2,968 matches
-
contactul cu literatura lui Blaga mai însemna ceva: încercarea de a folosi arta unui mare poet pentru întrupare scenică. Blaga a fost un fel de mentor al meu, călăuză prin literatura lui dramatică, și mă refer la Zamolxes, Tulburarea apelor, Cruciada copiilor care mi-au deschis porțile înspre universul sacru. Și atunci în spectacolul meucu toate că nu calitățile de dramaturg ale lui Blaga primează în acest text, ci marea anvergură a gânditorului, a poetuluim-au trimis către adâncimea viziunii tragice. Blaga
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
îi datorează românii lansarea în istoriografia europeană medievală a acestei teme a latinității neamului lor − idee prezentă și mai devreme în documente externe, dar necontextualizată atât de precis într-un program de prozelitism, cu scopul integrării lor într-o nouă cruciadă anti-otomană (a se vedea pe larg în lucrarea lui Armbruster). În acest întreg context de "redescoperire" de către Occident și de consacrare documentară a elementului "roman" din identitatea românească, motivația era în primul rând de ordin religios, fiind folosit ca argument
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
populație bizantină, când sunt pomeniți totuși în secolul X; deși ortodocși, nu au fost niciodată cetățeni cu drepturi depline ai imperiului bizantin; deși vorbitori de limbă cu rădăcini latine, nu devin catolici; deși se implică alături de catolici în proiectele de cruciadă, o fac rămânând atenți față de ei la apărarea identității lor ortodoxe; deși creștini ortodocși, rămân "latini", înconjurați din trei părți de populații de limbă slavă. Ideea bizantină ajunge astfel [după Constantin Cantacuzino, n.n.] să se disjungă în două elemente: Imperiul
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
venit dinspre domn, ca principal agent al "ridicării la oaste" sub semnul istoriei mereu solicitante. Europa occidentală, după stăvilirea în secolul VIII a invaziei arabe în Peninsula Iberică, prin Carol de Martel și Charlemagne, a cunoscut pericolul islamic doar în timpul cruciadelor întreprinse, din ce în ce mai slab organizate în timp și mai puțin eficiente, până la eșecul total al proiectului militar în secolul XV. Expedițiile anti-păgâni lăsau însă acasă o lume care, paradoxal, se hrănea cu fantasmele orientale, până la a le îndrăgi și a le
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
extrem de sugestiv și de Eliade (Meșterul Manole 30-31). Ștefan nu dorea să realizeze prin programul său o preluare pasivă a moștenirii bizantine, ci viza chiar refacerea imperiului creștin din orient și, de aceea, reluarea concertată de către toate puterile europene a cruciadei împotriva musulmanilor, după ce el însuși le-ar fi dat o lovitură de la nord de Dunăre. Ideea ambițioasă a marii campanii anti-otomane nu apare doar în documentele de cancelarie sau în Cronica putneană (Papacostea 148-69; Pippidi 205-16). Dovadă a intrării în
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Atitudini iconoclaste Prăbușirea civilizației grecești, a imperiului lui Alexandru Macedon, afirmarea și transformarea radicală a imperiului roman, apariția creștinismului și instituționalizarea lui, ruptura dintre Bizanț și Roma în secolul IV, reluată apoi în diferite forme până în secolul XI, triumful Islamului, cruciadele au fost tot atâtea momente de răscruce, și pentru istoria imaginii, și pentru structurile puterii, reflectate deopotrivă în imaginarul politic și religios. Celebra criză iconoclastă din Bizanț, depășită în secolul IX, își va spune cuvântul mai târziu în istoria mentalităților
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
