2,959 matches
-
1973). Ultima lucrare publicată de prof.dr. Vasile Harea în timpul vieții reia tema mai veche: L.N. Tolstoi, despre poporul român (1981). Între anii 1975 și 1985 și-a redactat memoriile privitoare la evenimentele petrecute în Basarabia anilor 1917-1918 care au culminat cu Unirea acestei provincii românești cu Țara. O parte din aceste evocări au văzut lumina tiparului prin volumul Basarabia pe drumul unirii (1995). I- au rămas în manuscris numeroase lucrări științifice. Cărturar de elită, unul dintre cei mai stimați profesori
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
spre ce se îndreaptă moldovenii. Era declanșată o vastă acțiune de culturalizare a satelor pentru reaprinderea conștiinței naționale și antrenarea cetățenilor la un program care să apere interesele și demnitatea basarabenilor. Adunările, mitingurile și congresele desfășurate în întreaga Basarabie au culminat cu constituirea, la 21 noiembrie 1917, a Sfatului Țării - Parlamentul Basarabiei. Prin votare, la care au luat parte peste 95 de deputați, reprezentând principalele pături sociale, a fost ales președinte al primului Sfat al Țării - Ion Inculeț. Cu prilejul acestui
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
Cisar la București, și Anton Durcovici la Iași293. În anul 1948, Concordatul a fost atacat violent de către presă și de conducătorii partidului comunist; Dej afirma, la 22 februarie 1948, că acesta era unicul obstacol în calea democrației. Această campanie a culminat cu abrogarea unilaterală a Concordatului, de către guvernul României, la 17 iulie 1948; supremația Vaticanului asupra Bisericii Catolice din România a fost înlăturată prin legea confesiunilor religioase din 4 august 1948, care la articolul 41 stipula că "pe teritoriul statului român
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
până atunci în Moldova; ea a avut un standard teologico-cultural ridicat, țintind pe membrii comunității catolice din Galați, care erau în majoritate de alte naționalități. Construit după modelul occidental, buletinul a rezistat doar cinci ani, din cauza problemelor financiare care au culminat cu 1930 (criza economică), ultimul an de apariție a revistei Curierul. Putem concluziona că publicațiile franciscane din Moldova au vizat atât aspecte ale vieții spirituale (prin articole în care erau explicate teme biblice, povestite viețile sfinților, pilde cu caracter moralizator
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
în Rusia, unde așa-numitul narodnicestvo cunoscuse între 1870 și 1885 o amploare extraordinară. O prezentare mai detaliată a acestor mișcări o face în „Adevărul”, de astă dată în antiteză șarjată cu comportamentul tineretului intelectual român, inclusiv cel socialist, totul culminând într-o expunere vibrantă a crezului propriu. Prioritatea vădită a obiectivului privitor la intelectualitate îl determină să treacă imediat la propovăduirea lui, pentru care găsise și o tribună adecvată, la nou-apărutul „Evenimentul literar”, unde e secondat de câțiva tovarăși de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
nobilimii” din Chișinău, rememorare dirijată prea vizibil, parcă spre a „documenta” ce putea fi simptom sau cauză a firii insurgente a protagonistului. Abia în partea a treia, intitulată Inițierea, se intră pe făgașul narării cursive a faptelor și întâmplărilor ce culminează cu arestarea proaspătului bacalaureat admis în „mișcare”. Acest segment, împreună cu volumele Lutul, Hotarul și Nostalgii, formează ceea ce s-ar putea numi „romanul” revoluționarului rus de origine basarabeană Ion Răutu, neîndoielnic panoul cel mai rezistent din ciclul În preajma revoluției. Valoarea lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
din trecut, în special), dar revolta împotriva Modernismului static readuce acțiunea, incidentul, suspansul. An Artist of the Floating World (Kazuo Ishiguro) e un roman cu poveste. Eroul e pictor. El a luat parte la entuziasmul imperialist al Japoniei, care a culminat cu reacția de răspuns a celorlalte state: distrugerea țării (bomba atomică). În anii lui de triumf imperialist, pictorul Kuroda trimite la închisoare un pictor cu vederi opuse lui. Acesta e incidentul cheie. Ishiguro ascunde trecutul eroului. Rememorările lui ascund vinovăția
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pierderea limbii, ce a dus la abandonarea idolilor și descoperirea unui Dumnezeu care i-a strâns în jurul său, salvându-i: Iahve. Săpăturile arheologice, efectuate începând cu anul 1865 și mai ales descoperirea manuscriselor în peșterile de la Marea Moartă, în 1947, culminând cu probele din grotele de la Qumran din aceeași zonă, au dat la lumină dovezi de istorie, au redus ceața începuturilor și din punctul de vedere medical au salvat, între altele, instrumente chirurgicale dar si obiecte de cult ale Sectei esseenilor
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
