3,741 matches
-
trebui să fii mândru într-un fel. Avem timp, dar nu prea mult! Trebuie să ne mișcăm! "Să ne mișcăm unde?" "Oriunde! Și la dracu-n praznic e bine, dar aș zice să începem cu etajul unu." Stătu câteva clipe, cufundat în Sfat cu cei din mintea sa, apoi începu să facă ce știe el mai bine: Toți cei care ocupă momentan etajul doi! Se evacuează acest cat acum! Vă retrageți la etajul unu! Toți cei care n-au ocupație, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Helur. Vor fi tare uimiți când nu vor găsi nici un suflet viu în tot acel monolit, zise Mihail. Luminile becurilor vechi din fața lor începură să pâlpâie a vești proaste și în curând nu mai luminară deloc. Totul în fața lor se cufundă în întuneric și această perdea neagră începea să pară ca un perete pentru ei. Începură să meargă încet. Tiptil-tiptil... nu se grăbeau. Nu aveau motiv. Din punctul lor de vedere, era puțin probabil ca Armata sau Gardienii să găsească sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Împărat. Li se făcu semn la ceilalți opt să se adăpostească cât de cât și să fie gata să tragă în orice. Din partea cealaltă a tunelului se auzeau voci. Se apropiau oameni. Sparseră becurile din zona lor astfel încât să fie cufundați în întuneric. Domnule, cred că am greșit tunelul! Poftim, caporal? Cred că am greșit tunelul, domnule, zise cel din față către unul mai din spate. Nu era cufundat în întuneric. Se opriră. "Domnul" se strecură printre alți zece soldați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
voci. Se apropiau oameni. Sparseră becurile din zona lor astfel încât să fie cufundați în întuneric. Domnule, cred că am greșit tunelul! Poftim, caporal? Cred că am greșit tunelul, domnule, zise cel din față către unul mai din spate. Nu era cufundat în întuneric. Se opriră. "Domnul" se strecură printre alți zece soldați și Gardieni și îl luă de grumaz pe un adolescent pirpiriu și un pic înspăimântat. Uite, băiete, care-i treaba! Ne-ai zis că ne vei conduce la intrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ei, despre cunoștințe și diferite puncte de vedere asupra lumii... despre aproape tot ce se poate discuta. Timpul a trecut pe nesimțite și după alte cinci, șase căni de ciocolată, deasupra pământului, ziua se prefăcu în noapte și vagoanele fură cufundate în întuneric. Trenul fugea pe șinele metalice de aproape o zi întreagă. Și-a găsit somnul la pieptul meu, într-unul din compartimentele din ultimele vagoane, unde nu mai era nimeni. Convoiul gonea de-a lungul liniei sale și în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
un cră-cănar? — Probabil că nu a auzit niciodată cuvinte urâte, puse Henry. Trebuie să ai grijă cu limbajul. — Cum ai grijă cu limbajul? întrebă Dave. Înseamnă niște sunete. Cum poți să ai grijă de sunete? — Sunt foarte confuză, zise Lynn, cufundându-se în fotoliu. — Este o expresie, spuse Henry. O figură de stil. — Oh, înțeleg, zise Dave. Se lăsă tăcere. Soția lui oftă. Henry o bătea pe braț. Aveți copaci? spuse Dave. Îmi place să mă cațăr în copaci. În clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
M-am așezat strategic pe un scaun din ultimul rând și după ce am făcut față la o primă trecere în revistă a unui material de biochimie din care nu aveam cum să înțeleg mare lucru, am renunțat și m-am cufundat în lectura cărții mele. Au mai urmat vreo câteva prezentări și la un moment dat mi-a distras atenția un ton diferit, ușor iritat, al unei doamne adresându-se șefei de secție care conducea ședința: - Mă scuzați vă rog, doamnă
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
Ciao. În clipa În care a ieșit pe ușă, Lissy și cu mine ne privim una pe alta. — Shit, spune Lissy, cred că l-am uitat la serviciu. Ei, asta e, o să-l recuperez luni. Ridică din umeri și se cufundă iar În revistă. OK. Adevărul ăsta e, din când În când mai Împrumutăm diverse haine de la Jemima. Fără să-i cerem permisiunea. Dar, În apărarea noastră, trebuie să spun că are foarte multe, și nu prea apucă să se prindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