History. The Dynamics of Historiographical Topology. Amsterdam: Koninklijke Nederlandse Akademie, 1989. ---. History and Tropology. The Rise and Fall of Metaphor. Berkeley: U of California P, 1994. ---. Historical Representation. Standford: Standford UP, 2001. Arh. Crysostomos. Relațiile dintre ortodocși și romano-catolici. De la cruciada a IV-a până la controversa isihastă. București: Vremea, 2001. Ariés, Philippe și Georges Duby. Istoria vieții private. București: Meridiane, 1994-1996. [1985-1987] Ariés, Philippe. Omul în fața morții. București: Meridiane, 1996. 2 Vol. [1977] ---. Timpul istoriei. București: Meridiane, 1997. [1954] Armbruster, Adolf
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
nespectaculoase este efectuarea stagiului militar în marină, când a putut naviga între Marea Neagră și Mediterană, vizitând și zone din Turcia și Grecia. Debutează la „Dimineața copiilor” în 1924 și publică mult timp versuri în „Adevărul literar și artistic”, „Cuvântul liber”, „Cruciada românismului”, „Curentul magazin”, „Caiet de poezie” (suplimentul „Revistei Fundațiilor Regale”), mai târziu în „Flacăra”, „Gazeta literară”, „Iașul literar”, „Luceafărul”, „Scrisul bănățean”, „Tribuna”, „Viața românească” ș.a. În 1935 îi apare primul volum, Pași spre lumină, ulterior devine membru al grupării poetice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289496_a_290825]
-
sunt motivele principale. E posibil. Dar, cel puțin În ceea ce privește justificarea sa, războiul a fost Întotdeauna prezentat publicului american drept o luptă a binelui cu răul. În timpul Războiului Rece, eforturile noastre de a Îngrădi expansiunea comunistă au fost văzute ca o cruciadă morală Împotriva „comunismului ateu”. Spre sfârșitul Războiului Rece, președintele Regan a descris Uniunea Sovietică ca pe un „Imperiu al răului”. După căderea comunismului, acul busolei noastre morale s-a Întors spre pericolele determinate de regimurile duplicitare și de grupările teroriste
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
a Întors spre pericolele determinate de regimurile duplicitare și de grupările teroriste. După atacurile din 11 septembrie, președintele George W. Bush a mobilizat poporul american referindu-se la eforturile noastre de a-i găsi pe teroriști ca la o mare cruciadă. Mai târziu, președintele s-a referit la Irak, Iran și Coreea de Nord ca la o „Axă răului”. Cu toate că europenii se sperie de imaginile religioase folosite de America pentru a descrie conflictele planetare, retorica Casei Albe găsește o audiență favorabilă În inima
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
domeniile vieții. Progresiștii au introdus eficiența În arena politică și au Început să ceară depolitizarea guvernului și introducerea principiilor științifice de management În toate agențiile și programele guvernamentale. Ne vom ocupa de acest aspect mai pe larg În capitolul 10.) Cruciada eficienței a ajuns chiar și În case și În școli. În 1912, Christine Frederick a scris un articol În influenta revistă Ladies’ Home Journal intitulat „Noua economie menajeră”, cerând soțiilor să adopte metode mai eficiente În gospodăriile lor. Frederick le-
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
catolic și protestant versus ortodoxie și islam), precum și prin procesele istorice legate de națiune, capitalism și democrație. Potrivit lui Mesnil, este vorba aici despre o ,,maladie identitară”, cu rădăcini istorice coborâte până la Carol cel Mare, apoi la Marea Schismă și la cruciada din 1204, fapt ce continuă a produce și azi ,,cartografii mentale” sau ,,rupturi” de civilizație de tipul ,,spațiului Schengen” sau cel al războiului din Kosovo. O atare ideologie - a ,,evitării metisajului” Est-Vest - Înseamnă, În fond, tocmai ,,amnezia trecutului metisat” al
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
iar editorial în 1936 cu placheta Floarea amară. A făcut parte din mișcarea poetică Adonis, alături de Virgil Treboniu, Mihu Dragomir, Mihail Grama, Ion Larian Postolache, Petru Homoceanul ș.a. A colaborat la „Ramuri”, „Convorbiri literare”, „Sfarmă-Piatră”, „Universul literar”, „Azi”, „Românismul”, „Pământul”, „Cruciada românismului”, „Festival”, „Luceafărul”, „Curentul literar”, „Provincia”, „Revista Fundațiilor Regale” ș.a., uneori semnând Emil Gicana. A mai publicat volumele Fântânile tăcerii (1940), Cartea plecărilor (1941), Înalte vânturi (1943; Premiul Academiei Române), reunite parțial în 1969 în culegerea Poarta destinului, împreună cu un ciclu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290643_a_291972]