în tragedie. La începutul unei piese, aș vrea numai ca ele să nu dea prea mare viteză acțiunii, și să nu cauzeze obscuritate." 2.3.4. Al Patrulea Perete Grija aceasta pentru realism, pe care o dovedesc teoreticienii dramei burgheze, culminează cu estetica celui de-al "patrulea perete", concept făurit de Diderot, atât ca instrument dramatic la dispoziția autorilor, cât și ca un consemn al jocului. Din momentul apariției Convorbirilor despre "Fiul nelegitim", el le cere, atât autorului, cât și comediantului
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care le-a gravat pe stâncă, precum în valea Minunilor, sunt stilizate. De-abia târziu în istoria umanității reprezentațiile plastice devin figurative. Dacă stilizarea caracterizează teatrul grec și teatrul clasic, o tendință către realism apare timid la sfârșitul clasicismului, ce culminează cu drama, de la Diderot la Zola, moment de răscruce în istoria teatrului occidental, care marchează o cotitură hotărâtoare. Chiar din ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, mișcarea se inversează. Estetica naturalistă decepționând artiști și spectatori, se afirmă o dorință
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Există aici o sinteză a lirismului damnării, dar și al transcenderii și purificării, în care imaginilor opace (de pildă, plumbul) le sunt contrapuse polemic figurile simbolice ale suprafețelor reflectorizante sau/și transparente: oglinda, apa, gheața, sticla, diamantul, oțelul, aurul, toate culminând în imaginea purificată a muzicii și luminii. În centrul cărții stă lunga compoziție rayela sau 27 poeme găsite - odisee a spiritului în căutarea totalității / unității și sacralității. Cele douăzeci și șapte de piese consemnează tot atâtea trepte ale realului - cum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
acolo pentru viața viitoare a mortului (alimentele sunt acum cea mai mică parte; ofrandele cuprind toată gama posesiunilor mobile, de la Îmbrăcăminte și bijuterii la paturi, vase, mobilă, unelte). La suprafață, există o parte publică unde este practicat cultul ofrandelor, care culminează cu o mare sărbătoare anuală, Sărbătoarea Văii, În timpul căreia, Amonxe "Amon" vine de la Teba pentru a vizita templele Apusului și pentru a se opri la sfârșit la templul suveranului momentului. În partea publică a templului se obișnuiește să se reprezinte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a se opri la sfârșit la templul suveranului momentului. În partea publică a templului se obișnuiește să se reprezinte scene de viață, adesea legate de cariera defunctului; Însă, În acest caz, ne interesează mai mult scenele care ilustrează funeraliile, care culminează cu intrarea În mormânt, reprezentată schematic În „deschiderea gurii” acelei „ființe” complexe care este sarcofagul antropoid În care este Închis corpul devenit nepieritor prin mumificare (care atinge acum perfecțiunea). „Deschiderea gurii”, care se săvârșește prin atingerea gurii cu o mică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
loc Înaintea lui Osirisxe "Osiris", ale cărei cerințe le-am văzut apărând În epoca feudală. Judecata este descrisă acum cu acuratețe, mai ales În ceea ce privește cântărirea sufletului („psihostasia”) sau, mai degrabă, a inimii, sub privirea divinităților martore la „confesiunea negativă”, care culminează cu dezvinovățirea deplină. A fi cu „glasul drept” Înseamnă a avea acces liber la o lume fabuloasă 2, unde lucrarea pământului dă roade de o bogăție incredibilă din care se poate ieși și unde oricine se poate transforma după bunul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Încheie odată cu ruperea unității țării și, Într-o atitudine de respect reciproc, o dinastie domină Egiptul de Jos, iar alta, regiunea tebană. Raporturile dintre cele două regiuni sunt reglementate prin complexe alianțe și căsătorii și prin diferite falsuri juridice care culminează cu instituirea figurii „Adoratoarei Zeului”1, soția pământeană a lui Amonxe "Amon" la Teba, care domnește peste teritoriul teban În locul acestuia. Titlul este vechi și se referea inițial la regină, care era soția lui Amon În cadrul teogamiei din care se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pregăteau pe inițiați să asiste la ritualul secret, care era articulat În trei părți: fapte (dròmena), obiecte sacre arătate (deiknșmena), cuvinte spuse (legòmena). Noapteaxe "Noaptea" dintre 21 și 22 ale lunii boedromion era consacrată celebrării ritului secret și urma să culmineze cu epoptèia, viziunea, În privința conținuturilor căreia sursele noastre tac sau sunt reticente ori deformate de polemică, dat fiind că sunt transmise de apologeții creștini. Un autor creștin, Clement din Alexandria (Protrepticos, II, 21, 2), a crezut că dezvăluie formula secretă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
său divin. Al XIII-lea tratat configurează procesul mântuitor În termenii unei experiențe inițiatice: Împrumutând mult din limbajul și din simbolurile misteriilor, În dialogul dintre Trismegistos și fiul Tatxe "Tat" se străbat din nou etapele succesive ale unei inițieri ce culminează cu „renașterea” spirituală, care este o divinizare a „omului lăuntric”, „zeu, fiu al Zeului, Totul În Tot” (CH, XIII, 2). O chestiune Încă deschisă este cea a existenței unor cercuri mai mult sau mai puțin largi de „devoți” care, În afara
