3,021 matches
-
blânde, apoi, fiindcă sângele îmi curgea pe pardesiul meu gris-fer, m-a dus într-o cârciumă din str. Căldărari. Acolo o femeie mi-a spălat rana, a căreia urmă o am și astăzi, și mi-a presă rat făină în creștet. Apoi am ieșit bandajat cu batista pe sub fălci. Ce se petrecuse în ziua aceea? Am aflat apoi că, dis-de-dimineață, un număr de peste 150 de alegători ai Colegiului al doilea se adunaseră la Hotel Dacia, de unde in corpore trebuiau să meargă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
să te înfățișezi așa cum ești! Mă răsucesc în aceste contradicții, zilnic, preocupat de dezacordurile cu mine însumi și cu lumea. Ochii mei sînt albaștri, dar sufletul, deseori, cenușiu. Bocetele mătușii Aneta sînt icnite, întretăiate de sughițuri. Ține mîinile împreunate pe creștet și se frămîntă dintr-un colț în altul al grădinii. Cînd vine lîngă sicriul mamei stă într-un picior: celălalt îl ține îndoit ca berzele. Lucica crede că mătușa Aneta exagerează în exteriorizarea durerii. La fel ar fi plîns și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
desăvîrșit (dar și un creator) de glume. Succesul unui banc îl încînta aproape la fel de mult ca și succesul unui poem. Își privea cu satisfacție auditoriul, trăgea lacom din țigară, își netezea de două-trei ori părul, apoi se scărpina (inimitabil!) în creștet cu degetul mic al uneia dintre mîini, parcă pentru a-și zgîndări din nou spiritul. Lipsa lui astăzi, prima zi a Festivalului Bacovia, a fost comentată mai mult decît prezența altora. Cîțiva dintre scriitorii ieșeni s-au dus să bea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
-i Bran?” Mă privește de-a dreptul contrariat: „Cum, nu știi?!...” Nașa e o femeie căreia îi place să vorbească mult, ca pe scenă. Are și o mimică bună. Poartă basma înnodată la spate, pe care cînd o dă spre creștet, cînd o coboară la baza frunții, pe ochi, astfel că fața ei se luminează și se umbrește de la un moment la altul... „Naș-tu Constantin a murit - îmi spune - în vîrstă de 57 de ani, în 1960, după ce-a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
întîlnit, la distanță de nici o sută de metri, pe Calimandric și pe Miluță Bortă. Ceea ce m-a frapat la ei e nesinceritatea cu care își poartă vîrsta. Primul avea părul vopsit castaniu-roșcat, iar al doilea, care e profesor, își acoperise creștetul gol cu o meșă ridicată de la o tîmplă spre cealaltă. Chelie „deasă” (vorba glumețului) am și eu, dar nu mi-o ascund sub vopseli sau tunsori sofisticate. O port cinstit, chiar de dinainte de a-l fi citit pe Marțial, care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
prin dormitoare, cantină, infirmerie etc. pentru a ni se arăta că aci sînt „condiții corespunzătoare”. Dar cînd „documentarea” noastră era aproape de sfîrșit, ne-a ieșit în cale un băiat cu o figură prostatică și cu o rețea de cicatrice pe creștet. Stătea pe niște trepte la soare. Cînd a spus „Bună ziua!”, am observat că are dinții în forma unui o răsturnat. „De ce boală suferă?” însoțitorul nostru s-a făcut mai întîi că nu ne aude întrebarea. Mi-a răspuns abia cînd
