KorAP: Find »[drukola/base=creativ & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...116 117 118 ...443 >

11,061 matches

Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387

s thinking”, Creativity Research Journal, 9, pp. 251-265. Guilford, J.P. (1950), „Creativity”, American Psychologist, 5, pp. 444-454. Guilford, J.E (1970), „Creativity: Retrospect and prospect”, Journal of Creative Behavior, 5, pp. 77-67. Helson, R. (1968), „Generality of sex differences in creative style”, Journal of Personality, 36, pp. 33-48. Helson, R. (1971), „Women mathematicians and the creative personality”, Journal of Consulting and Clinical Psychology, 36, pp. 210-110. Helson, R. (1996), „In search of the creative personality”, Creativity Research Journal, 9, pp. 295-306

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
pp. 444-454. Guilford, J.E (1970), „Creativity: Retrospect and prospect”, Journal of Creative Behavior, 5, pp. 77-67. Helson, R. (1968), „Generality of sex differences in creative style”, Journal of Personality, 36, pp. 33-48. Helson, R. (1971), „Women mathematicians and the creative personality”, Journal of Consulting and Clinical Psychology, 36, pp. 210-110. Helson, R. (1996), „In search of the creative personality”, Creativity Research Journal, 9, pp. 295-306. Hughes, H.S. (1953), Consciousness and society, Vintage, New York. James, W. (1992), „William James on exceptional

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
R. (1968), „Generality of sex differences in creative style”, Journal of Personality, 36, pp. 33-48. Helson, R. (1971), „Women mathematicians and the creative personality”, Journal of Consulting and Clinical Psychology, 36, pp. 210-110. Helson, R. (1996), „In search of the creative personality”, Creativity Research Journal, 9, pp. 295-306. Hughes, H.S. (1953), Consciousness and society, Vintage, New York. James, W. (1992), „William James on exceptional mental states: The 1896 Lowell lecture”, în R.S. Albert (ed.), Genius and eminence (ediția a II-a, pp.

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
pp. 41-52), Pergamon, Oxford (ediția originală: 1896). Kaufman, P. (1926), Essays in memory of Barrett Wendell, Harvard University Press, Cambridge, MA. Kroeber, A. (1944), Configurations of cultural growth, University of California Press, Berkeley. Kubie, L.S. (1961), Neurotic distortion of the creative process, Noonday, New York. MacKinnon, D.W. (1963), „Creativity and images of the self”, în R.W. White (ed.), The study of lives (pp. 251-278), Atherton, New York. MacKinnon, D.W. (1970), „The personality correlates of creativity: A study of American architects

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
Harmondsworlh. MacKinnon, D.W. (1992), „The highly effective individual”, în R.S. Albert (ed.), Genius and eminence (ediția a II-a, pp. 179-193), Pergamon, Oxford. Martindale, C. (1992), The clockwork muse, Basic, New York. Mednick, S.A. (1962), „The associative basis of the creative process”, Psychological Review, 6, pp. 202-232. Minton, H.L. (1988), „Charting life history: Lewis M. Termans study of the gifted”, în J.G. Morawski (ed.), The rise of experiment action in American psychology (pp. 138-160), Yale University Press, New Haven, CT. Muller

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
Johns Hopkins University Press, Baltimore. Naroll, R., Benjamin, E.C., Fohl, F.K., Fried, R.E., Hildreth, R.E., Schaefer, J.M. (1971), „Creativity: Cross-historical pilot study”, Journal of Cross-Cultural Psychology, 2, pp. 181-188. Ochse, R. (1990), Before the gates of excellence: The determinants of creative genius, Cambridge University Press, Cambridge. Pearson, K. (1930), The life, letters, and labours of Francis Galton, vol. 1-3, Cambridge University Press, Cambridge. Prickett, S. (1996), Origins of narrative: The Romantic appropriation of the Bible, Cambridge University Press, New York. Roe, A

