3,199 matches
-
înscrie în specificul de deal și podiș, este caracteristică etajului de păduri de foioase. Aici pot fi întâlnite animale ca: vulpea, mistrețul, lupul, viezurele, căprioara, iepurele, nevăstuica, veverița, iar dintre păsări: vrabia, pițigoiul, mierla, ciocănitoarea, gaia, uliul, turturica, porumbelul, pupăza, cucul etc. În apele curgătoare, care străbat teritoriul comunei, se găsesc diferite specii de pești, precum: scobarul, cleanul, mreana și păstrăvul. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Negreni se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002
Comuna Negreni, Cluj () [Corola-website/Science/300343_a_301672]
-
specii de: rozătoare (șoarecele de câmp, popândăul, hârciogul, iepurele), iar ca animale de pradă vulpea și dihorul. <br> Singurele mamifere mari întâlnite sunt: mistrețul și căprioara ce se întâlnesc din ce in ce mai rar. Dintre păsări, cele mai răspândite sunt: cioară, coțofana, graurul, cucul, guguștiucul, sticletele, rândunica, privighetoarea, bufnita, fazan, etc. <br> Fauna acvatică se găsește în pârâul și Baltă Cocioc, se compune din: pești (plătica, lostrița, crapul, roșioara, caras), broaște, șerpi, șopârle. <br> În partea de nord a localității se află amenajată o
Comuna Vărăști, Giurgiu () [Corola-website/Science/300449_a_301778]
-
în documentele vremii la 1438 menționau ca fratii Dan, Dragomir, Patru și Cornea fii lui Stoian și Stanca Sârbu aveau în stăpânire muntele Bărbat folosit pentru pășune, fiind moșneni ai ținutului Bărbătești Începând din sec.XV Muntele Bărbat și Poiana Cucului este efectiv stăpânit de toți locuitorii din Bărbătești, dându-l în arendă ciobanilor crescători de oi din Novaci și Cernădie, iar toamna în fiecare an la 8 septembrie, aceștia aduceau celor din Bărbătești brânză și lână, precum și bani, după cum le
Comuna Bărbătești, Gorj () [Corola-website/Science/300454_a_301783]
-
Sasu (Dicționarul scriitorilor români); G. Călinescu (Istoria literaturii române de la origini și până în prezent); "Istoria militară a poporului român" ș.a. a murit la București, în 1994. Studiază la Conservatorul din București și se perfecționează în compoziție cu D.G. Kiriac, Gh. Cucu și Ștefan Popescu. În paralel, în 1927 își obține licența în teologie. Activează ca dirijor adjunct al Societății corale "Carmen", al ateneelor populare din București, după care își leagă numele de diferite coruri sau societăți corale din capitală, fiind fondator
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
sunt formate în cea mai mare parte din stejar, fag și salcâm. De-alungul pârâului Amărăzuia se găsesc sălcii și arini și plopi. Printre animalele sălbatice din zonă se găsesc iepuri, porci mistreți, vulpi, căprioare, iar printre păsările sălbatice se găsesc cucul, rândunele, turtureaua, vrăbiuțe, ciori. Așa cum se arată în articolul 520 de ani de la prima atestare documentară a Rădineștilor, scris de Profesorul Valentin Pătrașcu și publicat în Ziarul Vertical pe 23 Iunie 2009, satul Piscoiu (Piskoi) este menționat la anul 1531
Piscoiu, Gorj () [Corola-website/Science/300464_a_301793]
-
existent și optim) sunt constituite din iepure, vulpe, mistreț și căprioară. Fauna mai prezintă elemente tipice de stepă și silvostepă: popândău, șoarece de câmp, șobolan de câmp, nevăstuică și cârtița. Păsările sunt reprezentate de cioară, pițigoi, gaiță, ciocârlie, privighetoare, sticlete, cuc, găinușă, barză, rață pitică, nagâț, iar reptilele de șopârle și șerpi. Un loc important îl ocupă fauna piscicolă. Printre speciile care populează apele râurilor sunt: clean, scobar, crap, plătică, zvârlugă, țipar etc. precum și numeroase specii de batracieni, broaște țestoase etc.
