3,260 matches
-
albă. După zeci și zeci de Încercări, „rateurile noastre”, cum Îi plăcea să spună valetului, rezulta un nod desăvîrșit. „Cravata lui Brummell devine un model pe care mulți se străduiesc să Îl imite, dar care nu e niciodată egalat.” 1 Cravate și cravate: à l’americaine, à l’orientale, à la Lord Byron, „În cascadă”, irlandeză, à la paresseuse... Sau, culme a sfidării, buchetul de violete purtat la gât de către Robert de Montesquiou. Cravata verde a lui Wilde, camelia de la butonieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
zeci și zeci de Încercări, „rateurile noastre”, cum Îi plăcea să spună valetului, rezulta un nod desăvîrșit. „Cravata lui Brummell devine un model pe care mulți se străduiesc să Îl imite, dar care nu e niciodată egalat.” 1 Cravate și cravate: à l’americaine, à l’orientale, à la Lord Byron, „În cascadă”, irlandeză, à la paresseuse... Sau, culme a sfidării, buchetul de violete purtat la gât de către Robert de Montesquiou. Cravata verde a lui Wilde, camelia de la butonieră a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
dar care nu e niciodată egalat.” 1 Cravate și cravate: à l’americaine, à l’orientale, à la Lord Byron, „În cascadă”, irlandeză, à la paresseuse... Sau, culme a sfidării, buchetul de violete purtat la gât de către Robert de Montesquiou. Cravata verde a lui Wilde, camelia de la butonieră a lui Marcel Proust ori savantele combinații florale purtate tot la butonieră de Beerbohm. Pe urmele lui Buffon, s-ar putea spune pe bună dreptate că, pentru un dandy, „cravata e omul Însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Robert de Montesquiou. Cravata verde a lui Wilde, camelia de la butonieră a lui Marcel Proust ori savantele combinații florale purtate tot la butonieră de Beerbohm. Pe urmele lui Buffon, s-ar putea spune pe bună dreptate că, pentru un dandy, „cravata e omul Însuși”. Dar cravata nu e cravată dacă nu se cumpără de la Chavret (ca și fularele, de altfel). De unde vine Însă cravata? De la cavalerii croați, care purtau În jurul gâtului fâșii de pânză nu foarte lungi (chiar numele ei rezultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
a lui Wilde, camelia de la butonieră a lui Marcel Proust ori savantele combinații florale purtate tot la butonieră de Beerbohm. Pe urmele lui Buffon, s-ar putea spune pe bună dreptate că, pentru un dandy, „cravata e omul Însuși”. Dar cravata nu e cravată dacă nu se cumpără de la Chavret (ca și fularele, de altfel). De unde vine Însă cravata? De la cavalerii croați, care purtau În jurul gâtului fâșii de pânză nu foarte lungi (chiar numele ei rezultă dintr-o pronunțare alterată cuvântului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
camelia de la butonieră a lui Marcel Proust ori savantele combinații florale purtate tot la butonieră de Beerbohm. Pe urmele lui Buffon, s-ar putea spune pe bună dreptate că, pentru un dandy, „cravata e omul Însuși”. Dar cravata nu e cravată dacă nu se cumpără de la Chavret (ca și fularele, de altfel). De unde vine Însă cravata? De la cavalerii croați, care purtau În jurul gâtului fâșii de pânză nu foarte lungi (chiar numele ei rezultă dintr-o pronunțare alterată cuvântului croat). Abia adusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de Beerbohm. Pe urmele lui Buffon, s-ar putea spune pe bună dreptate că, pentru un dandy, „cravata e omul Însuși”. Dar cravata nu e cravată dacă nu se cumpără de la Chavret (ca și fularele, de altfel). De unde vine Însă cravata? De la cavalerii croați, care purtau În jurul gâtului fâșii de pânză nu foarte lungi (chiar numele ei rezultă dintr-o pronunțare alterată cuvântului croat). Abia adusă În Franța la marile curți din veacul al XVII-lea și al XVIII-lea, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de rezistență a ținutei dandy e, cum s-a văzut, Brummell Însuși. Să existe vreo continuitate Între fâșiile albe, scrobite, ale acestuia și cele negre, de saten, Înnodate neglijent, stil Byron, sau cele din muselină brodată, cu nod american și cravatele (Înguste/late, lungi/scurte, uni/cu modele), eșarfele, papioanele, lavalierele, fularele purtate până azi de unii bărbați care vor să iasă cumva din tipare? Poate că da. Cu nimic mai prejos este un alt accesoriu de preț al dandy-lor „istorici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