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
Cambridge University Press, New York. Roe, A. (1952), The making of a scientist, Dodd, Mead, New York. Roe, A. (1970), „A psychologist examines sixty-four eminent scientists”, în P.E. Vernon (ed.), Creativity (pp. 43-51), Penguin, Harmondsworth. Runco, M.A. (1986), „Divergent thinking and creative performance in gifted and nongifted children”, Educational and Psychological Measurement, 46, pp. 375-384. Runco, M.A., (1993), „Operant theories of insight, originality, and creativity”, American Behavioral Scientist, 37, pp. 54-67. Runco, M.A., Albert, R.S. (1986), „The threshold hypothesis regarding

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
pp. 375-384. Runco, M.A., (1993), „Operant theories of insight, originality, and creativity”, American Behavioral Scientist, 37, pp. 54-67. Runco, M.A., Albert, R.S. (1986), „The threshold hypothesis regarding creativity and intelligence: An empirical test with gifted and nongifted children”, Creative Child and Adult Quarterly, 11, pp. 212-218. Runco, M.A., Richards, R. (în curs de apariție), Eminent creativity, everyday creativity, and health, Ablex, Norwood, NJ. Schneider, S.F. (1996), „Random thoughts on leaving the fray”, American Psychologist, 51, pp. 715-721. Shapin

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
din diverse domenii publică anual sute de articole și cărți despre creativitate, conferințe pe teme interdisciplinare conțin deseori secțiuni despre creativitate, iar programele de îmbunătățire a productivității creatoare la tineri constituie un subiect la ordinea zilei. În timp ce pentru investigarea fenomenului creativ se apelează la diverse tipuri de abordări, majoritatea lucrărilor dezvoltate pe tema creativității depind de metodologia psihometrică - măsurarea directă a creativității și/sau presupusele sale corespondente la indivizi. Într-adevăr, practic toate studiile despre creativitate fie se bazează pe metode

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
practic toate studiile despre creativitate fie se bazează pe metode de natură psihometrică, fie iau naștere ca reacție la aparentele carențe ale evaluării creativității. Astfel, studiile psihometrice asupra creativității întreprinse în ultimele decenii au format temelia concepției actuale despre fenomenul creativ. Cu toate acestea, abordarea psihometrică este considerabil mai complexă și mai cuprinzătoare decât afirmă criticii (și mulți dintre adepții ei), iar alternativele acestei abordări impun aceleași dificultăți întâmpinate în cadrul măsurării directe a creativității. O examinare detaliată a tehnicilor psihometrice utilizate

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
abordării psihometrice și, într-un final, va fi dezbătută contribuția cercetărilor psihometrice precedente la viitoarele cercetări asupra creativității pe plan psihometric sau metodologic. Evoluția abordării psihometrice Prevalența perspectivei psihometrice este uimitoare dacă luăm în considerare convingerea larg răspândită că fenomenul creativ este imposibil de definit și de măsurat (Callahan, 1991; Khatena, 1982). Încercările de explicare a impactului metodologiei psihometrice vizează, în general, paralela dintre evoluția cercetării creativității și cea a cercetării inteligenței (Gardner, 1988b, 1993a). Din moment ce utilizarea tehnicilor psihometrice predomină în

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
acordat o importanță deosebită în investigarea creativității. Principala cauză a prevalenței perspectivei psihometrice este, probabil, faptul că primii cercetători interesați de creativitate abordaseră deja alte fenomene cognitive din prisma psihometriei și și-au păstrat practica metodologică uzuală în investigarea fenomenului creativ (vezi Cramond, 1993; Gardner, 1993a). Indiferent de motive, abordările psihometrice datează cu mult înaintea discursului prezidențial la APA al lui J.P. Guilford din 1950, în mod tradițional considerată debutul cercetării științifice îndomeniul creativității. Publicarea lucrării lui Galton Inquires into Human

