3,019 matches
-
lungul timpului cercetate din punct de vedere biospeologic de către cercetătorii Institului de Speologie București. Peșteră Liliecilor cu o suprafață de 4,80 ha, are statut de monument natural național și se înscrie în zonă specială de protecție a Parcului "Piatră Craiului". În galerii există specii rare de lilieci, care ar trebui să fie studiate doar de specialiști, care să știe cum trebuie tratat un astfel de obiectiv. Ar trebui să fie închisă publicului larg această peșteră. Peșteră Liliecilor se află pe
Peștera Liliecilor (Rucăr-Bran) () [Corola-website/Science/316515_a_317844]
-
un echipament de protecție, pentru a evita murdărirea cu argilă și urme de guano, excremente ale liliecilor, justificate de existență în Peștera Liliecilor din satul Peșteră a numeroși lilieci solitari sau grupați în coloni. Specialiștii de la administrația Parcului Național "Piatră Craiului" sunt de părere că peșteră nici macar nu ar trebui să fie vizitată, deoarece se pune în pericol habitatul mamiferelor de la care îi provine numele, respectiv liliecii. Aici suntem în dezacord cu cei de la Primăria Moieciu, care vor să transforme peșteră
Peștera Liliecilor (Rucăr-Bran) () [Corola-website/Science/316515_a_317844]
-
și hiperbolizare; o oglindire exagerată, carnavalescă și fabuloasă a realității, ce nu provoacă o reacție particulară cititorului sau personajelor, acestea acceptând îmbrățișarea unor convenții diferite decât cele ale lumii reale, raționale. Basmul începe prin prezentarea unei situații de început: un crai avea trei feciori, iar într-o țară foarte îndepărtată, fratele acestuia, Verde-Împărat, avea trei fete. Armonia se rupe odată cu sosirea unei scrisori provenite de la Împăratul Verde, în care acesta mărturisește fratelui nevoia unui moștenitor de linie masculină și îi cere
Povestea lui Harap-Alb () [Corola-website/Science/316595_a_317924]
-
de linie masculină și îi cere să-i trimită cel mai vrednic dintre nepoți, ca să îi urmeze la tron. Odată cu prezentarea acestui motiv al împăratului fără urmaș, desfășurarea acțiunii (căutarea eroului), se concretizează prin probe, cărora cei trei feciori de crai sunt supuși de tată. Acesta, deghizat sub o piele de urs le iese în față sub un pod; înspăimântați, primii doi feciori renunță la misiune și astfel ne apare motivul superiorității mezinului, fiul cel mic fiind singurul care reușește să
Povestea lui Harap-Alb () [Corola-website/Science/316595_a_317924]
-
simbolizează trecerea de la o etapă a vieții la alta, tatăl îi dăruiește fiului pielea de urs și primele indicații despre noua lume: să se ferească de Omul Roș și de Omul Spân. Pe drum, rătăcindu-se în pădure, fiul de crai se întâlnește cu Omul Spân, care în a treia apariție reușește să îl determine pe fecior să încalce sfatul părintesc; acesta crezând că se află în „țara spânilor” și având nevoie de ajutor pentru a ieși din pădurea labirint îl
Povestea lui Harap-Alb () [Corola-website/Science/316595_a_317924]
-
crezând că se află în „țara spânilor” și având nevoie de ajutor pentru a ieși din pădurea labirint îl ia pe Spân ca slugă, încălcând astfel recomandarea tatălui. Cei doi pornesc la drum iar prin înșelătorie, Spânul îl convinge pe crai să coboare într-o fântână pentru a se răcori; feciorul, încă „boboc în felul lui la trebi de aieste” coboară în fântână unde este imprizonat de Spân și obligat să îi mărturisească informațiile relative propriei identități și obiectivele călătoriei sale
Povestea lui Harap-Alb () [Corola-website/Science/316595_a_317924]
-