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
-se în Spania, la Málaga, unde își trăiește ultimii ani. Acum îi apar la Editura Asociației Culturale Hispano-Române din Salamanca, coordonată de Aureliu Răuță, trei noi volume de versuri în limba română: Pete de lumină (1980), Coasta soarelui (1982), În creștetul luminii (1984), și o carte de poeme în limba spaniolă, El Encanto Andaluz (1985). Poetul cultivă în Pete de lumină revolta neputinței în fața ravagiilor istoriei, complinită de tema reconstituirii nostalgice a universului românesc tradițional. „Un pumn de bărăgan din țară
GREGORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287352_a_288681]
-
să știi că - acest slavon da, moale / L-am fost rostit plecați umili din șale. / În el e un trecut zăcut ca o lingoare, / Și rădăcina lui încă mă doare. // Dar tot mai fulgeră - Parâng - iarăși să știi / - Destin cu creștet sus ne-nfrânt de vitregii - / Străbunul nu, prin oarbele potrivnicii. Cu el, drum vă croiți spre aspre culmi, spre soare.” Versurile din volumul În creștetul luminii adâncesc treptat nota elegiacă, ca și referința simbolică la un univers tradițional de mult părăsit
GREGORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287352_a_288681]
-
Și rădăcina lui încă mă doare. // Dar tot mai fulgeră - Parâng - iarăși să știi / - Destin cu creștet sus ne-nfrânt de vitregii - / Străbunul nu, prin oarbele potrivnicii. Cu el, drum vă croiți spre aspre culmi, spre soare.” Versurile din volumul În creștetul luminii adâncesc treptat nota elegiacă, ca și referința simbolică la un univers tradițional de mult părăsit, în vremuri de crâncenă istorie, și regăsit la vremea amurgului, într-o solaritate patetică, de dincolo de lume. Aici încărcătura biblică a poeziei atinge notele
GREGORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287352_a_288681]
-
ca și la Tudor Arghezi sau la V. Voiculescu, devine esențial la vremea senectuții. SCRIERI: Țara Demiurgului, București, 1942; Poeme pentru cruciați, București, 1943; Poeme pentru frații mei, München, 1953; Pete de lumină, Salamanca, 1980; Coasta soarelui, Salamanca, 1982; În creștetul luminii, Salamanca, 1984; El Encanto Andaluz, Madrid, 1985. Repere critice: Nichifor Crainic, Al. Gregorian, poet al războiului, G, 1943, 4; Eugen Lozovan, Poezia lui Alexandru Gregorian, „Stindardul” (München), 1980, 143; Vintilă Horia, „Pete de lumină”, „Revista scriitorilor români” (München), 1981
GREGORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287352_a_288681]
-
1943, 4; Eugen Lozovan, Poezia lui Alexandru Gregorian, „Stindardul” (München), 1980, 143; Vintilă Horia, „Pete de lumină”, „Revista scriitorilor români” (München), 1981, 18; Ioan I. Mirea, Despre poezie cu Alexandru Gregorian, „Revista scriitorilor români” (München), 1983, 20; Dumitru Ichim, „În creștetul luminii”, „Cuvântul românesc” (Hamilton, Canada), 1985, septembrie; Românii, 173-174; Popa, Ist.lit., I, 637-638; Nicolae Florescu, Menirea pribegilor, București, 2003, 182-192; Manolescu, Enciclopedia, 366-368. N.Fl.
GREGORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287352_a_288681]
-
registrul simbolist (reveria agonică, respingerea și în același timp atracția față de citadinul maladiv, amurgul în acorduri de clavir sau de marș funebru), se convertește în secvențe ce țin de imaginarul suprarealist: „Să mă sculptez într-un ghețar de vers/ Cu creștet înclinat spre Nadir,/ Ori în genuni deschise de clavir/ Să mă cobor cu foc din Univers” (Sonet). Pădure adormită (1941) marchează un regres în privința laturii imagistice, suitele metaforice simplificându-se, diminuându-se numeric și cedând locul unui lirism din ce în ce mai discursiv
GHEORGHIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
vreo calamitate naturală inevitabilă, ci a provenit de la oameni în carne și oase, cu exces de zel, care după ce rupeau în bătaie oasele deținuților sau a celor arestați la anchetă, mergeau acasă și cu aceleași mâini își mângâiau copiii pe creștet sau nevestele pe sâni. S. Ț.: Nu, dar ce, ei spuneau cum îi cheamă? Și apoi, acolo ei nu mergeau cu numele lor, aveau nume conspirative, își spunea George Văsii când pe el îl chema Marinescu Iulian. C. I.: Comuniștii
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
precum : * Subliniați, apoi scrieți cuvintele și expresiile frumoase din lecția "Veverița", după Mihail Sadoveanu sau “Primăvara”, după Mihail Sadoveanu. * Dezvoltați propozițiile: "Păsările au plecat" sau “Zarzărul a înflorit”. * Alcătuiți propoziții cu expresiile: “țara ca un fagure de miere", “munți cu creștet de aramă”, “ape line”, “iarbă de mătase", “ fluturi albi cum e omătul" etc. * Scrieți cât mai multe cuvinte care se potrivesc cu cuvintele clasă, coleg, floare, carte, vacanță. c) Elevii cu defecte de vorbire trebuie depistați din timp și îndrumați
Compunerile şcolare : forme eficiente de stimulare a creativităţii elevilor by Elena Sonea () [Corola-publishinghouse/Science/653_a_1256]
-
viziunilor politice dintre popoarele Europei. „Ce urmează pentru frontierele UE?” este, după cele două referendumuri, o întrebare ce rezultă din încâlcitele dileme despre identitate și despre viitorul Europei. Specialiștii își pot permite să fie pesimiști și chiar să jelească la creștetul Europei, după cum am citit în mass-media ultimelor zile. Totuși, ca reprezentant al unui guvern european, deși încă nu al unei țări membre a UE, sunt obligat să gândesc pozitiv. Optimismul meu decurge din faptul că Uniunea Europeană a fost de la început
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
o componentă germanică a formației lor, au manifestat, cu toate acestea, un interes aparte pentru expresionism. Dar să precizăm un aspect definitoriu al creației lui Aron Cotruș. "Noul patos" emblematic al expresionismului tindea spre postura artistului mesianic ce proclamă, peste creștetele mulțimii anonime, adevăruri transpersonale. Unul din doctrinarii de căpetenie ai curentului, Wilhelm Wörringer, scria că numai în strigăt se pierde timbrul individual, că numai prin strigăt se atinge iluzia unei comuniuni, strigătul omului solitar fiind apt a se preschimba într-
Metalirismul lui Aron Cotruș (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12535_a_13860]
-
babe" (EZ 1632, 1997); "juna cu fața roșie ca sfecla" (EZ 3375, 2003); "cum se exprima nu de mult la TV o jună" (România liberă = RL 986, 1993); Mireasa colecției Levintza a stârnit ropote de aplauze: juna a purtat pe creștet o coroană cu țepi" (Adevărul 29.04.2002) etc. Sinonimul ironic și depreciativ al cuvîntului diplomă este patalama: "Un incompetent care vine și se plînge pe la instituții că are patalama, dar nu găsește slujbă" (EZ 2522, 2000); categoria exclusiv negativă
Ironii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12583_a_13908]
-
de albine sau numai amintiri? Curând - ce-aproape-i ora! - va trece peste soare luceafărul de seară, cu stranii licăriri, să-mi aburească geamul cu brumi prevestitoare. Stelă funerară O umbră joacă ramul pe piatra unei umbre. Pornind din vechi adâncuri, pe creștete ne-adie apropiata seară și largi azururi sumbre alină'n ape moarte conturul tău, vecie. Vecernie Ca stropi de ploaie toaca, și clopotul furtună. Isus, pășind pe valuri, dă serilor de știre și-amurgul din zăvoaie azurul și-l adună