a sporit tristețea Domnișoarei; dar el Îi ceru să-și Îngrijească ținuta, În ciuda necazului care o făcuse să slăbească. Ea Îl iubea cu aceeași idolatrie fizică, fără de care nu există dragoste. (A se vedea fermecătoarea poveste a panglicii roșii de la cravata lui Lauzun, când s-au revăzut În Flandra - volumul VI din Memorii). Nici chiar după ruptura nefericită nu a ajuns la capătul nemaipomenitelor cruzimi pe care Lauzun le Înfigea, precum cuiele, În sufletul acela, fermecat de el. Într-o bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mare; obrajii, rași cu grijă, contrastau prin culoarea lor albăstruie, catifelată de pudra de orez, cu nuanțele roșiatice ale pomeților; gâtul, de-o eleganță și de-o albeață feminine, se Înălța liber din gulerul răsfrânt al cămășii prinse cu o cravată Îngustă de mătase indiană În pătrățele. Purta un palton din stofă neagră, lucioasă și strălucitoare, un palton de culoarea alunei, ciorapi albi și pantofi lăcuiți, totul foarte curat și corect, cu o notă voită de simplitate englezească, ascunzând parcă intenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
petit-diner pe Macready 1, John Forster 2, Maginn 3, Talfourd 4, Sir Wentworth Dilke 5, pe poetul John Clare 6 și pe alții. Asemenea lui Disraëli7, a hotărât să uimească orașul ca dandy și frumoasele sale inele, acul său de cravată cu o camee antică și mănușile lui din piele de ied, de culoarea palidă a lămâii, erau bine cunoscute și erau cu adevărat privite, de către Hazlitt 1, ca fiind semnele unei noi maniere În literatură, pe când părul său bogat, cârlionțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Violet? Se întoarse către ea. — Tocmai am ajuns. Direct de la aeroport. —Violet, așa ceva e pur și simplu inacceptabil, spuse Philip Cantley cu asprime. Își strânsese părul grizonant într-o coadă de cal minusculă, la spate, iar în jurul gâtului purta o cravată lată, nu prea strânsă, asemenea unui dandy din secolul optsprezece. Nu-i mai lipsea decât un baston cu măciulie de argint pe care să-l răsucească. Își așternu privirea asupra ei, cu ochii de un negru perfect, asemenea semințelor unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dus. GRUBI (Către AL DOILEA BĂRBAT.): L-a prins? AL DOILEA BĂRBAT (Privind în groapă.): Nu știu. Cred că da. PRIMUL BĂRBAT (Ușor nervos.): De ce nu începe? De ce? BRUNO: Nu e încă timpul. (PRIMUL BĂRBAT își scoate pălăria, își desface cravata de la gât, se apleacă și soarbe din apă; își reia locul.) PRIMUL BĂRBAT: Întotdeauna sunt nervos când e să înceapă. AL DOILEA BĂRBAT (Către BRUNO și GRUBI.): Așa e el. GRUBI: Nu trebuie să vă enervați, domnule. Așa enervați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
VIOLONCELUL se așază la loc, își scoate batista și începe să se șteargă de sudoare.) BĂRBATUL CU ZIARUL (Fără adresă.): Nu i-am stricat nimic. BĂTRÎNUL CU BASTON: E clar. Omul ăsta e periculos. BĂRBATUL CU ZIARUL (Desfăcându-și nodul cravatei.): Mă tem c-am exagerat și noi puțin... DOAMNA CU VOAL: Măcar o fi-nțeles? BĂRBATUL CU ZIARUL: Să vedem... Poate că măcar de data asta tace. BĂTRÎNUL CU BASTON (Se reașază, epuizat ca după o luptă): Iar se usucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
aventurist. Lasă-mă, totuși, să cred că am dreptul să știu care e scopul acestei excursii nocturne. Nu de alta, dar dacă-mi rup gâtul prin catacombele astea fioroase, măcar să am habar pentru ce n-o să mai pot purta niciodată cravată. Servim o cauză nobilă, n-am nici o Îndoială În această privință; nu cred Însă că va deveni mai puțin nobilă dacă aflu și eu despre ce e vorba. Promit să nu mai spun la nimeni, uite, pe cuvânt. Dacă vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ceea ce, de altminteri, chiar erau (În afara faptului că din ele se puteau face tunele splendide pentru trenulețe). Îl venera pe tata, care recent reconstruise și modernizase școala din sat. Arbora, ca un simbol de modă veche al liber-cugetătorului, o bogată cravată neagră, legată neglijent ca o fundă. Când mi se adresa mie, pe-atunci un băiețel, folosea persoana a doua plural - nu cu rigiditatea servitorilor și nici ca mama În momentele ei de mare tandrețe, când aveam febră mare sau când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
tenul Închis la culoare, ochi verzi-cenușii cu pete ruginii, o mustață neagră, stufoasă și un măr al lui Adam mobil care ieșea În evidență pe deasupra unui inel din aur și opal, sub formă de șarpe, În care era prins nodul cravatei. Avea de asemenea opale pe degete și În butonii de la manșete. Încheietura mâinii fragile și păroase Îi era Înconjurată de un lănțuc de aur și de obicei avea o garoafă roșie la butoniera costumului de vară, gri turturea, gri șoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