al cărui caracter evoluează pe parcurs, hiperbolizarea și ironizarea unor tipologii umane reductibile la o singură trăsătură dominantă. Protagonistul nu prezintă puteri supranaturale sau însușiri excepționale dar prin trecerea probelor de pe parcurs dobândește o serie de calități psiho-morale necesare unui crai „mare și tare”. Numele personajului reflectă condiția duală de slugă (Harap) de origine nobilă (Alb), dar și o sugestie cromatică de alb/negru care sugerează starea intermediară dintre naivitate și maturitate. Reprezintă antagonistul eroului, personaj de o inteligență perfidă, acesta
Povestea lui Harap-Alb () [Corola-website/Science/316595_a_317924]
-
și în Statele Unite. Jackman joacă rolul unui văcar dur și independent, care ajută, fără prea multă tragere de inimă, o aristocrată engleză în expediția ei de salvare a fermei de vite australiene aparținând soțului ei, care era de fapt un crai, și a unui copil aborigen, cu sânge amestecat, pe care ea îl găsește la fermă. Despre film, Jackman spune că "Acesta este în mod clar unul dintre rolurile acelea în care a trebuit să fiu mereu uimit că e real
Hugh Jackman () [Corola-website/Science/316019_a_317348]
-
a III-a IUCN (rezervație naturală de tip speologic), situată în județul Bihor, pe teritoriul administrativ al comunei Roșia. Intrarea se află pe platoul Runcuri, în satul Roșia. (sau Ciur Ponor), este o cavitate de mari dimensiuni din Munții Pădurea Craiului. Accesul în peșteră este și punctul de intrare a pîrîului Ciurului în subteran. Acesta, după un parcurs scurt față de lungimea peșterii, se varsă printr-o cascadă în cursul de apă al galeriei principale. Direcția peșterii urmărește axul longitudinal arcuit al
Peștera Ciurul Ponor () [Corola-website/Science/321077_a_322406]
-
Alexandru Flechtenmacher (Uvertura națională moldavă), Gheorghe Burada (Uvertura națională), Eduard Wachmann (Uvertura națională), Eduard Caudella (Moldova, 1913, uvertură programatică pentru orchestră), Leon Klepper (uvertură festivă), Alfonso Castaldi (Uvertură pentru orchestră, 1902, dedicată sculptorului Frederic Storck), Ciprian Porumbescu (uvertură la opereta Crai Nou), Eugen Doga (Două uverturi pentru orchestră simfonică, în 1958 și 1984), Dan Dediu (uvertura pe teme săsești), Nicolae Brânzeu (Uvertură sportivă "UTA" - 1969), George Draga („Uvertura de concert” Nr.1, 1984), Emilian Ursu (1877 : „Uvertură festivă”, 1987).
Uvertură () [Corola-website/Science/321087_a_322416]
-
(sau Cubleș), din Munții Pădurea Craiului, este printre primele peșteri din țară ce au prezentat interes pentru cercetători și turiști. Intrarea se găsește în versantul stîng al văii Blaju afluent de drepta al văii Vida, înainte de confluența cu valea Cubleș. La baza versantului se găsește un
Peștera Pietrarului () [Corola-website/Science/321234_a_322563]
-
revista „Patria“ condusă de Ion Agârbiceanu care i-a dat supranumele „Cheatră“. Editorial a debutat în anul 1933 cu romanul „Neamul nevoii“, Editura Anca din Cluj. A contribuit la întemeierea revistelor „Lanuri" (Mediaș, 1933-1939), alături de George Popa și Mihai Axinte, „Crai nou" (Cluj, 1937) și „Detunata" pe care o și conduce (Alba Iulia, 1943-1944), alături de Ioan Popa-Zlatna și I.V. Munteanu. S-a afirmat în poezie încă în anii interbelici, ca făcând parte din generația tânără a poeților, alături de Mihai Beniuc, Aron
Vasile Copilu-Cheatră () [Corola-website/Science/321568_a_322897]
-
Călin Baciu). În prezent, lucrează ca redactor la revistele „România pitorească” și „Bucovina forestieră” (revistă tehnico-științifică de silvicultură); colaborează cu articole la revistele „Pădurea noastră”, „Vânătorul și pescarul român” (revista Asociației Generale a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi din România), „Magazin”, „Crai nou”, „Artemis”, „Diana”, sau „Formula AS”. În anul 2006, Casian Balabașciuc a adunat o serie de povești despre huțuli și viața aspră a acestora într-un volum intitulat "„Stranii povestiri huțule”". A publicat apoi și alte volume: "„Tainele din Smidovatic