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
60. Trecând în revistă lucrările perioadei respective, Torrance (1979) a sugerat că metodele psihometrice de cercetare a creativității erau dominate de o dihotomie: Există două tipuri de teste de creativitate - teste care implică abilități cognitiv-afective, precum Testul Torrance de Gândire Creativă (...) și teste care intenționează să exploreze un sindrom de personalitate, precum Inventoriul biologic Alpha... Unii pedagogi și psihologi au încercat să stabilească dacă procesul creator poate fi considerat un sindrom de personalitate caracterizat prin receptivitate la experiență, spirit de aventură

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
Alpha... Unii pedagogi și psihologi au încercat să stabilească dacă procesul creator poate fi considerat un sindrom de personalitate caracterizat prin receptivitate la experiență, spirit de aventură și încredere în sine și dacă procesele cognitive ale gândirii logico-raționale din cadrul gândirii creative sunt identice cu procesele utilizate de copiii cu coeficiente de inteligență superioare (p. 360). În mare parte sub influența contribuțiilor lui Amabile (1983), Torrance (1979) și ale cercetătorilor și teoriticienilor care au avansat sisteme teoretice de dezvoltare creativă mai complexe

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
din cadrul gândirii creative sunt identice cu procesele utilizate de copiii cu coeficiente de inteligență superioare (p. 360). În mare parte sub influența contribuțiilor lui Amabile (1983), Torrance (1979) și ale cercetătorilor și teoriticienilor care au avansat sisteme teoretice de dezvoltare creativă mai complexe (ca, de pildă, Csikszentmihalyi, 1988; Wahlberg, 1988), abordările psihometrice în cercetarea creativității au depășit granițele orientării tradiționale cognitive și de personalitate descrise de Torrance. În timp ce decenii de-a rândul puțini cercetători (printre care J.P. Guilford, E.P. Torrance și

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
în vedere tendința experimentaliștilor de a manipula în cadrul experimentelor aspectele cognitive, rezolvarea unor probleme și, într-un grad mai redus, aspectele produselor creativității, în timp ce psihometriștii se axează pe corelația dintre variabilele personalitate, mediu și creativitate și pe procesele și produsele creative expuse în secțiunea următoare. Abordarea istoriometrică este cel mai bine redată în prolificele lucrări ale lui Simonton, care a îmbunătățit considerabil metodologia aplicată decenii de-a rândul în cercetarea excelenței (de exemplu, Cattell, 1963; Dennis, 1956; Lehman, 1953; Roe, 1952

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
dintre variabilele prin care se exprimă activitatea cerebrală, cercetătorii pot identifica și evalua activitatea în zone specifice ale creierului, din moment ce fiecare zonă este implicată în activitatea cognitivă. Deși o abordare „neurometrică” poate întâmpina probleme similare abordării psihometrice tradiționale (definirea sarcinii „creative”, precizia măsurării ș.a.), acest apendice la abordarea psihometrică este promițător pentru studiul viitor al creativității. Abordarea biografică sau studiul de caz, unde cercetătorul alcătuiește studiile de caz ale creatorilor de marcă prin intermediul metodologiei cercetării calitative, se deosebește net de abordarea

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
asemenea, indispensabile cercetării creativității prin referința lor la situațiile excepționale (prin urmare, incontestabile) de creativitate (de exemplu, Gruber, 1981; Wallace și Gruber, 1989). O asemenea definiție exclusivistă a creativității le permite biografilor să evite problemele și dilemele din jurul definirii conceptului creativ cu care s-au confruntat adepții celorlalte abordări metodologice. Recent, Gardner (1988a, 1993a) și colaboratorii lui (Feldman, Csikszentmihalyi și Gardner, 1994; Gardner și Nemirovsky, 1991) au dezvoltat și promovat o a șasea tehnică, ce, în opinia lor, îmbină metodologia biografică