În siguranță; dar eu continuam să merg Împleticindu-mă, cu ochii plini de lacrimi fierbinți, tremurând tot de rușine și scârbă față de mine Însumi, văzându-l În minte pe bietul meu prieten, cu fața lui lungă și palidă și cu cravata lui neagră, plictisindu-se În seră sau mângâind câini cu limba scoasă de căldură, În lipsa unei alte ocupații și străduindu-se să-și explice absența mea. Dar să-mi privesc obiectiv demonul! Cu excepția părinților mei, nimeni nu-mi Înțelegea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Mă văd dintr-odată În uniforma unei școli de instrucție pentru ofițeri: mergem din nou agale spre sat, În 1916, și (precum Maurice Gerald și comandantul Henry Pointdexer) am schimbat hainele Între noi - Iuri poartă pantalonii mei albi sport și cravata cu dungi. În scurtul răstimp de o săptămână al șederii lui la noi În acel an, inventasem o ciudată distracție pe care n-am descris-o nicăieri. În mijlocul unui mic teren circular de joacă, În fundul grădinii, exista un leagăn Înconjurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
imagini), veșnic cu un buchet de flori sălbatice În mână, veșnic zâmbitor, veșnic transpirat. În timp ce discutam politicos cu el despre brusca hotărâre a tatei de a pleca la oraș, am Înregistrat simultan și cu egală claritate nu numai florile veștejite, cravata care-i flutura și coșurile de pe volutele cărnoase ale nărilor lui, ci și glăsciorul plicticos al unui cuc ce se auzea de departe, strălucirea unui fluture Queen of Spain, odihnindu-se pe drum și imaginea bine Întipărită În mintea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
pe care ai adoptat-o tu era incomparabil mai artistică și mai scrupuloasă decât cele mai frumoase visuri ale bătrânelor doici din pruncia noastră. Cred că tații burghezi - muncitori cu gulere răsfrânte și pantaloni cu dungi subțiri, tați demni, purtând cravată la birou, atât de diferiți de tinerii veterani americani de azi sau de expatriatul născut În Rusia, fericit și șomer, de acum cincisprezece ani - nu vor Înțelege atitudinea mea față de copilul nostru. Ori de câte ori Îl ridicai În sus, suprasaturat cu terciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
florile ce încă mai răsar. Gânduri de după-amiază călduroasă, în aglomerația din fața ușii doctoriței, mutându-mi trupul de pe un picior pe altul și întrebându-mă, sacadat, cât mi-o mai găsi tensiunea. Nu tresar când apare încă un fost. Costum, cravată, after pătrunzător, mers țanțoș, autoritar. Privește nedumerit viermuiala din fața ușii. Ridică din umeri. Iese afară. Revine. Se interesează „cine-i ultimul“. Iar iese. Revine. „Sunt și eu după.“ Nu mă observă. Nu-l observ. Ne cunoaștem destul de bine. Am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lei chiar în ziua când Lia îmi spusese că hotărâseră la partid să mă facă organizator de grupă (celulă!). Am tocat banii la restaurantul „Favorit“, atunci deschis, continuând distracția la „Melody“. Din ce mi-a mai rămas am cumpărat o cravată de lână, „coadă de păun“, o pereche de butoni suflați în aur și o Biblie, găsită la Anticariatul de pe Bulevard, de peste drum de „Gambrinus“. Fotografiam, fascinat de aparatul primit, într-o frenezie a descoperirii Lumii. Am început cu o țigăncușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
foc, și îi vedeam profilul schițat pe tapetul dungat, cu câteva clipe înainte să observe că mă aflam acolo. Își pusese jacheta cea veche din lână, de culoarea vinului de Burgundia, cum făcea de obicei, și își slăbise nodul la cravată, eliberându-și gulerul cămășii sale albastre. (Doamne, e fascinant cât de multe îmi amintesc, de fapt: bănuiesc că, pe lângă faptul de a fi fost prima scenă a dramei îngrozitoare ce avea să urmeze, fusese și ultima scenă a celeilalte vieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
negru simplu, un sacou vechi de velur bej și o jachetă maro de tweed. Am ezitat o clipă sau două în privința smochingului, apucându-l apoi într-un acces de entuziasm și am zâmbit imaginându-mi cum aș arăta eu la cravată neagră, alături de o Stacey sclipitoare la vreo serată. Stacey în rochie de seară lungă și acoperită cu bijuterii constituia o imagine de preț. Mi-am amintit când Judy și cu mine fuseserăm uimiți că eu o ajutasem să-și dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]