Casian Balabașciuc () [Corola-website/Science/321774_a_323103]
-
la 14 octombrie 1853 compozitorul Ciprian Porumbescu, cel de-al doilea copil al lui Iraclie și al Emiliei Porumbescu și autorul imnurilor naționale "Trei culori", "Pe-al nostru steag e scris Unire", al nemuritoarei "Balade" și al primei operete românești "Crai nou". Părintele Iraclie s-a dovedit un gospodar harnic, reușind să construiască o casă nouă și încăpătoare. Între anii 1859-1864, și-a petrecut verile la Șipote compozitorul Carol Miculi, directorul Conservatorului din Lemberg. El venea aici pentru a culege cântece
Iraclie Porumbescu () [Corola-website/Science/320860_a_322189]
-
originar din Sucevița și anterior preot la Șipotele Sucevei (azi în Ucraina). Preotul Iraclie era tatăl lui Ciprian Porumbescu (1853-1883), autorul imnurilor naționale "Trei culori", "Pe-al nostru steag e scris Unire", al nemuritoarei "Balade" și al primei operete românești "Crai nou". La mijlocul secolului al XIX-lea în sat trăia o colonie de țigani lăutari. În 1866, an de foamete cumplită, un țigan bătrân a venit la ușa preotului cerșind de mâncare. El i-a vândut părintelui Iraclie o vioară veche
Biserica Sfântul Dumitru din Ciprian Porumbescu () [Corola-website/Science/320884_a_322213]
-
Buckingham și Castelul Windsor nu puteau concura cu splendorile Palatului de Iarnă. Vizitele constante la soacra sa la Castelul Windsor și Osborne în Isle Wight erau plictisitoare. Compania reginei era opresivă, nopțile târzii erau obositoare iar soțul ei era un crai. Dintre cumnații ei, s-a apropiat de cei doi mai mici: Prințul Leopold și Prințesa Beatrice. Mândră de inteligența ei, ea o considera pe Alexandra, Prințesă de Wales, neghioabă. Când a vizitat Scoția, Maria Alexandrovna a înghețat în dormitorul ei
Maria Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/315304_a_316633]
-
revelații gata să mă salveze, trăiesc ore de melancolie dulce, mi se topește voința și nu știu singur ce ar fi mai bine, să urmez ispitele și să caut ce s-a păstrat sau să nu mă ating de nimic.” (Crai nou, 23 mai 2009) Pan Solcan a urmat școala primară în Botoșana. Cursurile liceului le-a făcut la liceul „Ștefan cel Mare” din Suceava. Este licențiat în științe politice (la București). Pan Solcan a locuit până în 1968 la Suceava. A
Pan Solcan () [Corola-website/Science/321382_a_322711]
-
pentru un romancier, experiențele, oricare ar fi fost ele, capătă alte semne, stă în puterea lui să le convertească după legi numai de el știute, substituind lumile unele altora, în speranța că va lua ființă un imperiu numai al său.” (Crai nou, 23 mai 2009) Între 1968 și 1975 a lucrat în redacția centrală a ziarului „România liberă”, ca redactor, șef de secție și redactor-șef adjunct. Între 1975 și 1990 a făcut parte din redacția revistei „Tribuna României” (unde a
Pan Solcan () [Corola-website/Science/321382_a_322711]
-
79), iulie 1988; Nicolae Bârna, în „România literară”, nr. 29, 20 iulie 1989; Claudiu Constantinescu, în „România literară”, nr.5, 31 ianuarie 1991; Daniel Cristea Enache, în „Adevărul literar și artistic”, nr.440, 20 octombrie 1998; Niadi Cernica, în ziarul „Crai nou”, Suceava, nr. 2534, 4 decembrie 1999; Onu Cazan, în „Bucovina literară”, nr.4(110), aprilie 2000. Doina Cernica, pagină realizată la aniversarea a 85 de ani de la nașterea lui Pan Solcan, în ziarul „Crai nou”, 23 mai 2009, p.