că uneori Îmi torn Pepsi În cutia de Panther... — Nu pot să cred ! pufnesc Într-un râs nebun. — E adevărat. Ți-am spus că nu-i prea frumos ce am de spus. Pornim agale, Împreună, plimbându-ne În jurul curții pustii, cufundate În Întuneric. Singurele zgomote care se aud sunt pârâitul pietrișului sub pașii noștri, adierea vântului și vocea seacă a lui Jack, vorbind. Și spunându-mi totul. DOUĂZECI ȘI ȘAPTE E incredibil cât m-am putut schimba În doar câteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de texturat și Într-un târziu se vedea tolănit ca un copil pe un munte de deșeu din fir filat, apoi Îngerul său binefăcător, tăria omului de la munte și dorința de a se Întâlni cu „omul negru de la Securitate” Îl cufundau Întrun somn profund și Întrerupt adesea de câte un Ah! sau Of! perfect omenești. Chiupul cel mare se mai Înzdrăvenise un pic și atunci când mintea sa era suficient de limpede purta discuții cu cei doi olari pe care Îi numise
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
îmbrățișării.Inimile lor dominau întunericul.Urmă un sărut lung.Mâinile lui modelau formele pieptului,modelau ecuațiile de curbură ale șoldurilor,modelau acoladele coapselor.Inlănțuit în clepsidra iubirii,simți temperatura ecuatorială,percepu un zbor de cuvinte de pe buzele ei și se cufundă în neant. Pentru amândoi fu o îmbrățișare nereușită... O trezi soneria muzicală.Alinta se ridică din pat.Iși puse un halat de baie.Il privi pe amorez.Scrâșnea din dinți prin somn.Ieși pe hol. Deschise.In prag se afla
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
cartografii francezi (în atlas),între anii 1925 -1989. Fiecare idee măreață are un dezavantaj egal sau mai mare decât măreția ideii”. (Hunt) Fapt divers 13 decembrie '89.Tov. Gheorghiță trece îngândurat pe b-dul „Victoria Socialismului”. Lumina este insuficientă.Vitrinile sunt cufundate în întuneric.Flori de gheață.O femeie ține de mână un copil care recită ceva.” Ceaușescu băbălăul !”. Privește speriat în jur. Nimeni. In metrou,un copil i-a atras atenția unui bărbat, pe când citea ziarul.” Tată,uite-l pe ăla
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
toamnă. Il notă într-un registru și-i acordă repartiția pentru cota solicitată de gaz.Ii explică faptul că toate bogățiile energetice ale țării sunt destinate exportului și obținerii de valută forte. Seara,reveni acasă.Pentru două ore orașul era cufundat în întuneric.Dar și întunericul era distribuit inegal.Pentru unii doar în timpul zilei...
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
apostolul, se va încheia peste două zile, la Pamplona, orașul de unde anul trecut am plecat spre Santiago de Compostela. Gândurile și reflecțiile mele despre pelerinaj încep să fie acoperite de somnul ce se lasă pe pleoape, iar trupul se cufundă încet într-un somn adânc, întrunul din cele mai mari hanuri pentru pelerini în care am poposit. Vineri, 31 august: Roncesvalles-Zubiri: 22 km Deșteptarea în hanul La Posada este la ora 6, dar deja mai înainte unii s-au trezit
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
de dincolo, nu poate fi nici Înțeleasă, nici povestită... Cum de am ajuns Însă aici? Licărul din ce În ce mai panicat al pupilei. Nu mă lăsați aici să mă afund În nisipurile mișcătoare, Întindeți-mi o mână de ajutor! Nu vedeți cum mă cufund până la genunchi, până la brâu? Aruncați-mi o frânghie! Acum, acum apa Îmi ajunge până la gură! Acum, acum nisipul are să Îmi astupe ochii! Rătăcesc de atâta timp prin Întuneric și nu mai știu cum să mă Întorc! Tu, draga mea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
importante fotografii de familie, ca și cum Gustave Doré ar fi fost cel puțin o rudă. Dante, poveștile lui Perrault, Don Quijote, fabulele lui La Fontaine, toate aceste mărturii indispensabile despre gustul artistic și sensibilitatea sufletească a unei burghezii care acum s-a cufundat în moarte și în pământ, într-un nor de praf și cenușă, și de aceea a fost redusă la tăcere și transformată în fosilă. Da, a spus trimisul Bisericii Suedeze. Sună frumos. Stilul dumneavoastră este remarcabil. Nereușitele lui, am subliniat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