Jocuri poetice by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11366_a_12691]
-
lăsați să completăm...), văzut la televizor, povestitorul Farid, vorbind despre berberi. Dintr-o lume inocentă, lenevoasă, care doar se joacă de-a viteza o prozatoare cu matriță de poetă fasonează scene de basm de azi, așezînd un joben sclipicios pe creștete ce mai păstrează încă rosătura de la pălărie. Un soi de magie au ralenti, ca făcută de un Merlin cam ticăit, umple golurile de realitate cu ,viziuni", cu semințele încolțite ale unor flori ciudate, nici Papaver somniferum, nici fleur de la lune
Bouquet garni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11382_a_12707]
-
cînd pleacă școlarii rahitici/ și-n plaje sîngeră macul sălbatic/ cheag tușit în amiaza fragedă" (ibidem). Alteori imaginea se zbîrlește, devine aspră în tăietura-i inconformistă: ,Iubita mea cu nervii negri/ gura închisă și dură/ părul de fier încordat pe creștet,/ ce vedenii sapi în perne cu fruntea" (Stelele...). Însă intervine un vector cerebral al plăsmuirii poetice, opus mareei imaginarului care lunecă precum o îngînare a principiului heraclitean, reținut din spectacolul fenomenal al lumii. în unele secvențe poetul își recomandă conștiința
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
mîinile bătrînilor rotunjesc în zer un creier de schimb" ( Lentilă). Sau: "un pumn de vînt/ învățat să bată măsura/ în fortăreața de carbon a melancoliei" ( se întoarce precum un asin). Sau "moartea un diapozitiv color și moartea cu gaița pe creștet/ aluat dus pe scripeți frig luminos pagină de ivoriu / cimpoaiele himerice ce tînguiau/ sub foșnirea uscată a stelei" ( Ochii). Astfel de metafore sînt antiepice deoarece suprimă devenirea, mișcarea, alcătuind un punct final al epicului pe care-l abstrag, ale cărui
Epic și antiepic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13660_a_14985]
-
cu capul înjos, stînd în mîini, sau poate prăbușindu-se în gol, emblemă a unei lumi cu susul în jos, așa cum și titlul dă de înțeles: În coc locuiește o doamnă ( în realitate, cocul, conciul fiind cel care "locuiește" pe creștetul sau pe ceafa unei doamne)... Logica titlului ca și a poemelor-colaje este, formal vorbind, supusă principiului hazardului. Între textul colaj și între imaginea care-l însoțește sau susține ia naștere după lectură o tensiune contrariantă, provocatoare, catapultînd cititorul familiarizat cu
Herta Müller by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13697_a_15022]
-
laborator tombal în care poezia se contemplă în emitent în virtutea unui legământ pe viață și pe moarte. „Am venit pe lume/, c’era una sera c’era/, Sub priveghiul Moirei/: Vae-nera, Venera.../ (...) Mi-e refugiu Templul trecutului meu/ sărutat pe creștet doar de Dumnezeu.”
Viaticum by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13108_a_14433]
-
Dan Croitoru Deși ne-am fi așteptat, poate, ca tăcerea exilului parizian al Ioanei Crăciunescu să fie, după opt ani de zile, în sfârșit spartă, ei bine acest lucru nu s-a întâmplat decât pe jumătate. Astfel, volumul Creștet și gheare / Du front et du griffes apărut la Editură Cartea Românească (în condiții grafice care nu-i fac, de această dată, cinste) include o bună parte din versurile mai vechi ale Ioanei Crăciunescu. Acestora din urmă (sau, poate, și
Vulnerant omnes, ultima necat by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17676_a_19001]
-
Ultima cardiograma). Singura certitudine rămâne, prin urmare, moartea. O moarte, cum spuneam, înregistrată oră de oră. Fiecare din acestea își lasă pe trupul nostru urma indelebila, eternă împlinire a vechii inscripții de pe cadranele orologiilor: "Toate rânesc, ultima ucide". Ioana Crăciunescu, Creștet și gheare/ Du front et de griffes, Versiune în limba franceză: Tudor Florian Potra, Cartea Românească, 1998, 129 p.
Vulnerant omnes, ultima necat by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17676_a_19001]