Liteni () [Corola-website/Science/299252_a_300581]
-
s-a stabilit ca plată 100 kg de porumb și o pereche de opinci și i s-a acordat timp de 5 ani cleja „Preluca Popească” de pe Măgura Mare,care producea patru căruțe de fân pe an. Cârznic a fost Cucu Dumitru, care a primit plată 500 de lei și cimitirul bisericii. Am mai găsit procesul-verbal și cererea sub numărul de înregistrare 12 din 5 iulie 1929, din care reiese că preotul Coman Andrei solicită un împrumut de 12000 de lei
Moisei, Maramureș () [Corola-website/Science/299764_a_301093]
-
Lepus europaeus), căprioara, veverița, nevăstuica (Mustella nivalis), pârșul (Glis glis), orbetele (Spalax leucodon transsylvanica), păsări - cicocănitoarea (Dryobates major), gaița (Garrulus glandaris), gaia (Milvus milvus), pupăza (Upupa epops), turturica (Streptopelia turtur), porumbelul gulerat (Columba palumbus), cinteza (Fringilla montifringilla), grangurele (Oriolus oriolus), cucul (Cuculus canorus), fazanul (Phasianus colchicus), etc. Etajul apelor curgătoare și lacustre cuprinde mai multe specii de viețuitoare: pești - crapul (Cyprinus carpio), cleanul (Leuciscus squalius), știuca (Esox lucinus), somnul (Silurus glanis), raci (Astacus), moluște, rațe sălbatice (Anas platyrhynchos). Grădina Zoologică din
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
Imperială din Tokio. Cariera literară a lui Natsume Soseki a început în 1905, când a scris o povestire scurtă, intitulată " Eu sunt o pisică", cu un succes atât de mare încât autorul a transformat-o într-un serial în Hototogisu (Cucul), o revistă literară importantă a vremii, fondată de prietenul său Masaoka Shiki. Imediat a publicat un alt roman, Botchan, o altă operă care i-a consolidat admirația publicului, dar și recunoașterea criticilor. Și-a părăsit postul de la universitate în 1907
Sōseki Natsume () [Corola-website/Science/298873_a_300202]
-
și chiar și școlile particulare erau nevoite să urmeze îndrumările guvernului azi este atracție turistică și muzeu se recomandă la fabricarea pâinii toast negre fiind înlocuitorul ideal al caramelului în covorul ierbaceu semnalăm ferigile pchivniul obsiga de pădure vinarița mălaiul cucului coada cocoșului tatăl său a fost inginer antraxul este una dintre puținii agenții biologici pentru care angajatii federali au fost vaccinati joncțiunile culturale au favorizat apariția unei culturi foarte bogate și variate la nivel mondial când mâncarea se termină nu
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
cuprinzând atât elementele silvicole montane cât și specii pe care le găsim și în etajul alpin inferior. Dintre specii mai deosebite amintim: crinul de pădure, coada cocoșului, măcrișul, iarba moale, milițiana, omagul, nopticoasa, colțunul doamnei, tulichina, ștevia - endemism carpatic, ciuboțica cucului, gențiana - endemism carpato-balcanic, iarba ciutei, margareta, cruciulița. 3. Etajul alpin inferior. Tufărișurile de jnepeni, caracteristice pentru acest etaj, sunt foarte răspandite mai ales pe versanții nordici ai abrupturilor dinspre valea Prahovei și dinspre Bran. De asemenea, rezervația cuprinde și o
Munții Bucegi () [Corola-website/Science/298434_a_299763]
-
este un lăcaș de cult important în orașul Iași, numit după marele logofăt Ioan Golia, primul ctitor. Se află în Târgul Cucu. Hramul mănăstirii este „Înălțarea Domnului”. Mănăstirea reprezintă un important centru cultural, adăpostind Centrul Cultural Misionar Doxologia al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, precum și o atracție turistică dinIași. Așezământul ecleziastic de la Golia se prezintă ca o fortăreață tipic medievală. Despre vechea biserică
Mănăstirea Golia () [Corola-website/Science/298524_a_299853]
-
triumfal „Tropaeum Traiani" de la Adamclisi. Proiectul nu a mai fost finalizat, dar inspirat din propunerile sale, a fost ridicat Mausoleul din Parcul Carol, cu o înălțime de 48 metri, realizat în anii 1959-1963, după planurile arhitecților Horia Maicu și Nicolae Cucu.