chiar a făcut-o. Ca să respectăm adevărul, cum ar spune Manfred Marklund. Când termina cu obligațiile de parlamentar și de membru supleant în comisia pentru cultură, ea îmi citea. Ei, nu chiar neîntrerupt, dar în fiecare seară liberă. Eu ședeam cufundat într-un fotoliu negru, care arăta ca un liliac uriaș, iar ea era așezată pe pat, cu cartea sprijinită pe piept. Vocea îi era un pic monotonă. La început am ales cărți pe care bunicul le neglijase în prelegerile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Mâna lui e netedă și caldă. Văd pentru ultima oară mâinile bunicului. Odinioară erau boante și brune ca niște rădăcini cioturoase. Acum sunt palide și cenușii ca oasele. Niciodată nu vor mai săpa pământul ca și cum l-ar mângâia. Ele se cufundau adânc în humusul trecutului, pentru a sili timpul s-o ia înapoi. Dar timpul le-a aruncat la o parte. Noi renunțăm la trecut, dar trecutul nu renunță niciodată la noi. Noi doi - parlamentara și cu secretarul ei -, acolo, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
găsească o slujbă. Erau clipe, cum i se întâmplase după primul pahar de vin băut în libertate, când se simțea capabil să ia totul de la început, să strângă din nou banii pe care-i pierduse printr-o semnătură, ba odată, cufundat în visare cu ochii deschiși, ajunsese chiar să cumpere casa din St Jean de Brinac și se văzuse plimbându-se fericit dintr-o cameră într-alta, dar apoi își zărise fața - fața lui Charlot acoperită de barbă - reflectată în cana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
v-o fi vorbit despre conacul lui acolo, în închisoare, poate v-o fi făcut și planul lui, până când ați ajuns să-l cunoașteți... Vorbea mult, într-adevăr. Thérèse descuie ușa sufrageriei și intrară amândoi. Camera cu obloanele trase era cufundată în întuneric, dar el știa de unde să aprindă lumina. Numai că acum, din prudență, bâjbâi îndelung în căutarea întrerupătorului. Era cea mai mare încăpere din casă, în mijloc se găsea o masă lungă ca un catafalc, acoperită cu un cearceaf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
prima oară ochii deschiși ai lui Janvier. Să nu vă faceți griji, părinte, nu-i vreau decât binele domnișoarei Mangeot, și se întoarse brusc și o porni spre casă. Era ora la care vedea lucrurile clar... Camerele de la parter erau cufundate în întuneric, dar sus, pe palier, ardea o lumină, iar el intră atât de încet încât nu-l auzi nimeni. Cei doi stăteau nemișcați, ca niște actori în fața camerelor de filmare, așteptând ca regizorul să dea semnalul pentru a începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Jemima stă întinsă și-și freacă abdomenul cu afecțiune și dispreț totodată, pentru că este ceva inerent plăcut în grămada care este corpul ei. Dar apoi se întoarce pe o parte și încearcă să uite de abdomenul ei greu, care se cufundă în saltea. Își îndeasă pătura strâns pe lângă ea, dorindu-și să nu fie nevoie să se mai dea vreodată jos din pat. Dar azi e ziua cursului. Azi e ziua în care ea, după cum a spus redactorul-șef, va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de spray de pisică doar prin apăsarea câtorva taste. Încă și mai interesant este faptul că informația pe care o primește poate veni de oriunde din lumea asta. Merge pe trotuar, pierdută în gândurile despre internet, de fapt atât de cufundată în ele, încât a și ajuns la ușa de la intrare, și ghiciți ce? A uitat complet să-și cumpere niște ciocolată pe drumul spre casă. Ce fată bună ești, Jemima. Foarte bine. Azi este ziua primului regim care chiar va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
care nu le-am vrut și pe care nici nu le-aș citi. Dar azi am să mă răsfăț. Am hotărât să cumpăr cel puțin trei cărți, și am să răsfoiesc altele preț de ore întregi, și am să mă cufund în atmosferă, am să mă simt bine la adăpostul anonimatului, savurând faptul că nimeni nu se uită la mine sau judecă felul în care coapsele mi se freacă una de alta când merg, pentru că și ceilalți vor fi prea cufundați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cufund în atmosferă, am să mă simt bine la adăpostul anonimatului, savurând faptul că nimeni nu se uită la mine sau judecă felul în care coapsele mi se freacă una de alta când merg, pentru că și ceilalți vor fi prea cufundați în cărți. Încep cu masa din față și ating cu delicatețe teancurile de cărți cartonate. Nu, îmi spun eu, asta chiar ar fi o extravaganță, iar azi este ziua coperților din hârtie, deci mă duc la altă masă. Coperți, atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]