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
produs, proces, mediu, influență) și cadrul temporal în care sunt colectate datele reprezintă cele mai semnificative deosebiri. Domeniile specifice ale cercetării psihometrice Cele patru domenii specifice în care se aplică metode psihometrice în cercetarea creativității se traduc prin investigarea procesului creativ, a factorilor de personalitate și a corelatelor comportamentale ale creativității, a caracteristicilor produselor creatoare și ale mediului stimulativ creativității. Secțiunea de față conține o trecere în revistă a contribuțiilor semnificative și recente în fiecare dintre domeniile descrise și se încheie

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
domeniul creativității în ultimele decenii care pot fi găsite și în alte lucrări (Callahan, 1991; Davis, 1971, 1989; Hocevar, 1981; Hocevar și Bachelor, 1989; Houtz și Krug, 1995; Hunsaker și Callahan, 1995; Kaltsounis, 1971, 1972; Kaltsounis și Honeywell, 1980). Procesele creative Misiunea de cuantificare a procesului creativ, în principal cu ajutorul bateriilor de teste de gândire divergentă, a făcut lumină asupra cercetării psihometrice a creativității. Majoritatea criticilor și reacțiilor adverse la metodele de evaluare a creativității s-au orientat în special (dar

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
pot fi găsite și în alte lucrări (Callahan, 1991; Davis, 1971, 1989; Hocevar, 1981; Hocevar și Bachelor, 1989; Houtz și Krug, 1995; Hunsaker și Callahan, 1995; Kaltsounis, 1971, 1972; Kaltsounis și Honeywell, 1980). Procesele creative Misiunea de cuantificare a procesului creativ, în principal cu ajutorul bateriilor de teste de gândire divergentă, a făcut lumină asupra cercetării psihometrice a creativității. Majoritatea criticilor și reacțiilor adverse la metodele de evaluare a creativității s-au orientat în special (dar nu și exclusiv) asupra „testelor de

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
reacțiilor adverse la metodele de evaluare a creativității s-au orientat în special (dar nu și exclusiv) asupra „testelor de creativitate”. În același timp, decenii de-a rândul, cercetătorii, alături de educatori, au întrebuințat din plin teste de evaluare a procesului creativ și testele de gândire divergentă au rămas modalitatea favorită de măsurare a procesului și potențialului creativ. Preponderența utilizării testelor de gândire divergentă este vizibilă mai ales în școli (Hunsaker și Callahan, 1995). Testele de gândire divergentă îi solicită individului să

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
exclusiv) asupra „testelor de creativitate”. În același timp, decenii de-a rândul, cercetătorii, alături de educatori, au întrebuințat din plin teste de evaluare a procesului creativ și testele de gândire divergentă au rămas modalitatea favorită de măsurare a procesului și potențialului creativ. Preponderența utilizării testelor de gândire divergentă este vizibilă mai ales în școli (Hunsaker și Callahan, 1995). Testele de gândire divergentă îi solicită individului să genereze mai multe reacții la un stimul specific, total contrar majorității testelor standardizate de performanță și

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
la un stimul specific, total contrar majorității testelor standardizate de performanță și aptitudini care reclamă un singur răspuns corect. Sublinierea rolului fluenței, denumită și fluență ideatică sau ideație, se datorează percepției ei drept componentă-cheie, însă, evident, nu unică a procesului creativ. Printre primele teste de gândire divergentă se numără testele de construcție divergentă ale lui Guilford (1967b), Matricea morfologică a Intelectului uman (Structure of the Intellect - SOI), Testele Torrance (1962, 1974) de Gândire Creativă (Tarrance Tests of Creative Thinking - TTCT) și

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
componentă-cheie, însă, evident, nu unică a procesului creativ. Printre primele teste de gândire divergentă se numără testele de construcție divergentă ale lui Guilford (1967b), Matricea morfologică a Intelectului uman (Structure of the Intellect - SOI), Testele Torrance (1962, 1974) de Gândire Creativă (Tarrance Tests of Creative Thinking - TTCT) și cele ale lui Wallach și Kogan (1965), Getzels și Jackson (1962). Aproape toate testele menționate continuă să fie incluse într-o mare măsură în cercetarea și educarea creativității. Fiindcă spațiul de care dispunem

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]