apă. Observațiile lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
lăsând de multe ori o parte din vin nebăut. Dar a doua zi dimineața, vedeau cu surprindere că vinul era evaporat până la ultima picătură. O anchetă minuțioasă a dovedit cum că cucoana gazdă era evaporizatoarea. În toate diminețile, după ce se crăpa de ziuă, cucoana gazdă intra binișor în odaia în care dormeau trei din cei patru locatari. Binișor, lua ghetele și hainele spre a le curăți, apoi se apropia de masă și golea sticlele încă cu rămășițe de vin. Faptul era
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
somn. În sălile și încăperile prin care trecusem, era întuneric complet. Toate aparențele trebuiau păstrate că nimic neobișnuit nu se întîmplă în acel moment în palat. Ședințele se țineau de obicei pînă la 3, 4 dimineața. Însă înainte de a se crăpa de ziuă, părăseam palatul cu aceleași măsuri de precauție ca la venire. Prezența mea la palat a rămas necunoscută, pînă în ziua de 23 august". 70 Există un document prețios pentru a cunoaște toată urzeala conspirației al cărui deznodămînt a
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
ca terapie! Ca să nu mai aud, ca să absentez. Nu am nici o șansă de bine dacă nu mă izolez, dacă nu-mi liniștesc creierul. Dar mi-e foarte greu, să știi! Am un temperament de ghilotinat, de vagabond irecuperabil. Am să crăp cu nostalgia Parisului livresc. Orice mondenitate de acolo mi se pare mai respirabilă. Și apoi, eu am fost întotdeauna sedus de lumea proustiană. Unde mai pui natura mea nostalgică, picturală, "rusească" (dar dinspre Crimeea, dinspre Odessa!)... La Muzeu mă simt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
ceea ce ar trebui să caut și să citesc neapărat prin orice biblioteci. Îmi plac prea multe cărți și am sentimentul că aceasta dovedește oarecare mediocritate intelectuală. Pe acest fond, vorbesc din ce în ce mai puțin. Aștept mereu să plec. Și poate că o să crăp. Oricum găsesc ciudată nevoia aceasta de a pleca de aici cît mai curînd și cu orice preț. Sînt sătul. Credeam că la P. Neamț va rămîne Chioaru (Dumittru n. red.). Pleacă la Sibiu, librar. Mi-a spus Radu (Florescu n.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
cu slănină, de câteva ori. Ce mai străluceau! Am așteptat puțin să se usuce și apoi, cu atenție le-am așezat amândouă în coșul meu. Văzându-le așa de frumoase, nu m-am sfiit să-i mulțumesc, sărutându-i mâinile crăpate de trudă și bătrânețe, mâine măiestre, mâini făcătoare de minuni. Am invitat-o la noi în familie, de Paște și i-am urat să-și petreacă Sfintele Sărbători în liniște și cu sănătate. M-am întors acasă după multe ore
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
În pădure. Vrei să stârnești duhurile necurate? Mai bine spune În gând un Ave Maria și nu te uita nici În dreapta, nici În stânga. Asta-i o oră primejdioasă. — Mai Întâi, părinte, nu-i miezul nopții. După cum vezi, Începe să se crape de ziuă. Duhurile necurate nu mai au nici o putere și noi suntem aproape acasă. Ajun gem imediat și bem o cană de lapte cald. Nimic nu-i mai bun decât laptele cald când ești nedormit decât, poate, o cană de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
am zis, înclinând ușor din cap. Șî și-o mâncat la voi? Un cartof... Ăraaa, cum di n-am știut eu sî fi vinit?! Îi arătam eu cheagului și afurisâtului ista di harpalău sî mai furi cartofi di sămânțî! Îi crăpam eu capu' diavolului spurcat! Acum de-abia am înțeles de ce fusese neliniștit bunicul când intrase aseară la noi cu cartoful în buzunarul surtucului. Am rămas încremenit, uitându-mă la ea ca un condamnat la moarte în fața călăului, întrucât și mie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cu burta la pământ. Văzând cine i-a aplicat corecția nemiloasă, și-a adunat ultimele puteri și s-a târât anevoie spre adăpost, la locul lui, sub prispă. Dar-ar naiba-n tini di strâmbăturî afurisitî! Ti omor amu! Îț crăp capu'! Auzâtu-m-ai, dihanii flocoasî??! Eu n-am mai asistat până atunci și nici de atunci până în momentul în care scriu aceste rânduri la o manifestare atât de violentă din partea unei femei de nouăzeci de ani. Era un acces de furie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
am zis, înclinând ușor din cap. Șî și-o mâncat la voi? Un cartof... Ăraaa, cum di n-am știut eu sî fi vinit?! Îi arătam eu cheagului și afurisâtului ista di harpalău sî mai furi cartofi di sămânțî! Îi crăpam eu capu' diavolului spurcat!" pentru a ajunge la o întâmplare și mai sălbatică, al cărei personaj central este câinele Haiduc: "Dar îi era foame. Un fel de crampe și de zvâcnituri îi străfulgerau corpul de la cap la coadă, dinții o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
printre ele îmi pun semnătura/ Ca javrele morții din urlet să stea./ Ca-n veci să-nflorească spre inimi natura,/ În snopul de raze să cearnă căldura/ Pe seceri, ciocane, pe truda lor grea.// Semnez ca obuzul de foame să crape,/ Semnez pentru oameni și dîrzul lor crez,/ Semnez pentru viață și pace semnez!// Și fiindcă mi-e dragă cîmpia și teiul/ Și drag viitorul de aur cum e,/ În forțele păcii punîndu-mi temeiul,/ Pe lista măreață purtîndu-mi condeiul/ Semnez: George
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
curba, curba, bă ! Curba ! țipă Pribeagu la Fernic, care n-o observase la timp. — Țineți-văăă ! Însă viteza era prea mare, iar când caii au tras brusc spre dreapta, trăsura nu i-a mai urmat. O ruptură, de parcă s-ar fi crăpat lumea în două, le-a țiuit urechile, apoi s-au răstur- nat în lateral. Fernic a sărit în față, Cristi în spate, iar Pribeagu s-a dus cu trăsura câteva zeci de metri, de-a dura, cu tot cu caii care rămăseseră
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]