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un proces de mântuire unic și grandios. Preluând speculațiile babiloniene despre anul cosmic (Boyce, 1982, p. 234; Panaino, 1992b, p. 26), zoroastrismul subîmparte istoria lumii În douăsprezece milenii, care reprezintă timpul limitat În care se consumă viața Întregii creații, care culminează cu Zoroastruxe "Zoroastru" și cu venirea Bunei Religii la Începutul celui de-al zecelea mileniu, și continuă cu trei salvatori viitori la sfârșitul celui de al zecelea, al unsprezecelea, respectiv al doisprezecelea mileniu (cf. infra, subcapitolul 2.4). Credinciosul zoroastrian
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Numai că această esențialitate a fost până la urmă coruptă chiar și în sculptură. Când sculptura greacă dobândește dimensiunea psihologicului, când devine expresivă și sugestivă, înfățișând, să zicem, patosul durerii, când se deschide deci o epocă a barocului în sculptură, care culminează cu Madona îndurerată aplecată peste trupul frânt al Fiului, atunci sculptura își corupe principiul tautologic, devine tranzitivă și imitativă. Căci dacă sculptura, în esența ei, imită ceva, ea nu imită un lucru existent, ci spiritul care i-a asistat geneza
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
unii au văzut În propria sacrificare a Europei ocazia de a lupta pentru ceva mai bun. Anii ’30 au fost, În cuvintele lui Auden, „un deceniu josnic, necinstit”, dar au reprezentat și o perioadă a implicării și a credinței politice, culminând cu iluziile și viețile pierdute În războiul civil din Spania. Era vara târzie a viziunilor radicale de secol XIX, investite acum Într-o eră mult mai sumbră, cu angajamente ideologice violente: „Ce adâncă tânjire după o nouă ordine umană a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
rămăsese din toate teoriile și viziunile noastre despre lupta țăranilor și a muncitorilor Împotriva burgheziei”. Mai la sud, pentru Grecia (ca și pentru Iugoslavia), cel de-al doilea război mondial a Însemnat simultan invazie, ocupație, rezistență, represalii și război civil, culminând cu cinci săptămâni de confruntări, În decembrie 1944, la Atena, Între comuniști și forțele britanice aflate de partea monarhiștilor. După armistițiul semnat În februarie 1945, luptele au reizbucnit În 1946 și au durat Încă trei ani, până când comuniștii au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
unei Federații Balcanice, iar URSS a sistat tratativele comerciale, rechemând În luna următoare personalul civil și militar de la Belgrad. A continuat cu o serie de comunicate și acuzații oficiale, În care ambele părți afișau cele mai bune intenții, și a culminat cu refuzul lui Tito de a lua parte la a doua conferință a Kominformului. Ruptura s-a consumat apoi la respectiva conferință, pe 28 iunie 1948, printr-o rezoluție oficială ce excludea Iugoslavia din organizație sub pretext că refuza să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
partizani de stânga și supraviețuitori ai lagărelor naziste dovedea În ce măsură vechile alianțe și apartenențe politice erau umbrite acum de chestiunea arzătoare a comunismului. Pentru Rousset au depus mărturie diferiți experți, care mai de care mai credibili, ai sistemului penitenciar sovietic, culminând cu depoziția emoționantă a Margaretei Buber-Neumann, care trecuse nu numai prin lagărele sovietice, ci și pe la Ravensbrück, după ce Stalin a predat-o autorităților naziste În 1940 (o consecință printre altele a Pactului Molotov-Ribbentrop). Rousset a câștigat procesul. A reușit chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
libertății tuturor, principiul demnității umane și celelalteprincipii”. Ca și Silone, care avea să scrie unul dintre cele mai bune eseuri din antologia lui Richard Crossman Zeul care a eșuat (1950), Camus a devenit un critic din ce În ce mai Înverșunat al iluziilor „progresiste”, culminând prin condamnarea violenței revoluționare În eseul său din 1951 Omul revoltat - ceea ce a provocat ruptura cu prietenii de odinioară din stânga intelectuală pariziană. Pentru Sartre, datoria primordială a intelectualului radical era să nu-i trădeze pe muncitori. Pentru Camus, ca și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Cuba, superputerile au trecut cu o rapiditate surprinzătoare la rezolvarea incertitudinilor din prima fază a Războiului Rece. La 20 iunie 1963, un „fir roșu” lega Moscova de Washington; o lună mai târziu, convorbirile de la Moscova dintre Statele Unite, URSS și Marea Britanie culminau cu parafarea unui Tratat pentru Interzicerea Testelor Nucleare. Acest tratat, intrat În vigoare la 10 octombrie, avea o importanță deosebită pentru Europa - nu atât prin obiectivele declarate, cât prin subtext. Nici una dintre marile puteri nu dorea ca armele nucleare să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]