Alexandru Tzigara-Samurcaș () [Corola-website/Science/307100_a_308429]
-
a Maramureșului istoric transpune istoria socială în geografia regiunii. Oamenii se numesc: "Baba, Bărbat, Bârsan, Crăciun, Crețul, Florea, Mălina, Mănăilă, Mândra, Micu, Negrea, Negrilă" etc.; locurile (așezări, munți, ape, alte particularități de relief): "Apșa, Bârsănescu, Basarabă, Bătrâna, Brusturi, Bucureasa, Copaci, Cuc, Dobric, Frumoasa, Frumușaua, Gușat, Laz(uri), Leordina, Lunca, Muncel Piatra, Pietriceaua, Poieni, Prislop, Răchitiș, Rotunda, Ruginoasa, Săcel, Săliște, Slatina, Slătioara, Spini, Stâna, Strâmba, Vad" etc. Nume de oameni și locuri tipice pentru tot arealul de răspândire a limbii române. Studiul
Ioan Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/307210_a_308539]
-
dirijorală la Biserica Sărindar, prezența la corul Mitropolitan fiind foarte scurtă (1884?-1885). Dintr-o cerere adresată Mitropolitului reiese că starea de sănătate și solicitările multiple de la Mitropolie l-au determinat să revină la Biserica Sărindar. Până la venirea lui Gheorghe Cucu în 1912 - când postul de dirijor la Mitropolie rămăsese vacant prin decesul lui N. Bănulescu - nu mai cunoaștem alți dirijori afară de Arhim. Visarion (1836-1865), Atanasie Verzeanu (1865-1876), Ioan Bunescu (1884-1885) și Nicolae Bănulescu (1876-1912). Este o perioadă de formare a
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
în schimbare ale copiilor făceau ca dirijorii să muncească enorm cu aceștia pentru însușirea unui repertoriu, ca apoi, la scurt timp, să se dispenseze de serviciile lor, aceștia „pierzându-și” vocea de sopran prin modificarea naturală a vocii. De la Gheorghe Cucu la Nicolae Lungu(1912-1947) O perioadă înfloritoare a corului Catedralei Mitropolitane este cea între 1912-1932, când la conducerea dirijorală s-a aflat Gheorghe Cucu , o personalitate incontestabilă a muzicii corale laice și bisericești. În perioada 1 octombrie 1912 - 1 aprilie
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
Lungu(1912-1947) O perioadă înfloritoare a corului Catedralei Mitropolitane este cea între 1912-1932, când la conducerea dirijorală s-a aflat Gheorghe Cucu , o personalitate incontestabilă a muzicii corale laice și bisericești. În perioada 1 octombrie 1912 - 1 aprilie 1913, Gheorghe Cucu va suplini la pupitrul corului Mitropoliei pe N. Bănulescu aflat în concediu de boală, iar din 1 decembrie 1914 va fi numit dirijor prim, funcție pe care o va ocupa până la sfârșitul vieții(1932). Din Arhiva Arhiepiscopiei Bucureștilor aflăm că
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
suplini la pupitrul corului Mitropoliei pe N. Bănulescu aflat în concediu de boală, iar din 1 decembrie 1914 va fi numit dirijor prim, funcție pe care o va ocupa până la sfârșitul vieții(1932). Din Arhiva Arhiepiscopiei Bucureștilor aflăm că Gheorghe Cucu se plânge - prin 1930 - de „tratamentul” oferit de Administrația sectorului economic care întârzia îndeplinirea „formelor pentru plata salariilor coriștilor”. Funcționarul economic (D. Mamulea) refuza să îndeplinească formalitățile reproșând că sunt „persoane noi în cor pe care nu le cunoaște și
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
salariilor coriștilor”. Funcționarul economic (D. Mamulea) refuza să îndeplinească formalitățile reproșând că sunt „persoane noi în cor pe care nu le cunoaște și nu le poate plăti”; replica lui Gheorghe Cucu: „un amestec nepermis în atribuțiile (sale)”. De fapt, Gheorghe Cucu se confrunta cu o situație universal-valabilă pentru toate perioadele istorice prin care a trecut corala Catedralei. El mărturisea că „personalul unui cor bisericesc este flotant, schimbător de multe ori de la o lună la alta”, iar „lefurile coriștilor diferă după calitatea