-
500 de ani. Violența sub orice formă, sub indiferent ce pretext, este complet împotriva învățăturii lui Buddha. Pe bună dreptate s-a afirmat că buddhismul e singura religie universală care n-a cunoscut violența, persecuția ereticilor, Inchiziția, procesele vrăjitoarelor și cruciadele. Învățătura lui Buddha are anumite puncte comune cu filosofia greacă și implicit cu gândirea occidentală, întrucât Grecia a fost leagănul filosofiei occidentale. Bineînțeles, trebuie să avem în vedere și schimburile culturale care au exstat între cele două lumi. Principiul socratic
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
deci înzestrat cu putere din partea autorității divine, încearcă să-și extindă regatul, fiind susținut de Biserică, ce dorea unirea oamenilor din Europa sub îndrumarea Sa. În ciuda schimburilor culturale, neînțelegerile dintre lumea creștină și cea musulmană au erupt în conflicte violente (Cruciadele), cu ecouri până în ziua de astăzi, conflictele religioase ducând la terorism; a fost mai degrabă un conflict între Apus și Răsărit, pentru că și creștinătatea răsăriteană a perceput Cruciadele ca pe o tragedie, iar "eliberatorii" doreau eliberarea cetăților sfinte nu numai
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
neînțelegerile dintre lumea creștină și cea musulmană au erupt în conflicte violente (Cruciadele), cu ecouri până în ziua de astăzi, conflictele religioase ducând la terorism; a fost mai degrabă un conflict între Apus și Răsărit, pentru că și creștinătatea răsăriteană a perceput Cruciadele ca pe o tragedie, iar "eliberatorii" doreau eliberarea cetăților sfinte nu numai de către musulmani, ci și de către "schismatici", adică de către ortodocși. În Orient, cucerirea musulmană nu a avut efectele devastatoare ale Cruciadelor, între comunitățile creștine, musulmane și iudaice stabilindu-se
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
și Răsărit, pentru că și creștinătatea răsăriteană a perceput Cruciadele ca pe o tragedie, iar "eliberatorii" doreau eliberarea cetăților sfinte nu numai de către musulmani, ci și de către "schismatici", adică de către ortodocși. În Orient, cucerirea musulmană nu a avut efectele devastatoare ale Cruciadelor, între comunitățile creștine, musulmane și iudaice stabilindu-se încă de timpuriu un status-quo. Cruciadele nu au făcut decât să rupă acest status-quo și să antreneze comunitățile respective în conflicte. Trebuie relativizată această viziune asupra Cruciadelor, pe care o propagă apusenii
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
eliberatorii" doreau eliberarea cetăților sfinte nu numai de către musulmani, ci și de către "schismatici", adică de către ortodocși. În Orient, cucerirea musulmană nu a avut efectele devastatoare ale Cruciadelor, între comunitățile creștine, musulmane și iudaice stabilindu-se încă de timpuriu un status-quo. Cruciadele nu au făcut decât să rupă acest status-quo și să antreneze comunitățile respective în conflicte. Trebuie relativizată această viziune asupra Cruciadelor, pe care o propagă apusenii în mod greșit, și care, într-adevăr, a condus la permanentizarea conflictului între lumea
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
a avut efectele devastatoare ale Cruciadelor, între comunitățile creștine, musulmane și iudaice stabilindu-se încă de timpuriu un status-quo. Cruciadele nu au făcut decât să rupă acest status-quo și să antreneze comunitățile respective în conflicte. Trebuie relativizată această viziune asupra Cruciadelor, pe care o propagă apusenii în mod greșit, și care, într-adevăr, a condus la permanentizarea conflictului între lumea creștină apuseană și musulmani, și din cauza faptului că experiența de conviețuire în general pașnică între creștinii răsăriteni și musulmani a fost