Pan Solcan () [Corola-website/Science/321382_a_322711]
-
1998; Niadi Cernica, în ziarul „Crai nou”, Suceava, nr. 2534, 4 decembrie 1999; Onu Cazan, în „Bucovina literară”, nr.4(110), aprilie 2000. Doina Cernica, pagină realizată la aniversarea a 85 de ani de la nașterea lui Pan Solcan, în ziarul „Crai nou”, 23 mai 2009, p. 5. Mariana Ionescu, articolul despre Pan Solcan în "Dicționarul general al literaturii române", vol.6, București, Editura Univers Enciclopedic, 2007, pp. 288-289. Aurel Sasu, biografia lui Pan Solcan, în "Dicționarul biografic al literaturii romane M-
Pan Solcan () [Corola-website/Science/321382_a_322711]
-
și Nicolae Petra-Petrescu care pe atunci era director al Băncii Albina din Sibiu. Nicolae Petrescu era tatăl lui Horia Petra-Petrescu cunoscut ca publicist și secretar al Astrei din Sibiu. La "Masa calicilor" s-a organizat pentru prima oară reprezentarea libretului "Crai Nou", al căruit text a fost scris de Vasile Alecsandri pe muzică de Ciprian Porumbescu, sub auspiciile "Reuniunii române de cântări" din Brașov din anul 1881. În rolul principal al operei lui Porumbescu a jucat învățătorul Zosim Butnariu, care datorită
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt), situată în vestul Transilvaniei, pe teritoriul județului Bihor. Aria naturală se află în Munții Pădurea Craiului (partea de nord-vest a Munților Apuseni ce aparțin lanțului carpatic al Occidentalilor), în partea centrală a județului Bihor, pe teritoriul administrativ al comunelor Vadu Crișului și Șuncuiuș și este străbătută de drumul județean DJ108I care leagă satul Bălnaca de Birtin
Defileul Crișului Repede () [Corola-website/Science/324954_a_326283]
-
amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate", publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000) și se întinde pe o suprafață de 219,40 hectare. Aceasta se suprapune sitului de importanță comunitară - - Pădurea Craiului. Defileul Crișului Repede reprezintă o arie naturală de importanță floristică (plante vasculare prezente cu specii de cormofite: feriga, specii de equisetatae: coada calului), faunistică (prin prezența speciilor de mamifere: lup, căprioară, mistreț, vulpe, iepure; păsări, reptile și pești); și geologică
Defileul Crișului Repede () [Corola-website/Science/324954_a_326283]
-
aproximat cu un dreptunghi de 8 x 6,5 km, cam 52 km pătrați. Ca vecini sunt satele/localitățile Boțești, Greci, Schei (jud.DB), Suseni (com. Bogați, Argeș), Beleți, Negrești, Zgripcești, Lențea. Către nord-vest sunt [[munții Iezer-Păpușa]], nord [[Munții Piatra Craiului|Piatra Craiului]], iar în nord-est [[munții Leaota]] și [[munții Bucegi|Bucegii]]. Munții Leota sunt cei mai apropiați, la circa 50 km. Comuna Dobrești are în componență satele Dobrești și Furești fostă proprietate a mânăstirii Râncăciov și clădit de un pâlc
Dobrești, Argeș () [Corola-website/Science/324929_a_326258]
-
un dreptunghi de 8 x 6,5 km, cam 52 km pătrați. Ca vecini sunt satele/localitățile Boțești, Greci, Schei (jud.DB), Suseni (com. Bogați, Argeș), Beleți, Negrești, Zgripcești, Lențea. Către nord-vest sunt [[munții Iezer-Păpușa]], nord [[Munții Piatra Craiului|Piatra Craiului]], iar în nord-est [[munții Leaota]] și [[munții Bucegi|Bucegii]]. Munții Leota sunt cei mai apropiați, la circa 50 km. Comuna Dobrești are în componență satele Dobrești și Furești fostă proprietate a mânăstirii Râncăciov și clădit de un pâlc de refugiați
Dobrești, Argeș () [Corola-website/Science/324929_a_326258]