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
profesională a membrilor săi. Trebuia rezolvată o problemă pecuniară; drept urmare sugerează o intervenție la „domnul primar pentru ca din suma rezervată corurilor să binevoiască a acorda și corului patriarhal o subvenție potrivită nevoilor și îndatoririlor lui”. În 9 martie 1931 Gh. Cucu a primit răspuns că Sfânta Mitropolie a Ungro-Vlahiei va beneficia de o sumă de 5000 lei lunar pentru corul patriarhal. După decesul lui Gh. Cucu, Nicolae Oancea depunea în 9 septembrie 1932 o cerere adresată patriarhului Miron Cristea prin care
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
cel Mare, unde Gheorghe Nădejde era în acea vreme director. Cu sprijinul diaconului Gheorghe Ștefan, după un timp, Băncilă a mutat atelierul în curtea mitropoliei din Iași. Pictorului Băncilă i-a plăcut în acea perioadă să se plimbe prin târgul Cucului unde mizeria oamenilor se întretăia cu pitorescul naturii. Acest târg era o adunătură de dughene ponosite și sărace în care locuiau evreii în camerele întunecoase din spatele prăvăliilor. Erau pe alocuri case insalubre, aflate pe pantele străzilor unde atunci când ploua se
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
adunătură de dughene ponosite și sărace în care locuiau evreii în camerele întunecoase din spatele prăvăliilor. Erau pe alocuri case insalubre, aflate pe pantele străzilor unde atunci când ploua se inundau și când arșița verii le ardea erau înecate de praf. Târgul Cucului se afla la poalele dealului Sărăriei în apropierea intersecțiilor străzii Sărăriei cu Golia (Cuza Vodă), Costache Negri, Elena Doamna și Pădure pe care dacă coborai se ajungea la poalele dealului Tătăranilor și cel al Cimitirului Eternitatea. Dimitrie Anghel a evocat
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
care se vede un cal fără stăpân adus acasă de un tânăr soldat care ține într-o mână sabia și în alta chipiul celui mort. Alături de picturi cu tematică socială, Băncilă a expus tablouri cu bujori, liliac, maci, trandafiri, ciuboțica cucului și ghiocei pe care pictorul îi denumea "Floarea săracului". Ca și Ștefan Luchian, Octav Băncilă a exprimat în lucrările sale cu flori simțăminte umane, ele nefiind făcute doar ca reprezentări decorative în scop de podoabă. Mai rare și uneori foarte
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
galerii de artă, Băncilă a prezentat o mulțime de lucrări dintre care se desprind cele intitulate " Car cu snopi, Pe malul Bistriței" și "Hora de poalele Ceahlăului", precum și lucrări cu tematică mai veche cum este "Aparul", "Un evreu din Târgul Cucului" (cel care cară apă). În plus au fost expuse portrete, nuduri, peisaje și flori. Pentru comemorarea poetului Mihai Eminescu a făcut pictura "Post mortem laureatus". Băncilă făcuse, de altfel, în anul 1920, un tablou unde-l reprezentase pe Eminescu și
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
doar capul, doar bustul sau zaraful în fața unei mese, în poziție șezândă. Celebra lucrare "" a fost expusă în anul 1901 și 1937. Tematica evreiască a găsit în Octav Băncilă un "rezoneur" important datorită mediului unde a locuit, în apropierea Târugului Cucu din Iași. Aceste tablouri pe care artistul le-a pictat, reprezintă în opera lui cele mai realiste picturi pe care le-a făcut. Empatia lui Băncilă s-a direcționat spre evreii săraci, care trebuiau să supraviețuiască din îndeletniciri mărunte sau
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]