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
la permanentizarea conflictului între lumea creștină apuseană și musulmani, și din cauza faptului că experiența de conviețuire în general pașnică între creștinii răsăriteni și musulmani a fost constant neglijată, iar imaginea apuseană asupra Islamului a rămas în principiu cea din vremea Cruciadelor, cum tot pe experiența Cruciadelor se bazează și imaginea musulmanilor fundamentaliști de astăzi asupra Apusului, pe care-l socotesc imoral, necredincios și doritor de a supune lumea întreagă. Total neinspirată este prezentarea luptei antiteroriste internaționale de către G. Bush drept o
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
creștină apuseană și musulmani, și din cauza faptului că experiența de conviețuire în general pașnică între creștinii răsăriteni și musulmani a fost constant neglijată, iar imaginea apuseană asupra Islamului a rămas în principiu cea din vremea Cruciadelor, cum tot pe experiența Cruciadelor se bazează și imaginea musulmanilor fundamentaliști de astăzi asupra Apusului, pe care-l socotesc imoral, necredincios și doritor de a supune lumea întreagă. Total neinspirată este prezentarea luptei antiteroriste internaționale de către G. Bush drept o "cruciadă", dovadă că lumea occidentală
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
cum tot pe experiența Cruciadelor se bazează și imaginea musulmanilor fundamentaliști de astăzi asupra Apusului, pe care-l socotesc imoral, necredincios și doritor de a supune lumea întreagă. Total neinspirată este prezentarea luptei antiteroriste internaționale de către G. Bush drept o "cruciadă", dovadă că lumea occidentală încă ignoră experiența răsăritenilor. De-a lungul istoriei, oamenii au intrat în contact unii cu alții, Imperiile nu se doreau a fi doar alianțe politice sau economice, ci vizau unirea oamenilor și a culturilor. Numărul interacțiunilor
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
mișcări creștine marcate de căderea orașului Toledo, de victoria ireversibilă de la Las Navas de Tolosa (1212), de luarea Cordobei și a Sevillei și, în sfîrșit, de dezmembrarea finală din 1492 a ultimului regat arab, Granada. Ceea ce interesează nu e această "cruciadă" prelungită pe parcursul a douăzeci și cinci de generații; important e procesul social, mental și politic pe care l-a declanșat în rîndul spaniolilor pe baza unei ideologii cu multiple fațete. În acest context, Spania încetează să mai apară ca o identitate vagă
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
printr-unul din personajele sale, Ricote, revenit clandestin în La Mancha, pămîntul său natal: "Oriunde am fi, noi plîn-gem Spania, căci acolo ne-am născut și ea este patria noastră naturală.".104 Acest patriotism transcultural constituie produsul paradoxal al unei cruciade împotriva necredinței ce se îndreaptă asupra suveranității desacralizate a regilor catolici destul de rău văzuți. Căci, dacă Ferdinand de Aragon și Isabela de Castilia renunță în mod brutal la toleranța religioasă proscriind evreii neconvertiți în 1492, ei continuă în schimb să
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
viziunii evanghelice conform căreia urma să se construiască o societate perfectă, în perspectiva unui mileniu de fericire acel millenium al "milenariștilor" promis comunităților identice după desființarea proprietății și exterminarea seniorilor și proprietarilor. Astfel de caractere, ce se observă încă în Cruciada săracilor și a păstorilor condusă de notarul Tanchelm la Anvers, subzistă încă în revolta "Ligii celor aleși" condusă în 1525 de către Thomas Münzer sau în aceea condusă de Münster în 1534-1535. Persistă chiar și în mișcarea micilor agricultori din sudul
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]